11 filme de la Gopo

Eram în urmă cu 11 filme de la Gopo. Le-am văzut, am votat și cu asta basta. La gala de azi nu simt nevoia să mă deplasez.

Din cele 11 vizionări tardive de filme de la Gopo unele au fost mai proaste decât mă așteptam, unele au fost mai bune decât prevăzusem și unele au fost aproximativ nevizonabile. Să începem alfabetic

Alice

Alice

Alice

Documentar de scurtmetraj despre o fata care la 17 ani a făcut sex voluntar și neprotejat cu un tip de vreo 60 și acum, ea majoră, el mândru tată și toți artiști, trăiesc fericiți.

Eu așa ceva nu văd de ce aș vota așa ceva. Din vreo 17 perspective morale este între mârșav și periculos (ce facem acilea, apologia fututului de minore?) din punct de vedere cinematografic este fix irelevant și neinteresant.

Ana

Ana

Ana

Dramă cu un regizor ratat (nu din vina lui, din cauza sistemul comunist ticăloșit, hai sictir) și cu o tărăncuță biciclistă (insert Tinto Brass memories here).

Imaginea este singurul lucru pe care l-am apreciat pozitiv. În rest am avut impresia că cineva l-a prins pe Mircea Danieliuc, l-a îndopat cu tranchilizante și l-a pus să-și regizeze vreun roman din alea pe care nu le-a cinematografiat prost și isteric prin anii 90 și 00. Un film care este prea târziu și tocmai de aceea complet degeaba. Also Albulescu și Vișan, de două ori minus. Scenariul este cea mai mare problemă și e chiar insurmontabil de deja-vu, deja-fait. Visarion putea să încerce orice altceva, nu chestii care din 2001 deja duhneau a naftalină. Also, nu am mai văzut vreun film de-al lui Alexa Visarion, deși a mai făcut ceva, chiar titluri grele înainte de 89. Cum se pupă asta cu drama regizorului din film? Nici nu pot să pretind că mă interesează.

Boat Trip

Boat Trip

Boat Trip

Un scurtmetraj prost din care o actriță tînără și destul de bună (Diana Bogdan) ar trebui să inspire la votare pentru rolul pe care îl face. #tânărăsperantza gen. Ei bine, Diana nu greșește cu nimic din jucat dar are un personaj atât de mizer și filmul este atât de isterizat la modul ieftin feminin încât FUCK NO.

In the house

 

IN the House

IN the House

HM…. scutmetraj alb-negru nominalizat pentru altă jună de viitor. Ana Maria Comănescu, regizoare (și scenaristă dacă-mi amintesc corect). In the House mi-a cam plăcut. Are un subiect pe care mulți îl fac și  aproape toți îl ratează (tinerimea beată drogată și petrecerile lor)  are un miez foarte bun (reacția și individuală și de grup la o chestie foarte nasoală) și cu niște mici corecturi din actorie ar fi un film Bun. Într-un fel cred că iubesc filmul ăsta. Am găsit anti-#selfie-ul PERFECT. Are miez și credibilitate și e mult mai bine filmat, chiar și când o dă în videoclipizme.

Iulian

Iulian

Iulian

Cel mai fashion film nominalizat spre premiere la Gala Gopo, care gală s-a tot remarcat prin ZERO fashion instinct și nema fashion standards HILARE. Documentar de scurt-metraj despre un homeless crescut într-o casă de copii care își găsește familii adoptive. O să fiu neașteptat dar ăsta este unul din filmele mele preferate de la Gopo 2015. Nu pentru că fashion sense și din seria în ciuda subiectului Iulian are un protagonist bine ales, o imagine și regie excelente și mai are și un atu, eu pe alocuri l-am simțit cam ca pe un thriller. Iulian este Bjork de România. Să se apuce de cântat. Dubstep sau post-pop, nu manele!

În numele primarului

In numele primarului

In numele primarului

Pe cât de bine începe, pe atât de multe ratează documentarul ăsta de lung-metraj despre interacțiunile dintre tipa de la departamentul de Relații cu Publicul al Primăriei din Piatra-Neamț și diverși cetățeni cu diverse probleme sociale.  Cât nu apare madam angajata primăriei lui Pinalti în cadru lucrurile sunt chiar Bune. Pare că am avea de-a face cu un documentar conceptual despre viața lumpen-proletariatului din P Neamț. Fețe și probeme de oameni săraci, unii disperați, alții proști, unii demni de compasiune alții despre care mi-am imaginat că în contextul astral corespunzător ar putea ajunge ușor la Știrile de la ora 5.

Nu madam angajata este problema, ci prezența ei înainte de sfârșitul filmului (dar și alte cadre aiurea de prin oraș) care sunt pur și simplu niște opțiuni regizorale și de montaj care sabotează filmul. Probabil dacă nu mi s-ar fi făcut nițel dor de ducă înspre P Neamț aș fi fost de-a dreptul scandalizat de lipsa de concept și disciplină din documentarul ăsta.

Lindenfeld

LIndenfeld

LIndenfeld

Melodramă numai bună de dat la TeVeu. Sună negativ, dar vreo 6 din filmele nominalizate anul ăsta (#selfie, America Venim!, Poarta Albă, Planșa, Ana, LoveBus, Al doilea joc) nici măcar atâta nu sunt. Și mai vin și un tsunami de pretenții cretine. Lindenfeld pornește de la o realitate (satele săsești rămase fără locuitori și implicit salamuri) și face un romance tomnatic între magnatul emigrat în Germania (Rebenciuc, în mod suspect ok) și fosta lui mare dragoste, băbită în românica (Victoria Cociaș, un rol ok). În numitul Lindenfeld, recte câmpul de mușețel. Când se și bea ceai de mușețel, meta-textualizmul postmodern al filmului se climaxează.

Alte chestii incluse? Cea mai neconvingătoare scenografie posibilă (bliduri nou-nouțe pentru mâncat la câmp, un halat roșu proaspăt croit care este prea lucios și prea nou), un sub-plot (cu fiul care vrea să preia compania rebenciucului alzheimerizat) nu chiar fericit rezolvat din scenariu. Mircea Diaconu care șterge din trei grimase și un basc orice impresie ok îmi cauzase cu Cuscrii.

Dar nu am scrâjnit din dinți, nu am albit de plictis și nu m-a luat somnul Deci da, Lindenfeld este  văzubil. Mai ales pentru colecția de vongogi a magnatului, care cred că are tablouri cu floarea soarelui cât să le utilizeze și la budă.

LoveBus

cea mai buna scenografie

cea mai buna scenografie

Cu ce să încep? Nu înțeleg de ce se nominalizează la actriță în rol de lungmetraj o actriță care, de fapt a jucat doar într-un scurtmetraj. Nu înțeleg pe ce criterii s-a făcut omnibusul ăsta. Nu-mi dau seama dacă oamenii care l-au regizat și montat știu unde dreacu e MȚR. Ok, o să încep cu începutul: înțeleg că pare o ocazie foarte benefică pentru regizorii mai tineri să se cupleze în omnibusuri. Măcar așa ajung la cinema. Dar LoveBus, ca și ălalt omnibus din 2014 este atât de absurd, nici măcar mediocru și pur și simplu pe lângă multe chestii (ce vrea publicu, ce înseamnă de fapt cinemau, cum se articulează un omnibus care să funcționeze și ca întreg, nu doar ca bucăți) încât a omorât orice șansă de public ar avea omnibusurile viitoare. Chestie tristă și contra-productivă. Episoadele sunt astea

LoveBus 01

LoveBus 01

Primul film este atât de greșit: scenariu isteric penal, personaje într-o singură notă, avalanșe de clișee de prin reclame, replici demne de filmele lui Geo Saizescu. Madam din imagine este un personaj secundar și singura pe care nu am detestat-o cu spume din toată șandramaua.

LoveBus 02

LoveBus 02

Al doilea film este 1) altă bucată de viață bine copiată din realul mic și insignifiant care, ce să vezi, chiar este absolut insignifiantă 2) o poveste în care el, însurat și cu copil, o mai fute ocazional pe ea, studentă  din provincie (Iulia Ciochină, nominalizată la rol secundar) și modul în care relația lor este explicitată printr-un moment din viața lor de (cumva) cuplu. 3)  cel mai bine scenografiat film din tot Gopo 2015. 4) o reușită din regie și scenariu și actorie. 5) INSIGNIFIANT. Noul Val a crăpat, de fapt și de drept pe NIMENI nu interesează subiectele astea, deal with it. Talent irosit și e păcat.

LoveBus 04

LoveBus 04

Tot ce am apreciat pozitiv apropos de In the House am detestat apropos de filmul ăsta. Futăreala ca singură miză (nu zic că nu-i așa pentru personajele din film, dar aș vrea nu fie așa și pentru regizor și pentru spectator), actoria lame, dialogurile câh și mai ales secvența de party care este JUST WRONG.

Catafalce

Catafalce

Opa. Ce avem noi acilea? Catafalce, singurul film interesant din tot calupul. am mai zis despre el. Acilea e singurul pe care l-aș recomanda de văzut și altor oameni. De observat că între proiecția de la Next și includerea în LoveBus DP-ul de pe monitor a fost blurat cu discreție. Ipocrizie. Politici de rating.

LoveBus 07

LoveBus 07

Aoleo, uitasem cât de detestabil e filmul ăsta. Mi-am amintit fix la timp cât să-mi slavez minute din viață.

O scurtă istorie – astra Film

O scurta istorie Astra Film

O scurta istorie Astra Film

Documentarul despe festivalul de documentare Astra este foarte informativ, foarte curajos din abordarea vizuală, foarte cald. Este totuși un laudatio (bine-meritat aș opina) care este mult prea jubilatoriu și PR-istic cât să nu pice la testul de documentar. Also, e lungit și ratează unmoemnt în care ar fi trebuit să se termine. Îl puteți vedea oficial și integral pe online și ar trebui să-l vedeți. Măcar ca să aveți habar care-i faza cu Astra și să vedeți că se poate animație foarte mișto.

Poarta Albă

Poarta Alba

Poarta Alba

Nu, pur și simplu NU. Nu mai vreau să rabd filme indiscutabil ratate despre închisorile comuniste. Nu mai vreau să văd filme în alb-negru. Nu vreau să mă gândesc că de la Portretul luptătorului în tinerețe s-a tot ratat cu brio filme care ar fi putut fi importante. Actoria de lemn și limbajul de lemn al epocii staliniste NU merg împreună. Pare paradoxal, nu?

Also, ce idee măreță să faci un film labă-negru în care toți actorii sunt tunși chilug și poartă zeghe. Mai bine era filmat cu chinezi în sepia, ca să fim și mai siguri că nu deosebește nimeni pe nimeni de nimeni. ARGHHHH.

Un ultim an în 114 minute

Un ultim an in 114 minute

Un ultim an in 114 minute

 Cel mai personal, lo-fi și emoțional film din tot Gopo este un documentar de lung-metraj care filmează frânturi din vizitele pe care nepotul le face bunicii bătrâne. E o chestie din apropierea morții care funcționează cu multă umanitate și foarte multă decență umană. Are un problem masiv, care este chiar inclus în titlu: 114 minute. Prea mult, de la tristețe apucăm să ajungem la plictis și la depresie.

Asta a fost tot. Restul le văzusem.

  • Te contrazic in privinta ultimului. Nu este bunica, ci este o femeie care-l crescuse si care avusese grija de el cand era mic. Il crescuse ca o bunica, dar nu era nicio legatura de rudenie intre ei. Eu l-am vazut la TIFF si tin minte c-a durat ceva conferinta de presa de dupa, oamenii erau pur si simplu curiosi sa afle alte detalii despre aceasta poveste.

  • Cristi Marculescu

    MY bad.