15 trupe românești de ascultat în 2015

Sau de fapt al doilea top 2014, că pe astea 15 trupe românești le-am testat pe live în 2014. Destul de multe, dar de fapt la 2 apreciez decât skillul, nu și sound-ul.

Inițial trebuiau să fie 10 trupe românești. Asta era acu vreo 6 luni, că eu mă mișc foarte încet. Alelalte 5 le-am ascultat, sau voit sau accidental pe parcursul ultimelor luni, și cumva s-au schimbat lucrurile. Adică am zis că poate nu ar fi rău să fie o listă exclusivamente de LIVE, chestia aia care se face atât de rar și atât de prost prin românica. Și să includ și unele trupe care fac bine ce fac dar care pe mine mă lasă în general rece. Deci n-o să fie un top, o să fie o listă. Deci alfabetic.

Coughy

Ambiental și post-rock și cu nițică psichedelie și cu ceva noise. Conceptual și superb. Chestia e că nu știu dacă mai există, dar ar face bine să existe în continuare.

Atu: ambiental super-valid și extrem de peisagistic nu s eface deloc pe la loc pe la noi românica

Problem: în momentul ăsta chiar nu știu dacă mai există Coughy

Decât o piesă:  Electric swim

Coughy

Coughy

Fierbințeanu

Oh-la-lah. Un nene și nevastă-sa fac cel mai electrizant show cu putință. E vorba foartre mult noise cu ceva pop dar fundamentalmente ce primează e fix un raw power ultra-dansant și psichedelic . Speed metal pentru hipsteri s-ar putea zice, dar Fierbințeanu fac foarrte bine ce fac pe live și colac peste pupăza mai sunt și mereu pe experimentat chestii diferite.

Atu: raw power

Problem: eu n-am sesizat vreun

Decât o piesă: Manase pekin

fierbinteanu

fierbinteanu

Firma

Firma sunt cei mai vechi din lista asta. I-am prins la lansare de album și mdap, performează bine. Nu mai țin minte mai nimic din ce și cum cântau până la albumul ăsta. Am impresia că un un sound în curs de reamenajare și că puseele lor de folkizm sunt chiar mișto.

Atu: voce și suspectez că de fapt pot fi chiar interesanți ca sound.

Problem: ca multe trupele rock din RO au momente în care sună fix ca OCS cca 1998. Nu-i musai un minus (la vremea aia îmi plăceau OCS) dar e plicticos să te tot duci la concerte ale unor trupe cand știi invariabil că la un moment dat or să aibă their OCS moment.

Decât o piesă: Prizonieri de război

Firma 2

Hot Cassandra

Eu aș zice că-s (post-)disco. Și că fac foarte frumos ce fac din voce și din butoane. Ce mi se pare super-trist apropos de Hot Cassandra e că abia dacă am avea vreo 7-8 trupe fix pe zona asta muzicală am putea vorbi de-o scenă normală. Nu unicitatea îi face minunați, ci curajul de-a face fix asta.

Atu: post-euro-dance. Nu cred că ei l-au inventat dar e atât de bine să-i asculți pe live dând din synth de parcă Madonna tocmai ce-ar fi lansat un track cu 2 Unlimited prin 1994. Argh, sublim.

Problem: sunt fix singurii pe zona lor și n-au făcut epigonizmele aborigene necesare. Sper că măcar pe internațional le merge bine

Decât o piesă: Getaway heart

Hot c 2

Karpov not Kasparov

I-am prins și când erau Karpov AND Kasparov și după. Aș minți să zic că mi-a displăcut vreodată ceva la live-urile lor. Ce-i de remarcat sunt conexiunile cu muzicile clasice și reamenajarea lor pop și fancy. Sunt singura trupă capabilă să treacă dincolo de glazura de vintage chic și chiar să facă muzici de savurat venite de dinainte de (post)moodernitate într-un melanj sonor foarte actual.

Atu: vintaj și avant-vintaj servit fix cum trebe din butoane.

Problem: toate zorzoanele de vai-dragă-aici-e-cu-intelectualizm-maxim-si-perfomance-dansant pe mine mă lasă rece și fac un circ dintr-o muzică dealtfel foarte mișto.

Decât o piesă: Choose your color gipsy dark

Karpov not Kasparov

Karpov not Kasparov

Moebius

Cică ar face narcotic rock. Ce-i drept au momente în care sună fix a The Doors (și cu greu mai narcotic de-atât), dar par veniți dintr-o zonă primordială, când mai erau chestii de descoperit prin rock și muzicile de pe felia asta erau mai mult senzualități anxioase decât rețete și posing.

Atu: eu zic ca vocea e fix una din alea trei voci valabile din tot ce înseamnă rock aborigen, de după, dar și dinainte de 89.

Problem: oki, sound bun, piese frumoase, dar cred că succesul și cu cîntatul în română au ceva la comun. Mai ales pentru trupe românești.

Decât o piesă: Stranger

Moebius

Pinholes

Ah, cât m-am chinuit să ajung la un concert Pinholes. Îmi plăcuse maxim o piesă veche de-a lor, Poza. I-am ratat cu grație de 2ori în București și odată la Piatra Neamț. Ei bine a 4-a oară m-am mobilizata până la Guess Who? Sau un local din ăsta cu nume foarte dubios care este în locul unde era afterhours-ul de la Colors. Cert este că ce fac ei nu sună deloc ca Poza, sună a post-rock cu pusee (recte urlete) de hard-rock. M-am topit de admirație, vreau să-i mai văd, poate data viitoare într-un loc în care nu-mi pică apă din tavan în paharul cu jagger.

Atu: mi se par sublimi mai ales ca viziune coșmarescă asupra onirizmului 80ist. Și da, au o energie absolut copleșitoare.

Problem: ca multe trupe rock din RO au momente în care sună fix ca OCS cca 1998. Nu-i musai un minus (la vremea aia îmi plăceau OCS) dar e plicticos să te tot duci la concerte ale unor trupe cand știi invariabil că la un moment dat or să aibă their OCS moment (s).

Decât o piesă: Camera

Pinholes

Pinholes

The Pixels

I-am auzit prima dată la B52, într-un concert dintr-o serie de concerte de rockuri noi (pe atunci) din care mi-au plăcut fix ei și Hotel Fetish (care din câte înțeleg nu mai există). Între timp mi s-a tot zis că n-au cum și de ce să-mi placă the Pixels. Încăpățânat fiind m-am dus anu acesta la un concert de-al lor din Control și i-am văzut și la Energiea și mi-au plăcut foarte mult. Au o schemă de voci care-i foarte bine, au tupeul și se duc și înspre rap (se duc mai bine decât majoritatea profesioniștilor de rap autohtonici pe care i-am auzit eu în ultimii ani).

Atu: ce-ar face Morrissey VS the Roots?

Problem: oki, înțeleg obiecțiile că nu cântă în română și că nu au sound unitar dar în cazul lor tocmai influențele amalgamate sunt parte integrantă din șarm.

Decât o piesă: Papa Was a Lover

Pixels

Pixels

Plurabelle

E greu de zis unde se termină Plurabelle și unde începe Poetrip sau de unde începe Fierbințeanu pentru că s-a terminat Plurabelle. Cert e că tipul conclucrează la niște proiecte muzicale care mie îmi sunt foarte favorite și că a scos Phantom Pyramid, care-i indiscutabil albumul românesc al anului 2014. Pe live l-am prins de mai multe ori, și la un Train Delivery când suna a Space Invaders pe MDMA (nu pe Madonna) și la o sesiune mai chill.

Atu: cea mai fină electronică, parol.

Problem: eu nu văd vreunu

Decât o piesă: Ropes

plurabelle-

plurabelle-

Poetrip

Colectiv cu un mod de-a face muzici și de-a fi artiști care-i fix cum trebe. Și mdap, sună foarte bine și frumos pe live. Și când se iau în serios și când nu se iau în serios. Boemie și avantgardizme nu poa să facă oricine, cel puțin nu fără prețiozități și penibilizme. Și Poetrip n-au dat-o deloc în bară, deși au riscat destule.

Atu: atitudinea super-chill și cred că viziunea asta a lor de-a se juca și distra cu muzicile e win-win și pentru ei și pentru noi

Problem: ar fi chiar minunat și foarte util pentru toată lumea dacă s-ar efota să mai și înregistreze jamurile de la Carol 53 și ceva din alelate magiunuri

Decât o piesă: altfel

Poetrip

Steaua de mare

Progressive manele, cică. De fapt reconfigurare din rock psihedelic a unor sound-uri post-otomane bine electronizate. Decadent și lasciv, impecabil texturat și OMFG, executat live cu mare brio de fiecare dată.

Atu: sunt, ca și nenea Rodion o excepție excelent de superbă, pe care oricât o întorci și asculți tot excepție rămâne.

Problem: muzical niciunu

Decât o piesă: dupa ce au plecat pescarusii

Steaua de mare

Steaua de mare

Velosonics

Cea mai indie în sensul pur trupă de rockuri de pe aici cochetează foarte furmos cu ceva vag pop britanic, vag rock de california. Sunt smooth și asta e ceva minunat, că pur și simplu ung urechile cu un sound cumva solar, cumva melodramaticos (pop oblige) și au niște skill de-a performa impecabil.

Atu: concertele. Velosonicii au un feel-good vibe care pe live pe mine m-a dat pe spate de vreo 2 ori. Și după cum se vede de prin lista asta nu-s genul care să ceară sau urmărească feel-good vibe dla concerte.

Problem: sunt fix genul de trupă care sună excelent live și care pe album își pierde cumva o parte din șarm

Decât o piesă: bucuresti

velosonics

velosonics

Ăștia au fost ăia 12 pe care m-am bucurat că i-am prins în concert și la concertele cărora m-am dus cu intențiile de-a mă duce la concertele lor.

Acuma două trupe care sunt bine de tot în concerte dar ale căror cântece mie al dreacu să fiu dacă îmi zic ceva: Robin and the Backstabbers și SubCarpați. Două trupe care sapă prin filonul de folclor dar problemul e că cel puțin din punctul meu vedere nu fac nimic notabil cu chestiile dezgropate. Am zis că da, au concerte foarte mișto și pentru că se pricep la stimulat publicul și pentru că chiar au hoarde de fani unii și fane ăilalți. N-am să mint, m-am simțit bine la concertele lor, dar pentru că #atmosferă nu pentru că #muzică.

SIlviu Gherman

Cireașa de pe coliva muzicală a lui 2014 este un un concert Silviu Gherman. Oh, da, am fost nu la un concert Mes Quins (pe care încă nu i-am văzut pe viu) nici la vreun stand-up Teleschpenker ci un concert solo al lui Silviu Gherman. O experiență absolutamente unică și irepetabilă, care totuși sper să se repete.

Asta a fost tot, hai că m-am căpiat cu postul ăsta.

Coughy Fierbinteanu poze concert firma club control 5 iunie 2014. hot cassandra 2 pinholes 3 Mobius pixels 2 PoeTrip2 Steaua de Mare 2 Subcarpati Velosonics 3 RObin and the backstabbers

  • Perkele

    Lista valabila, o singura chestie nu inteleg, de cand Robin and the Backstabbers e o trupa care sapa prin filonul de folclor (in afara de piesa cu Cristina care nu e reprezentativa pt formatie)?