Card Counter: un film cu Oscar Isaac

Card Counter: un film cu Oscar Isaac

Noul film al lui Oscar Isaac este mai lent, mai sedat și mult mai sedat decât ar fi fi fost de așteptat de la Paul Schrader.

The Card Counter ar trebui să fie un film din ăla miensută americănos, despre REDEMPTION, recte răscumpărarea păcatelor. Fiind un film de Paul Schrader ar putea, totuși să NU fie despre asta, nu? Că Schrader e din ăla, amic de-al lu Scorsese și parte din generația vintaj a unui Hollywood destul de capabil atunci, destul de perimat acuma, dar ceva mai capabil neuronal decât degenrațiile actuale.
Și The Card Counter ar trebui să fie un film despre poker și cât de cool sunt ăștia de joacă poker. Că doar o bună parte din film are loc prin cazinouri și mult din voice over e despre cum e faza cu pokeru. Sau poate că nu, pentru că filmele cu poker sunt penale.

În mod cert Card Counter este un film cu Oscar Isaac, care da, este unu din ăi mai capibili actori americani în viață. Într-un fel Isaac e pe acolo prin stratosfera actoriei americănești, alături de alde Lancaster și Sheen (Martin, d-oh). Ăsta e epicentru și spectacolu: cât de bine poa să joace Isaac. Chit că joacă atât de opac încât e ce-i drept și mai fascinant CPLM se întâmplă de fapt în acest film cu cazionouri și turnee de pocker și suveniruri de la abu ghraib.
TCC este un eseu despre momentul în care este prea târziu pentru orice fel de redemption. Deși, fix pentru că acest deziderat ipocrit al spălării căcatelor este atât de americănos protagonistu ăsta ciufut o să încerce să salveze pe cineva. Schrader obervă cât de onest și absurd este să încerci să dai cu cancel la păcatele trecutului, cât de inevitabilă este violența din viitor care decurge din violențele din trecut și, poate-s io într-o pasă moralistă dar acilea se vede foarte clar și deloc apăsat cât de bine se poate face un film despre răzbunare care ia în calcul (și din subtexte dar și din capetele personajelor) futilitatea răzbunării.


Apropos de futilitate, Tye Sheridan, actoraș destul de talentat de felul lui nu reușește să existe ca personaj în TCC. Zace pe acolo și seamănă teribil de mult cu Milla Jovovich. Păcat, ar fi fost optim și frumos dar asta este, lângă alde Isaac nici măcar Willhem Dafoe nu poa să se facă remarcat. Cine reușește să existe ca personaj și actriță pe acc ecran cu Isaac este o negresă de care n-a auzit nici Dreacu, Tiffany Haddish, care wow, poate fix pentru că pare dintr-un alt film punctează bine și cu un personaj deloc subtil dar jucat cu destul de mult finesse e singura chestiune vie din filmul ăsta. Și e vorba fix de chestia aia foarte necesară în actorie, recte talent ca să exiști actoricește în secvențe cu actori din ăștia forte buni. Lu aia din Dune nu i-a ieșit deloc, deși a avut la dispoziție mult prea multe cadre. TCC este bine făcut, teribil de nihilist și frumos așa, cum face tururi printre neoane și traume, creaturi storcite de viață și caricaturi grețoase pline de viață (USA!USA!USAAA!).
Cu ceva timp în urmă Schrader a scris pt nenea Scorsese Bringing out the Dead, unu din cele mai bune filme americane din ultimii 40 de ani, cumplit de trecut cu vederea și atunci și acuma. Numărătoru de cărți este tot pe acolo și ca tematici și ca utilizare de personaje și ca nihilism traumatic.