12 povești SF din Anticipația 2015

Almanahul Anticipația 2015 este interesant de citit dar nu chiar minunat de privit. Are 12 povesti SF bune, deci în mod cert merită.

Anticipația 2015 ar fi putut fi la fel de bine o culegere mișto de povești SF. Are autori români care sunt suspect de buni și o selecție de proze scurte americane majoritar scrise de femei care sunt chiar mișto. Ce n-are și i-ar pinde bine ca să fie chiar almanah este o grafică croită pentru un almanah. Dincolo de coperta mișto e leopardul. Trec peste antipatia mea spumegândă pentru paginile de text împărțite pe coloane (să zicem că e din rezonuri pragmatice) și să vedem ilustrațiile. Vai și amar. Avem destui ilustratori tineri extrem de capabili, dar prin almanah sunt fix imagini de sinteză luate de pe interneturi care sunt și proaste și redundante prin lipsa variaței. Variația din texte, teme și stiluri nu există vizual. Ce s-a încercat pe post de vizual este o altă atrocitate, cu texte scrise pe fonduri colorate și cu texte puse peste ilustrații și cu text peste patternuri și text alb pe fond negru. WTF, layout 001 se cheamă cursul.

Acum, ca să fie almanah, se cer și niște editoriale. Mironov din care nu am înțeles nimic, un studiu foarte documentat dar greoi scris despre Persopnaul în proza românească fantastică recentă. Un dosar Philip K Dick (foarte bine, avem nevoie de culturalizare pe domeniu) un dosar despre Alexandru Ungureanu (și ăsta ok, tot popularizare/culturalizare).

Piesele de rezistență sunt poveștile. 20 la număr, foarte bine alese cu doar 4 mizerii. Alea 12 care chiar contează sunt astea.

#01 nesfârșita mașină (Alexandru Ungureanu)

Un tip se angajează la o fabrică de pe o planetă. Nu trebuie să stea decât 6 luni dar fabrica se dovedește un loc cu timpul și mai ales cu infinitatea ei. E ceva suficient de bun cu toate organizările sociale ale muncitorilor și realitatea alterată din fabrică bîncât intră în teritoriile (de febră ale) lui Brussolo și o face frumos.

#02 întoarcerea din moarte (Oliviu Crâznic)

Nenea Crâznic face o apolcalipsă cu zombie foarte mioritică de zile mari. Mai ales că stilul e de Dagon și Cthulu (Lovecraft 100%) și e superb implementat, cu tot farmecul patetic și caduc. Excelentissim.

#03 entitaet (Silviu Genescu)

Hard fiction cu calculator de bord și droizi de bord care trebuie să dea un assesment despre pagubele produse de un jet de radiație solară. Ce face Genescu foarte bine e fix zona de inteligențe artificale și biologii viitoare mai ales că ce se întâmplă este de fapt un meci cu mize foarte mari între o inteligență artificială mai mare și una mai mică. Creierul navei VS creierul unei cyboarge.

Anticipația pe roșu

Anticipația pe roșu

#04 gloanțe vii (Irving T. Creve)

Umanitatea a primit de la federațioa galactică o planetă (Yo) pe care trebuie să o teraformeze infectând niște animale extraterestre gigantice. Pentru asta folosesc gloanțe biologice și unul din cei doi teraformatori se întreabă, pe bună dreptate, de unde știu oamenii cum să altereze DNA-ul dinozaurilor extratereștri. O poveste din alea care chiar are entuziasmul și imaginația Erei Spațiale. Delicioasă.

#05 stelele care așteaptă (Aliette de Bodard)

Din nou nave cosmice și planete îndepărtate. Dar este o poveste foarte bine construită despre identitate și cosmos și societate. Ce-i minunat la ea este fix scriitura care dezvăluie încet încet niște chestiuni bine puse din suspans pe acolo.

#06 ultima cursă a lui Kittly Claire (Dănuț Ungureanu)

Un ziarist primește vizita unui moș care belmejește ceva dsp cursele de melci din 1941. Pe care le organiza el după ce găsise un melc miraculos de rapid și încă unu și încă unu. Ce scrie Ungureanu este un scenariu demn de Zona crepusculară. Extrem de clasic, foarte bine ținut din scriitură.

#07 habitaclu ziua 12345 (Cristian M Teodorescu)

Am mai citit ceva pe o temă similară: că oamenii sunt roboții virușilor, special construiți de viruși pentru a putea exista în confort. Ce se întâmplă acilea e la fel de troublant dar altfel (poate chiar mai bine) formulat. O incursiune în spațiul interstițial din gazda umană a unor creaturi foarte puternice.

#08 navestistul (Philip K Dick)

Un tip vrea un bilet pentru o stație de tren care nu există. Dar care de fapt cumva există. Exemplu clar de poveste în care miza și explicațiile sunt mult mai impresionante decât cele descrise în poveste. Tot bună de Twilight Zone, că dacă nici Dick nu merge la Zona Crepusculară nu știu ce ar putea merge

#09 cathy blue (Mircea Opriță)

Autorul meu favorit de SF românesc are o idee foarte tare despre o întâlnire de gradul 3, un futai inter-racial cu o extraterestră invizibilă și un final cam patetic. Nici scriitura nu-i pe standarde foarte înalte dar e bine pentru că se compensează din interesul pentru societatea noastră aborigenă (și modul în care ar reacționa niște provinciali la zvonuri despre extratereștrii) și din curajul de-a insera futaiul ăla acolo.

#10 poveștile cu selkie (Sofia Samatar)

E ca un scenariu de bandă desenată modernă și arty. O puștoaică lezbicoasă detestă poveștile cu oameni-focă (selkie) și o cam iubește pe colega ei egipteancă de la fast-food. Simplu și eficient, cu detalii de psihologie extrem de bună.

anticipatia pe și mai mult roșu

anticipatia pe și mai mult roșu

#11 banchetul sărmanilor (Viorel Pîrligras)

Dacă nu ar fi fost metafora cu banchet și adresarea directă dinspre final povestea asta mi-ar fi părut pur și simplu superbă. Echipajul unei nave cosmice trebuie să ofere un banchet de final de zbor pasagerilor lor care sunt tigri. Echipajul are însă un trecut infracțional și suferă de-o maladie dubioasă, care le șterge trăsăturile. E ca un vis extrem de bizar și genul de poveste pe care am simțit nevoia să o recitesc, pentru că de fapt poate însemna destul de multe.

#12 arte marțiale moderne 3 (Radu Hallipa)

Recontextualizare într-un viitor cam medieval a artelor marțiale. Chestiile bune sunt fix discuția despre suflet VS tehnologie și chestia care mi-a displăcut este scriitura greoaie.

De menționat că singura chestie indiscutabil penală din Almanahul Anticipația 2015 este o prezentare super-elogioasă și de-a dreptul proletcultistă a unor benzi desenate. Textul semnat de un anume Dodo Niță nu are ce căuta în 2014 ca stil, și într-un Almanah Anticipația 2015 cu atât mai puțin.