17 Scurtmetraje romanesti 2015

Poate am văzut mai puține scurtmetraje romanesti în 2015,  poate că am fost mai insensibil la subiect sau mai radical, dar am dat de fix 17 care să merite menționate într-un top.

Nu m-am întrebat dacă situația la scurtmetraje romanesti a luat-o în jos până n-am ajuns la numărul 17 și mi-am dat seama că în 2014 fuseseră cu 10 mai multe. Un sfert pe minus nu-i ceva de ignorat, și nu am ce și de ce să pun doar ca să păstrez un număr (care mdeap, nici măcar rotund nu este). Nu cred că am văzut mai puține scurtmetraje aborigene decât în 2014, nu cred că am fost mai ciufut decât în 2014. Aș putea să fiu diplomat și să zic că unii din auteurii de scurtmetraje bune din 2014 nu au mai comis nimic sau au comis vreun lung-metraj. Asta ar fi o chestie parțial adevărată. Unii n-au dat ceva valid. Am dat de fix 2 documentare care să miște ceva în mine (anul trecut erau 3), la animații sunt 3 în loc de 4. Deci mdap, nu-i nicio tragedie că sunt mai puține.

Criteriile au fost aceleași 1) să fie rulat la un festival 2) să aibă o esetică valabilă (cel mai imposibil lucru pentru cinema-ul nostru neaoș) 3) să articuleze un subiect (asta nu ne iese prea bine nici pe lungmetraje, pe scurtmetraje e mult mai greu să ai subiect nu glumiță-bășinuță pe post de subiect).

Hors concurs: Trece un nouraș, al lui Paul Mureșan&Co. Simpatic da, psihedelic da, dar videoclip, nu scurt-metraj. Idei bune și animații variate, mize de folclor.

17. Hoinari 89 (Andrei Răuțu)

Hoinari 89

Hoinari 89

 Al doilea film al lui Andrei Răuțu după Ela Panda și madam mi-a cam plăcut, deși este alb-negru. Un episod de revoluție (un tip îl duce pe altu, rănit, spre un spital) bruiat de o secvență de jaf la magazinul de pantofi și finalizat cu o conversație la masă, în bucătărie. Corect filmat, ba chiar cu ceva inspirație și citibil ca expozeu despre cum ne raportăm la momente și evenimente din societate și istorie.

16. Recunoștiință (Ștefan & Andrei Scărlătescu)

Recunostiinta

Recunostiinta

Foarte bun și foaaaarte apropiat din grafici și narativul metaforic de ceva vintage psychedelia. Doar că abordat cu sobrietate și impact maxim.

15. Paper Bag (Roxana Bentu)

Paper Bag

Paper Bag

Simpatic și metaforic, animat din cartoane. Povestea unui om de hârtie și-a pisicii lui. #cardboardpussy. Ușor suprarealist, foarte fun.

14. Casting Call (Conrad Mericoffer)

casting call

casting call

Rebengiuc țopăie într-un costum de pluș albastru. E un film despre reclamă și actor care s-ar putea rata ușor, dar nu-i cazul. Rebengiuc se joacă pe sine însuși și mdap, e destul de refreshing să vezi că actorii (mai ales ăștia bătrâni după care e mereu un cârd de gâște proaste care măcăne maestre, maestre)  mai au niște autoironie și detașasare de eternele limbi  pe care le primesc non-stop în sistemul teatralisto-cinematografic.

13.Derbedeu (Liviu Crăciun)

derbedeu

derbedeu

Un puști se apucă de bagabonțeală. Oricum alte soluții nu are. Actorii bune, un scenariu decent și un mare merit de-a fi destul de onest fără să se apropie de capcana eternă a realismului miortic, recte mizerabilismul.

12.Iulian (Alex Mironescu)

Iulian

Iulian

Documentar de scurt-metraj despre un homeless crescut într-o casă de copii care își găsește familii adoptive. O să fiu neașteptat dar ăsta este unul din filmele mele preferate de la Gopo 2015. Nu pentru că fashion sense și din seria în ciuda subiectului Iulian are un protagonist bine ales, o imagine și regie excelente și mai are și un atu, eu pe alocuri l-am simțit cam ca pe un thriller.

11. Închiriez mansardă, rog seriozitate (Sorin Tănase)

inchiriez mansarda

inchiriez mansarda

O comedie cu niște drogați și un hoit. Genul de film cu actori mai buni decât personajele  care face al dreacu de bine fix din umor și pacing ce-ar trebui să facă o comedie, neagră au ba.

10.In the House (Ana Maria Comănescu)

IN the House

IN the House

In the House mi-a cam plăcut. Are un subiect pe care mulți îl fac și  aproape toți îl ratează (tinerimea beată drogată și petrecerile lor)  are un miez foarte bun (reacția și individuală și de grup la o chestie foarte nasoală) și cu niște mici corecturi din actorie ar fi un film Bun. Într-un fel cred că iubesc filmul ăsta. Am găsit anti-#selfie-ul PERFECT. Are miez și credibilitate și e mult mai bine filmat, chiar și când o dă în videoclipizme.

9.Profesioniștii (Tudor Botezatu)

Profesionistii

Profesionistii

Etalează una câte una manevrele din spatele unui meci de box deja aranjat. Eu am râs mult, dar nu-mi dau seama dacă de la scenariu sau de la accentele moldovenești. Oricum un film nițel mai solid din regie, imagine și actorie decât din scenariu. Also, unul din extrem de puținele scurtmetraje românești capabile să articuleze vizual și narativ un plan 2 în acre să se întâmple și pe acolo chestii.

8. Dispozitiv 0068 (Radu Bărbulescu)

Dispozitiv 0068

Dispozitiv 0068

Un scenariu excelent, care reunește clasicele baba și mitraliera într-un dispozitiv cinematografic just reglat și din regie și din actorie. Scurt pe doi, Toma Cuzin trebuie să stea cu pușca în mână și luneta la ochi pentru ca mult prea importantele pungi de rahat venite la un summit NATO să fie în siguranță în București. Amplasamentul dispozitivului este apartamentul unei babe inerte în pat, prin care se preumblă și o tipă responsabilă cu îngrijirea babei. Admit, mi-a punctat maxim finalul foarte curajos.

7.Tractor (Simona Constantin)

tractor

tractor

Cea mai seacă și neagră comedie de amor imaginabilă: el e tractorist, ea e un suflet sensibil care citește Ana Blandiana. Și se plimbă ei cu tractrorul, și ea lasă cartea de poesii ca să performeze un sex oral și totul ar fi bine dacă nu ar interveni destinul potrivnic. Până acilea foarte bine, foarte frumos. Continuarea e și mai bună. Umor maxim, eficiență uimitoare din regie.

6.Dopul scuză mijloacele (Mihai Ionescu)

dopul scuza mijloacele

dopul scuza mijloacele

Pentru acest film se ia actorul ăla care seamănă a cartof și se înfige unde-i este locul. Într-un canal rămas fără de capac. Ce urmează  este despre incompeteneța autorităților și despre cum pe un scenariu care ar funcționa abordat din regie și imagine în maniera  100% minimalizm de val nou Ionescu face scufița roșie în anul 2525. Sau mă rog, ceva amestec de pastel și convenție fabulistă cu niscaiva FX-uri și incursiuri în SF pur. Mai mult decât interesant, Dopul e fix genul de experiment care e reușit. Nu-i primul pas pe zona conceptualist-asepticoasă (Gică Preda a deschis subiectul cu Îngerul necesar, vă mai aduceți aminte de îngerul necesar?)   dar e într-un mare fel. Ca bonus halucinant, filmul e de fapt și de drept tras într-un 3D impecabil și ar trebui văzut fix așa.

5.În Ataș (Mircea Bobîna)

in atas

in atas

Thriller pshologic cu multe traume cauzate de război. E vorba de războiul sovieticlor din Afganistan. Deceniul 8, undeva prin Republica Populară Moldova, unde un fost soldat, actualmente trepidat de psihoze trebuie să se adune și să ăși dea seama dacă poate scăpa de ce-a făcut. Chestia maximă e că scenariul ar fi mers și de lung-metraj, cu mult rubber-reality dar că e atât de eficient compactat cât nu dă rasol nci la logici, nici la emoșii, nici la personaje.

4.Vacanță la țară (Andrei Tănase)

vacanta la tara

vacanta la tara

Doi puști plictisiți, la rudele de la țară. Plus niște semne prin lanul de grâu (cred că era grâu), un hoit deznudat și mdap, a ieșit foarte ok, deși șontâcăie nițel în prima parte. Compensează din arhiplin în a doua parte, acolo unde chiar contează. Toată chestia e de fapt o traumă de sfârșit de copilărie și ce-am apreciat maxim este că e understated dar al dreacu de puternică din scenariu și pe film.

3.Black Friday (Roxaxna Stroe)

Black Friday

Black Friday

Gabriel Spahiu se pune pe exterminat concetățeni din Republica Socialistă România. Cu o pușcă, de pe un acorperiș de bloc. Hoiturile cad grațios, în cadre perfecte, pe muzici clasice (Prokofiev?)  Excelent filmat (Laurențiu Răducanu). La modul sincer mă așteptam să nu mă marcheze atât de tare, dar e pur și simplu impecabil.

2.Omulan (Matei Branea)

Omulan

Omulan

Am ajuns la a 7-a vizionare cu Omulan, deci nu mai e nimic de zis.

1.Dincolo (Răzvan Chirilă)

Dincolo

Dincolo

Perfect și feroce, deci Dificil. Documentar despre un centru de zi pentru persoane cu dizabilități psihice. Filmat a la Haneke și servit rece, fără vreo ezitare ăsta e fix genul de documentar care nu ar fi avut nicio șansă dacă ar fi mizerbilist, nu are nicio șansă detașat și non-empatic. Pentru că e cu handicapați și se întâmplă următoarele chestii, recte dificultăți de receptare și relaționare spectator-film 1) e cu handicapați, deci automat îi exploatează zic sufletele sensibiloase 2) e cu handicapați, mie mi-a produs ceva silă, deci în mod cert îi exploatează  zic suflețelele ipocrit-sensibiloase 3)OMFG, massive freak-show nu-i cea mai justă reacție (dar măcar e onestă). Dincolo are subiect și personaje și are  și tupeul de-a privi fără să clipească și cel mai bun montaj posibil pentru un scurtmetraj.

ce-ar mai fi de zis?

Filmul de Piatra rămâne cea mai validă (re)sursă de scurtmetraje aborigene, dar că m-a surprins plăcut și ce-am văzut pe la Anonimul.

Că totuși o pagină de FB nu-i un efort prea mare, dar mi se pare dubios cumva să reprosez asta unor puști care au făcut scurtmetraje când la noi în românica nici lung-metrajele nu-s promovate altfel decât ocazional și la futuimăsa.

Că parcă subiectele sunt mai curajoase decât anul trecut. Mai puțină laba-laba blenoragic amoroasă. Mai puține felii de rahat mustinde de insignifianțe.

Mai văzusem vreo 5 scurtmetraje bune, dar încă nedate prin festivaluri.

Ruptura față de non-esteticle de nou-val continuă și asta se vede cel mai bine în niște filme care se revendică estetic de la niște cinema, nu de la merge-și-așa, că oricum non-subiectul nu cere altceva.