12 ani de sclavie

Aș putea să scriu un review pozitiv la 12 ani de sclavie. Dar n-o s-o fac. Sunt în continuare alergic la rețetele și ipocriziile hollywoodiene și la jumătățile lor de măsură.

Unul dintre cele mai premiate filme ale lui 2013 este un produs 100% hollywoodian. Are o temă mare (chiar gigantică pentru americani): sclavia. Mai are și bunul-simț de-a fi non-plicticos și mult mai puțin înecat în lacrimi și rahaturi decât ar fi fost de așteptat. Are niște textură vizuală (cam facilă) și o densitate narativă just aproximată. 12 ani de sclavie este nu este, însă, în vreun fel, un film semnat de Steve McQueen ăla care debuta hardcorist cu Hunger. Este un film de Oscar, gândit pentru Oscar și calibrat din toate departamentele ca să fie un film de Oscar. Deci nu, o textură vizuală oarecare și-o narațiune just porționată pe film nu sunt deloc de ajuns.

Povestea e simplă:
Un negru liber din Nord este răpit, vândut ca sclav și maltratat pe varii plantații de diverși proprietari de sclavi și de managerii de sclavii aferenți. După care vine Brad Pitt și îl salvează. Brad Pitt ar trebui să mai ia o pauza de la salvat umanitatea de zombie (în World War Z), evreimea de naziști (Inglorious Bastards) și negrii de sclavie. Prea se dă isusic Brad Pitt ăsta.

Toate astea au loc cu “îndrăzneli” de mâna a doua, recte niște violențe mediocre și niște puțe de negru, cât să fie mai hardcorist, dar nici chiar să gâlgăie mațele în onorabilii votanți de vreo 79 de ani de la Los Angeles. Acuma după Addio, zio Tom chiar că nu se mai pot face filme mediocre și softcore despre sclavie. Iar 12 Yaers a Slave este, comparat cu filmul ăla, de vreo 700 de ori mai iprocit decât Gone with the Wind.

Actorimea e, în medie, OK:
E interesant și cât de mult îi place lui McQueen să-l vadă pe Michael Fassnbender gâfăind și sâsâind. Și cum nenea Fassbender e cam singurul care are un rol serios. Nici măcar protagonistul (Chiwetel Ejiofor) nu are ceva de jucat. E victimuța aia inocentă cu ochi holbați de-atâta inocență și nimic mai mult. Negrii sunt greu diferențiabili între ei, dar nici albii nu au roluri prea bune. Scoot McNairy și Paul Giamatti sunt cât de cât OK în roluri insignifiante, Paul Dano reușește să facă singurul lui rol prost de până acuma. Benedict Cumberbatch parazitează cu fața aia a lui de creatură exomorfă și el prin film.

Fassbender cade în cocina porcilor și nu se murdărește de nimic, cam atât de realist e filmul ăsta de Oscar.

12-years-a-slave

12-years-a-slave

  • Pingback: Premiile BAFTA 2014 - mărculescu.ro()

  • Bogdan

    Scoate capul putin din nisip ca te-ai afundat precum strutul intr-o mare de cinism si ignoranta. Un review de stil pamflet cu mult patos dar si dispret. Bravo. Chiar daca nu subscriu ideilor tale total nepamantene, te aclam totusi pentru devotament. Totusi, cum este el 100% Hollywoodian ? Cred ca batraneii astia de la BAFTA se trag cu mainile de par acuma.

    • Cristi Mărculescu

      tematica 100% americana, < > dar cu happy-end, d’oh, lipsa oricarui realism, mediocritatea din abordarea cinematografica. that’s hollywood for you.

  • Pingback: Leonardo DiCaprio n-a luat Oscar, 12 Years a Slave a luat 3, dar totul e OK - mărculescu.ro()