10 chestii de la TimiShort #10

M-am dus la TimiShort pentru că rămăsesem în urmă cu scurtmetrajele și pentru că eu alt mod de-a interacționa acceptabil cu Timișuara nu am.

 

Ediția a 10a de TimiShort a fost mult mai agreabilă decât ediția a 9-a. S-a și suprapus peste un StreetFood Fest și peste Noaptea Albă a Galeriilor, chestii care au ajutat din plin. Am fost și eu mai chill, drept care am reușit să nu mă scurtcircuitez la toate atitudinile de căcat ale aborigenilor. Care da, persistă.

Nu știu dacă în virtutea faptului că capitală culturală s-au dat cu mai mulți bani la TimiShort sau pur și simplu în virtutea faptului că ediție aniversară s-au făcut eforturi maximale, dar a ieșit bine. Mai ales că anul acesta nu s-a mai proiectat nimic în gerul cumplit din Cinema Timiș, ci s-a găsit o sală de la un teatru unde temperaturile erau propice vieții.

 

Deci, ce rămâne după TimiShort #10?

Kapitalists

Nu mi se întâmplă foarte des, dar am văzut câștigătorul marelui premiu: Kapitalists. Comedioară frano-belgă despre un imigrant care vrea să-i ia lu fi-său cel mai jmecher ghiozdan pentru că vine Crăciunu. Un film bine făcut și simpăticuț. Are marele merit de-a nu mai clocoti rahatul standardizat și lacrimogen cu vai bieții imigranți, umoru e sufletist, situația nu-i dramatică, nu se cerșesc lacrimi.

Dans l armoire

Eu sincer am preferat un film francez, Dans l’Armoire, amestec de melo cu fantastic și cu un tip care trăiește în dulap. Nu-i vorba de legebeteuri, e vorba de homeleși și pe mine m-a mișcat și apropos de cinemau și apropos de sentiment mai mult decât Kapitaliștii. Ăsta ar fi cel mai dulce film cu psihoză subtilă și disperare abil orchestrată pe care l-am văzut eu anul acesta.

Mutul

Cred că am văzut și un film cu ladyboy dar naș fi si sigur că era ladyboy. Oricum era frumos de tot filmat, oricum eu la povestioare cu asiatici nu mă implic prea tare din principiu. Dacă era un film cu tranny era prea subtil, și cum numai de subtilitate nu se fac vinovate filmele cu legebeteu recente aprobabil era un film cu o femeie.

pepi si muto

Din Focus Macedonia mi-a plăcut Pepi și Muto. Buddy movie și comedie cu polițai bătrân plus polițai june care o cam fac de oaie. Ce-i drept eu așteptam mai mult umor de la calupul focusat pe scurtele macedonene și-am primit mai mult exerciții de regie. Dar m-am râs teribil la Pepi și Muto. Genul de film cu un hoit, un polițai care-și vomită în gură (dar cu stropi zburdalnici) la vederea hoitului și oameni înjunghiați în spate. Am rîs mai mult decât la lung-metrajul macedonean din deschidere, cu maimuță răpită și ulterior evadată prin Macedonia.

Apropos, Piața Sf Gheorghe, locul de proiecție al calupului macedonesc este unul din locurile extrem de mișto din oraș, în ca ar trebui să se facă mai multe eventuri. Mai ales că are un vibe urban foarte mișto, inexistent în 97% din urbea de pe malurile Begăi.

Libertate

Rămăsesem în urmă cu ce noile emanații filmice ale florei și faunei autohtone, deci am băgat capu și pe la competiția națională.   Libertatea lui Mircea Bobînă (cu ceva timp în urmă a făcut În ataș, un scurt cu PTSD afganistanez foarte apreciabil) e o animație miștocuță (parabolă, regimuri sovietice, dictatori, alea-alea)   but brilliant it aint. E însă un băiat cu ceva talent care face (și) animație și da, avem nevoie de mai multă animație. Pe zona asta lucrurile încep finalmente să se miște mai cu talent și prin românica (+Basarabia saudită).

atacul pestilor burete

De la Atacul peștilor burete mă așteptam la ceva foarte B-series, speram la un ceva clar pe z-series și ce-am primit a fost un maldăr de secvențe decent filmate, nițel cam teatral jucate dar clar regizate. Cauzalitate zero, secvențele alea ar fi putut fi puse în orice ordine și ar fi făcut cel puțin la fel de mult sens. Adică aproape DELOC după care mai vine o secvență postgeneric care aruncă toată șandramaua în derizoriu total. Mă abțin cu greu să nu dau spoilere.

misterul unui caz simplu

Misterul unui caz simplu are fix aceeași doză de mister pe cât atac are în el Atacul peștilor burete. Adică DELOC. Are ceva umor, dar sincer l-aș vedea mai mult pe zona mediocru decât pe la mediul pieții artistice. În fine, meritoriu e că nu plictișește. Dar e un film cu Mihai Călin și fix așea e și filmul. E al treilea și cel mai bine organizat film al Verei Surățel, de’i sincer preferam documentarul ei de dinainte.

Insula

Insula este al enjpelea film cu cineva care vorbește cu altcineva și altcineva-ul ăla era de fapt… hai că am văzut prea multe filme pe subiectul ăsta. Ceva sensibilism există, dar vine mai mult din scenariu decât din actorie. Corect din regie, montaj și filmat con gusto, dar prea banal pentru a fi notabil.

Liniste

Liniște ăsta a fost o surpriză plăcută. Un frate și-o soră trebuie să (nu) se sfâșie unul pe altul apropos de moartea mamei lor. Tematic vorbind avem de-a face cu un teritoriu adjudecat de Octav Chelaru dar filmul ăsta este mult mai credibil și empatizabil cu, poate fix pentru că nu este regizat de Octav Chelaru, ci de Alex Iureș.

 

Chestia este că am văzut filme scurte românești noi, dar tot cu favoriții de dinainte am rămas: Bestia și Blind Date plus Cel mai bun client. Cam slab anul ăsta în scurtmetraj, cam deja-fait subiectele. Dacă tehnic stăm decent (față de media recentă a scurtelor noastre) pe tematici și fler s-a cam stătut treaba.

A 10 chestie trebe să fie concertul Silent Strike & Muse Quartet care mdap, a fost efectiv frumos. Fără Deliric & crewul aferent, da simfonicizat cum trebe într-o sală de filarmonică.