13 chestii apropos de Filth

Filth este un film cam defect la cap care-a trecut cam ignorat și zău că-i păcat. Fără să fie vreo capodoperă, este una dintre chestiile suficient de dubioase cât să merite vizionate.

Un polițai bipolar drogat și psihopat își face de cap prin Scoția. Mai pompează soția vreunul coleg, mai scoate organul la fiica unui senator, mai fură de pe la labagii dintr-o frăție secretă din care face parte toată crema departamentului de poliție. Filth este cam ca Bronson, dar pare remake la Bad Lieutenant-ul lui Ferrara și al lui Herzog. Deci pedigri transgresiv, tocit totuși de timp.

1. Filth este de fapt un echivalent al lui American Psycho

Tot adaptare de roman harcorist (Irvine Wlesh, care este Trainspotting-ul lui cu tot cu vreo 50 de clase sub Brett Easton Ellis)  și el castrat din script și din regie (se ratează masiv mizele despre cine ce și cum știa de fapt, mizele dintre real și halucinogen sunt făcute varză în ambele cazuri)

2. James McAvoy are la 30 plus șansa celui de-al doilea rol din cariera lui de actor. Primul a fost cam secundar și destul de slab (The Last King of Scotland), dar în rest McAvoy nici măcar nu a reușit să existe pe ecrane. Mai ales nu atunci când a fost protagonist. Acilea aduce suspect de mult a Russell Crowe, dar are un rol din care chiar face un personaj. Pe care regizeurul (Jon S Baird, nu am mai auzit de el) îl subliniază din prim-planuri și din mers împleticit filmat  în planuri generale. Manevră cam ieftină dar foarte eficientă. Ăsta e primul fim cu James McAvoy în care James McAvoy chiar există.

Filth 2013 screenshots

Filth 2013 screenshots

3. OMFG< OMFG uitasem cât de sexpot poa’ să fie Imogen Poots. Duduița se pricepe și la actorie, dar nu pentru great acting îmi aduc aminte de ea din Chatroom și din Me & Orson Wells. Acilea are una din cele mai bune secvențe, un dialog cu mize confuze pe scări. Ce face atât de memorabil madame Poots? Redă actoricește foarte bine un moment confuzant în care nu se știe dacă vrea să-l salveze sau manipuleze, fută sau psihanalizeze pe protaginstul care este in cădere liberă.

4. Shirley Henderson și de fapt tot castul feminin. H>O>T>H>O>T   Henderson aduce a versiune superioară actoricește de Helena Bonham Carter. Cele mai curajoase sexvențe le are totuși Kate Dickie (of Red Road Fame) chestie care poate părea cam abuzivă dar care mege de minune cu filmul ăsta despre uzuri și abuzuri.

Filth 2013 screenshots

Filth 2013 screenshots

5. Textura & cromatica. Filth arată bine într-un fel din ăla de  categorie inferioară. Frumos, supra-saturat și super-filtrat. Ieftină și deja tocită dar frumos asumată latura vizuală. Ceva din zona estetismelor pe care Trainspotting, Bronson și Locotenentul rău al lui Herzog le-au  rezolvat ceva/mult mai bine dar pe care American Psycho nici nu a încercat să le rezolve în vreun fel.

Filth 2013 screenshots

Filth 2013 screenshots

6. Jamie Bell care e genul ăla de actor impecabil oriunde îl pui. Chestie care s-ar merita lăudată chiar și acuma, când a devenit ceva mai prezent prin cinemau. De pe la Billy Eliott încoace Jamie Bell nu a făcut vrun rol prost, deși shit-shit-ul reanimat al lui Spielberg eu am refuzat să-l văd din motive ideologice.

Filth 2013 screenshots

Filth 2013 screenshots

7.  De fapt chestia indiscutabil Genială apropos de Filth este cast-ul. Mai apare și Martin Compston, altu din ăia tineri și capabili, care, nefiind puleți hidrocefali ca ăia de prin Twilight sau Thor sau HungerGames, nu apare prea des prin filme. Are cam singurul rol care e din scriitură mai fucked up decât al lui McAvoy și în mod deloc surpinzător Compston îl joacă bine.

8. Planul sau planurile sadice ale protagonistului au destul hazard și destulă bârfeală ieftină în ele cât să fie miza majoră a filmului. La urma urmei cât de mult poate să ducă un tripat tembelizat de droage & pastile în spate un șir atât de divers de machiavelizme? E fascinant modul în care le joacă rând pe rând și concomitent și ca spectator stai și atepți să vezi cum și-o ia în bot.

9. Muzica mai exact muzicile aruncate prin film. Exact Filth are o coloană sonoră de-a dreptul trashy. OST din ăla care mai și climaxează cu cover de după Creep-ul lui Radiohead.

Filth 2013 screenshots (10)

10. Demența care-a fost dintotdeauna un problem al filmelor ăstora cu polițai demenți dela droguri funcționează. Nu impecabil, în niciun caz interesant din cinemau dar este o scuză bună pentru imagini și momente wtf. și cam de acilea încep problemele serioase ale lui Filth și de aici încep minusurile.

11. Cea mai neplăcubilă chestie apropos de filmul ăsta cu polițai drogat și bipolar este că este, ca ton și filmare un film TRIpolar. Între cadre din alea clasice și riot cinemau de drogangeală și secvențe pur și simplu flasce se simte un ton inegal. Care ar putea fi un atu, dar care mie mi-a picat cam prost. Zonele de impact dintre tripuri și realitate sunt prost blurate, iar pentru ca twistul narativ să funcționeze, se trișează masiv din regie. Filth este un film dirty, cheap și totuși pulsând. Uneori spasmodic, alteori flasc.

Filth 2013 screenshots

Filth 2013 screenshots

12. Da, anumite secvențe sunt pur și simplu proaste. Le salvează in extremis dialogurile și uneori set-design-ul. Baird trage cu ochiul înspre opus-urile lui Guy Ritchie din perioada în care era încă regizor, nu căcănar cu Sherlock Holmes în portofoliu.

13. Finalul argh, finalul este și confuz și ratat și de căcat. Adicătelea la un anumit nivel ar putea funcționa dacă am fi cerți că protagonsitul este catolic practicant la cât de mustind de redemption-uri este. Ca să fi fost bun finalul ar fi trebuit să fie fără downfall și fără redemption. Ca în American Psycho, romanul.

Iaca trailerul

+niscaiva postere mai neoficiale: