10 lucruri despre Pelicam 2014

Pelicam e festival de film despre mediu & oameni. Nu pare chiar genul de festival la care m-as deplasa, dar a fost foarte mișto la editia asta (a treia).

Un week-end de Pelicam înseamnă câteva zile petrecute pe meleaguri tulcene. Adică acolo unde (cred că) începe Delta. Oricum, pelicani nu am văzut decât într-un film și pe post de fototapet pe un perete de hotel. Ce-am văzut au fost 4 filme, trei locuri, două concerte și-o carte. Deci un week-end plin, mai ales că la Tulcea te duci degeaba dacă nu bei așa, mai lipovenește.

Pelicam

Pelicam

Pentru începuturi filmele. 4 bucăți din care trei sunt cinemau fooarte solid și poetic și memorabil. Al treilea era cu oi și l-am văzut pentru că #transhumanță de la georgieni. Erau mai multe filme, dar să mă ierte sfinții dacă am sărit pârleazul cinefil-festivalier și m-am bucurat nițeluș și de Tulcea. Care nu-i o mare bucurie de oraș, dar are un aer și-un șarm aparte. Care-a supraviețuit destul de pregnant blocurilor și betoanelor.

la fete sauvage

la fete sauvage

La Fete Sauvage a fost dat în deschidere. Franțuzim super-trippy de prin 1977. Fabulos și ca ritmuri și ca abordare haute-art. Plus Muzici de Vanghelis. Incursiune prin savană, cinematografiată impecabil, montată cu fler și servită într-o proiecție brici, cum bine șade unei bucăți de Cinema mare și splendid.  Ajunsă acu, la 35 plus de ani de la lansare și piesă de muzeu și artefact foarte util pentru diagnosticat standardele estetice ale unei epoci de cinema apuse. Fabulos.

my name is salt

my name is salt

My Name Is Salt este alt film mare (ca format și ambiții estetice și porfunzime de câmp).  Documentar despre niște indieni săraci lipți care sunt culegători de sare, undeva într-un deșert. Filmat cu anvergură documentarul ăsta e foarte artistic și foarte fashion și foarte bine ritmat. Lent, infuzat cu mitologisme și teribil de percutant ca estetici și ritualizme. Frumos, dar după standardele de narațiune și social awareness deloc convingător, cică. Eu m-am cam topit etsetic și minunat că în 2014 se mai fac filme din astea care dau cu străfundurile mitice peste gesturi banale ale culegătorilor de sare.

Watermark

Watermark

Watermark este fix din zona aia cu Barăci și Samsare. Doar că WOW, e de vreun milion de ori mai inventiv din Cinemau. Și filmările și ce se filmează sunt chestiuni concepute pentru un impact vizual maximal. Drone care se îmbârligă prin șantierele nesfârșite ale unui baraj gigantic, sute de kilometri de parcele circulare, albii secate de fluvii, orezării și ferme de scoici. Ce face absolut remarcabil este o abstinență foarte lăudabilă de pitoresc-izarea mizeriei de prin lumea a treia. Am zis, wow.

The Road

The Road

Deci eram așa malaxat de idealuri pășuniste și de idei murdare despre relația om-oaie drept care m-am dus la un doc depre transhumanța din Georgia. Filmul (The Road), cel mai puțin arty din ce-am văzut eu n-a fost deloc rău: a făcut fix ce ar trebui să facă un documentar despre mutarea turmelor de mioare georgiene. Adică a fimat ditai traseul și a oferit prin personaje și voice over niște info-uri. Eu unul am plecat cu părerea proastă despre Georgia neștirbită, insa, acuma știu care sunt pericolele care pândesc turmele pe parcursul transhumanței (șerpi veninoși, lupi fioroși, boli bovine, proprietare de terenuri care vor să pună și ei niște mieluț în farfurie).

Biserica de peste mal

Biserica de peste mal

Cel trei locuri de văzut din Tulcea sunt destul de evidente. Un muzeu de arheologie destul de revizitabil, dealul cu Monumentul (scări multe) și mai ales Tudor Vladimirescu. Un sat pescăresc de pe malul ălalt de fluviu. Sau un cartier tulcean amplasat pe o insulă. Înclin să cred că este un sat pe o peinsulă dar nu contează. E autentic și fun de vizitat. Mai ales pentru iubitorii de lasagna care au ocazia de-a o vedea în forma ei inițial-cabalină.

peisage avec du matelas toruvee

peisage avec du matelas toruvee

Ce ziceam? Da, am ajuns la cartea pe care am descoperit-o la Casa Avramide, hub-ul festivalului. Care este și ceva gen galerie de artă/muzeu/bar. Drăguț loc. Dar asta e cartea. Cea mai de creieri futătoare carte de poezie și poeme pe care am citit-o în ultimii ani.

Balcescu Fluturand

Balcescu Fluturand

 Da, chiar se numește Bălcescu fluturând și este un Azucena al volumelor de poeme aborigene. E atât de mind-bubbling că am avut sesiuni de lectură cu voce tare din ea. Și mai zice lumea că poezia nu merită atenție.

Pelicam a dat și două concerte: de deschidere Baba Zula (excelent, OMFG, e una din puținele trupe pe care le văd a patra oară în concert) și de închidere SubCarpați (care nu m-au impresionat vreodată cu nimica, dar care sunt ok, așa de public generalist și de bac dătător/căzător.) Cu sonorizare teribil de bună, și asta deh, pentru unii contează.

Cam ăsta fu Pelicam-ul de 2014 și a fost great fun.

Streetart local tulcean

Streetart local tulcean

Tul-ceeea

Tul-ceeea

Srt Pelicanului

Srt Pelicanului

peisaje tulcene

peisaje tulcene

crini Tudor Vladimirescu

crini Tudor Vladimirescu

afise.

afise.

si de închidere o galerie foto cu pelicani (de pe net, nu de prin Tulcea).

[carousel source=”media: 6567,6566,6565,6563,6564,6562″ width=”640″ height=”240″]