17 filme pentru 2017

17 filme pentru 2017 este un fel de listă de filme care au făcut istorie (sau nu, unele chiar deloc) și care se manifestă mai mult prin vizual decât prin atenția pe care o cer la dialoage și scenariu.

Lista asta de 17 filme pentru 2017 ia în calcul că este 1 și-o să fie și 2 și 3 și că e perioada aceea de zaceri maximale impuse nu de lene cât de oboseala și abuzurile revelionești. Că deh, românul dacă nu se sparge în figuri/caltaboș/alcooluri/bășini și de 31 ianuarie există șanse maximale să nu fie român. Deci mdap, filme de privit cu neuronii incapabili de sinapsat. el puțin nu azi, Oricum nici ăia care vor să iasă din casă nu prea au unde se duce. Cel puțin nu azi, pe 1 ianuarie.

The Birth of a Nation (1915)

uneori mă uit la ăsta doar pentru ca să râd. Blackface. Excelent. Și a shitload of production value. Also, m-a luat cu chef de cinema Mut în ultimele zile. Au făcut și unu în 2016 ca să arate că vai, cât de rău le era de fapt la negri. Sau cam așa ceva.

Battleship Potemkin (1925)

Iconografie pură din multiple motive, printre care faptul că de la Eisenstein încoace nimeni n-a reușit să filmeze mai bine (sau altfel) nave maritime de război. (da, eăla cu treptele)

Gone with the Wind (1939)

uneori mă mai uit așa la câte-o secvență din Pe aripile vântului. Hollywood-ul n-a putut vreodată să facă un behemoth mai juicy decât ăsta. Also, ce ziceau gunoaiele alea din ghostbusters 2016? Că au pizdă și că vai câtă valoare? Viețile lor de tenii și carierele lor de 3 parale nu valorează cât oala de noapte a ui Vivien Leigh.

Kiss me Deadly (1955)

Cel mai fucked-up final pentru film noir. Și cel mai WTF device macguffin EVER. Dizabilizant de halucinat filmul ăsta.

Hercules (1958)

Mi-e greu să aleg fix un peplum. În general aș alege ăla al lui Mario Bava, dar la modul sincer acuma m-aș uita din nou la ăsta. Care-a dat start pe internațional trendul peninsular.

Le Mepris ((1963)

Nu doar pentru că JLG, cât pentru că BB. Brigita Bardot, pentru singura dată în cariera ei amplasată într-un film la fel de sexy ca dânsa. Cinemau despre cinema, cu herr Lang și mademoiselle Bardot. Always worth seeing.

Terrore nello Spazio (1965)

Mario Bava și filmul dupe care s-a inspirat Alien-ul lui Scott cel puțin la fel de mult ca după Dune-ul nefăcut al lui Jodorowski. Care apropos a mai făcut un film anul ăsta. Să sperăm că nu la fel de ratat ca penultimul lui film.Dar doamne, cât de fetish e filmul ăsta. COSTUMELE: BUTOANELE: EGSTRATETREȘTRII. OMFG.

Playtime (1967)

Sublim de abstractizat, cu o inspirație demnă de toate admirațiile posibile. O să fiu mereu recunoscător cui a făcut de s-a dat la un moment dat integrala Jacques Tati pe la Elvira Popescu. Cum poa să fie filmul ăsta. am zis? Capodoperă.

Il Grande Silenzio (1968)

Cel mai înzăpezit western, cele mai nihiliste spaghetti, și uite de aia Hateful 8 e un căcat pansat prost.

Roma (1972)

Nuj exact de ce, dar revăzând secvența asta The Young Pope mi se pare subit subțirel, labagist și degeaba. Și-mi plăcuse serialul ăsta, dar PLM; l-a făcu deja Fellini (ca pe toate chestiile pe care le face Sorrentino delatfel). Și l-a făcut într-o singură secvență. WOW, ce-ar merge un Federico Fellini Binge.

Phase iv (1974)

Asta e pe lista de filme văzubile oricând. Din nou abstract și tripat și muzici sublime. L-a făcut monteurul de generice al lui Hitchocck, care alt film n-a mai făcut vreodată și mă doare sufletul că n-a mai făcut. E ceva despre cum furnicile vor să take over the world. pentru că o radiație cosmică sau ceva.

Polyester (1981)

”GoodLOrd, Francine! Dont you know its bad luck to let retarded people in your home!??!”

La Reine Margot (1994)

Cel mai senzual genocid filmat de francezi vreodată. Artă pură și erotizm cât pentru toate secvențele de sex ratate din ultimii 50 de ani de film românesc de val nou și de val vechi.

Morphine (2008)

Dependența ca sindrom de refuz al unei epoci mult prea tulburi. Sau așa ceva. Capodoperă și-o hardcoreală atât de fină că-i străvezie. Balabanov.

The Fall (2006)

aș putea oricând să-l revăd a 5-a oară. Și poate chiar asta o să și fac. Cel mai under-rated film cu indieni posibil. Doar că indienii ar fi trebuit să fie piei roșii.

Southland Tales (2006)

Am pe undeva Cannes Edit-ul, pe care-l păstrez pentru zile negre. Încă nu l-am văzut. Dar filmul ăsta este un reflux al consțtientului americănesc. Cu mult porn și multă supraveghere totalitariste, cu obsesii vedete și fandacsii creștinopate cum nici în Dorohoi nu găsești. Also ZEPPELIN.

Ao le Dernier neanderthal (2010)

Ah, ce frumos ar fi dacă s-ar face mai multe filme cu neanderthali(eni?). Eu cel puțin cred că deja le-am văzut pe marea majoritate.

Poza de la capul la post este din acest deloc minunat dar cumva entertaining film 90ist și da, ăla e Adrian Pintea. Sincer să fiu, pe mine m-a distrat teribil.