18 cărți pentru 2018

De ce fix 18 cărți? Am citit vreo 40 dar multe m-au lăsat rece. Astea ar fi, cu romane grafice și cu non-fictionuri incluse cele pe care le păstrez în bibliotecă.

Leonardo Sciascia – A ciascuno il suo

A ciascuno il suo

Fiecăruia ce i se cuvine pe românește. Un caz rar de întoarcere spre lecturile obligatorii din liceu. Sincer, nici nu știu ce mi-a venit cu Sciascia în italiană. Eram prin Italia și probabil de aia. Cartea este fix cum mi-o aminteam: o scriitură rece, cu vagi tușe de umor și culoare locală bine amplasată. Povestea e fals roman detectivistic. Adică un farmacist primește o scrisoare de amenințare, după care doi oameni sunt asasinați la vântătoare și un doctor fără prea multe ocupații pornește investigația.

Miza e viața de zi cu zi în Sicilia, cu mafia aferentă. Dar Sciascia nu-i Roberto Saviano. Nu se lansează niciun cri de coeur apropos de mafioți, nici nu se vorbește despre mafie. Dar mafia e prezentă printre rînduri. printre gânduri. Un roman mic dar memorabil, care e mai aproape de edificiu decât de cinema, deși s-a făcut și film cum trebe după A ciascuno il suo, prin anii 60. Pe ăla am uitat să-l revăd, deși, fiind un film de Elio Petri este probabil cel puțin bun.

Numai instinctul, la el ca și la oricare alt sicilian, ascuțit în urma unui șir lung de experiențe și temeri, îl prevenea de pericol. Era ca un câine care simte durerea sfâșietoare a acelor unui arici, mai înainte de a da ochii cu el, când abia se află pe urmele lui și chelălăie și se vaită.Fiecăruia ce i se cuvine

Lavinia Betea – Ultimul an din viața Elenei Ceaușescu

Agenda Tovarășei în 1989

Lavinia Betea Ultimu an din viata Elenei Ceausescu

Până n-o dau femuizdele cu sclipiciul de victimă a patriarhatului, savanta de renume mondial Elena Ceaușescu rămâne un furuncul cu vulvă și un avertisment despre ce face de fapt femeile în politică. Adică târfesc jegu conform vizunii soților lor și fură pentru ca să aibă beizadeii ce moșteni. În timp ce intelighenția de renume mondial le oferă doctorate și decorații și dineuri. În timp ce lacheii și jegpizdăle măcăne obedienți prin jur. Câte puteau să se schimbe în 29 de ani?

Agenda transcrisă este scurtă și frustrantă. Ceaușeasca se vedea cu fix aceleași creaturi comunistoidale. Puține le număr, disperate să mintă cât mai mult și să îngurgiteze tot iluminatul căcăt execrat de cabinetul 2. Niciuna exterminată pentru răul făcut, niciunul lăsat fără avere.

Notele dau viață întregului univers ceaușist, și aici e jmenul. Între sec (agenda) și zemos (notele) cartea este fundamentală pentru ce-a fost de fapt 1989. Și nu pentru că #istorie, ci pentru că este o oglindă foarte fidelă aventurilor pezedistice de acuma. Același jeg vulvat cu funcții de mare răspundere, aceiași lachei slinoși, obediența identică.

 

”Așa cum iși vizita zilnic fosta soacră Poliana a continuat s-o frecventeze asiduu și pe mama-mare. Se întâlnea, se pare, mai mult cu cele 2 femei decât cu subalternii din institușiile unde devenise persoană însemnată.”Lavinia Betea

 

Jason Zinoman – Shock Value

Shock Value

How a few Eccentric Outsiders Gave Us Nightmares, Conquered Hollydood and invented Modern Horror este ca prelung subtitlu. Nu mă așteptam la mare lucru dar nah, există suprize. Shock Value face cam ce-au făcut și documentarele bune despre filme și cinema. Dă mult context cultural și multe detalii particulare din viețile ăstora de-au reinventat horroru. E o carte care are destul fler cât să explice și miracolele și rateurile și ideologiile și personajele responsabile de noul horror american. Am citit-o la Waha, a fost minunat.

O’Bannon marveled at the fuss made over The Exorcist. It was a nice movie, sure, but it didn’t quicken his pulse. <<It didn’t seem scary to me>> he says. <<It was about a little girl peeing and cursing. So what?>>Shock Value

 

Irina Cărăbaș – Realismul Socialist cu fața spre trecut

Instituții și artiști în România (1944-1953)

Realismul Socialist

Îmi plac cărțile ăstora de la Idea. Asta spre exemplu zice două chestii: că realismul socialist nu exista, dar era sublim cu desăvârșire și că artiștii sunt când retarzi, când geniali când oportuniști dar mereu recompensați în funcție de proximitatea (pretinsă sau reală) de ideologia pe trend a epocii. Atunci era realismul socialist, venit dela Moscova.

De fapt și de drept în românica chiar și decidenții politici ai epocii erau confuzi despre realismul socialist. Scriitori și sculptori, oportunizde și critici belmejeau căcatul despre ceva ce era deloc tangibil. Și acel ceva era fix Realismul Socialist. Care dac mă întrebați pe mine o să-l re-evalueze peste vreo 30 de ani și-o să fie au pair cu renașterea, dar asta e altă discuție.

Realismul Socialist era de fapt o directivă ideologică dată de Stalin, apropos de o reprezentarea ceva mai realistă, ultra-accesibilă și uber-propagandistică. Și ăștia din românica nu prea înțelegeau ce și cum. Apelau la cele mai comune și inofensive locuri, lucruri și personaje. După care le îngheța căcatul în creieri de frică: poate nu fuseseră destul de realist-socialiști!!! O lectură extrem de agreabilă. Drept urmare mi-am descoperit un interes pentru Octav Băncilă. Also astea nu sunt Realism Socialist.

realismul socialist era prezentat ca o concepție nouă despre artă, radicală și diferită, dar care își căuta totuți legitimitatea într-o genealogieIrina Cărăbaș

Atac Ezoteric

Atac Ezoteric

Eu sunt fan lui SeFeu, dar nu-s chiar sigur cine sunt care mai sunt și cum mai sunt ăstia de fac SeFeul să fie atât de bine. Dar nici nu contează. Le-am cumpărat cartea de recenzii la benzi desenate și WOW. Excelentissim de personală, ultra-tripată, cu un mod de-a dreptul sadic de-a pagina în paint și de-a abuza de fonturi care sunt fiecare în parte un abuz. Uneori nici nu eram cert despre ce bandă desenată era vorba, dar WOW. Cartea mea favorită despre benzi desenate. M-am bălăcit în ea cu o deosebită plăcere.

(fără canalizare pentru următoarele 8 secole)Atac Ezoteric

 

Filmul Tranziției

coordonatori Andrei Gorzo & Gabriela Filipi

Filmul Tranzitiei

Ca să fie mijto la citit cartea asta ar trebui rescrisă de ăia de SeFeu sau de Utopia Balcanică. Eu la un moment dat începusem să aud pasajele pe care le citeam citite cu vocile de Teleshpenker ale lui Silviu Gherman. Cartea e de fapt un rechizitoriu cu autori multipli care condamnă filmele românești ale anilor 90 pentru că au fost nasoale cu comunismul.   Pentru că vai, privirile masculinității toxice bulănesc victimuțele feminine. Pentru că vai, clasa muncitoare este privită cu scârbă de regizori. Pentru că Nae Caranfil nu face filme ca Marfa și banii.

Chestia cea mai iritantă este că adunătura asta de creaturi academice și notabilități nu-s deloc dispuși să contextualizeze filmelor anilor 90 în raport cu fix anii 90. Se iau în calcul multe lucruri care ar trebui luate în calcul (mirajul vestului, consumerismul deșănțat, libinoșenia). Dar realitatea estetică, morală și să fim onești intelectuală a deceniului sunt ignorate atunci când vine vorba de verdicte și de ofensări anacronice pe subiecte penibile. Mare parte din sictirurile autorilor apropos de filmele românești ale anilor 90 provin din progresismul american bășinat și prin românica la o distanță considerabilă față de anii 90.

E genul de chestie colectivă care trebuie continuată tocmai pentru că următorul pas este un volum despre cinema-ul românesc din anii 70, aspru apostrofat pentru lipsa de transexuali si afro-americani. E fix aceeași logică.

Best in show e cel mai puțin specializat pe film, recte Rogozanu. Pare dealtfel și singurul capabil de o urmă de umor.

Sigur, am putea pierde vremea cu flme precum Atac în Bibliotecă (Mircea Drăgan, 1992), unde găsim o încercare de tramă anticomunisto polițisto-politică. Acolo expresivitatea este însă involuntară, fiind mai amuzant puloverulpersonajului principal ori reprezentarea statusului său după chipul anilor 90 apartament aranjat, vestimentație și reprezentarea lumii bune ca un soi de nobilime interbelică colorată comunist. Ar fi totuși timp pierdutFilmul Tranziției

.

 

Horst Bredekamp – Actul de Imagine

Actul de imagine adică faptul că atunci când belești ochii la artă reacționezi cumva, se creează un raport între bla bla bla, teoreticieni de care nu are nimeni nevoie.

Cu atât mai puțin eu, care am citit un roman foarte bun pe această temă. Scris de Serge Brussolo și despre cum operele de artă înmagazinează energie care poate fi utilizată pentru curent electric într-un viitor post-apocaliptic. Procedure d’Evacuation Immediate des Musees Fantomes. Ce titlu frumos. Pe românește i-au zis Destroy. Dar pe Hoit Bredekamp tre să-l citesc și admit, e unu din puținii filosofi pe care sunt dispus să-i citesc în timp ce-mi plâng de milă că-mi pierd timpul cu căcaturi.

Fenomenologie a actului de imagine, bla bla elementul ce corespunde excedentului inexplicabil al naturii, bla bla bla.Actul de imagine

Åsne Seierstad – One of Us

One of Us

Una dintre cele mai frumoase cărți despre vestul putred de civilizat, idealurile lui, incomptențele lui și monștrii lui. Am pus monștrii pentru că nu doar Anders Behring Breivik este un monstru. Este un monstru nu mai trist și nu mai bleg decât media incelilor care s-ar vrea politicieni. Mă-sa alt monstru eșuat ca mamă, hoardele de politicieni disperați să se cațere pe cadavrele puștimii executate de Breivik alți monștrii. Și sistemul de educație, poliție și valorile societale ale vestului multicultural eșuat în incompetență sunt atât de fin și de exhaustiv trasate că asta e cea mai de groază carte pe care am citit-o în 2018. Nu mă așteptam să-mi fie agreabilă, nici nu-i concepută ca să fie agreabilă. Dar are mult patos ceva patetisme și în mod miraculos are curajul superb de-a privi în ochi rezultatele concrete ale unui mod de-a face politică și ale multiculturalismului. Cea mai WTF chestie despre vestul putred de   civilizat de la Soumission-ul lui Houllebecq încoa. Sau de fapt au fost publicate în acc an. Nu, n-am văzut filmele despre Utoia. Sincer, nu mă prea interesează cash-in-uri filmate pe subiecte de actualitate.

A society gets the graffiti it deserves,’ commented one criminologist on the street galleries that grew ever scruffier.One of Us

Lucian Boia – În jurul marii uniri de la 1918

Națiuni, frontiere, minorități

In jurul marii uniri

N-are cum să nu-mi fie drag Boia. Cum stă el și scrie și scrie și se abține și mai scrie ceva și nu mai poate să se abțină și le mai fute câte un șut în gură la australopitecii conaționali și la ideile lor retarde. Cartea asta este singura carte pe care am cumpărat-o vreodat dintr-un aeroport. Am terminat-o în avion și abandonat-o în aeronava Tarom. Poate or mai citi-o și alții. Poate au aruncat-o. Who cares.

Ce face Boia este o despicare de fir în 4 apropos de contextul în care s-a făcut Unirea din 1918. Studiu serios, servit cu o scriitură accesibilă și capacitatea de-a ieși din glorios și muzeal pentru a da detalii despre epoca post-război, politicile ei, criza imperiilor și modul de-a retrasa hărți și da startul la ideologii și mitologizări. Viziuni statale, manevre de colonizare, populații și minorități, ideologii imperiale și o ditai tentaculada îndreptată spre originile istorice ale situații din 1918. Foarte necesare. Ocazional surprinzătoare. Boia nu are șarmul scriituri lui Mary Beard dar au ceva extrem de util în comun. Sunt doi oameni vii care scriu despre lucruri care s-au întâmplat unor oameni vii. Viziunea asta asupra istoriei lipsește din programele școlare și zău că e păcat.

Cum se vede în Balcani totul era atât de confuz încât orice combinație devenea posibilă (sau imposibilă!)Lucian Boia

 

Kim W. Woods – Making Renaissance Art

Making Renaissance Art Kim Woods

Tot ce voiați să știți despre Renaștere dar nu v-ați obosit vreodată să întrebați. Un curs despre civilizație și uneltele ei artistice cca 1400-1500. Cum să zic, clar și frumos. Mult detaliu despre cum ideologia creștină se pune în practici artistici. Și studiu din ăla cu comparativ. Acu nu trebe să știm cu toții cum difereau pieta-urile între ele în funcție de amplasament geografic al autorilor și nici de ce sunt altarele alea pictate și segmentate așea cum sunt. Dar eu știu. Și cu ce mă ajută asta pe mine? Deloc.

The Gothic style penetrated in Italy along the French and German traderoutes. But the political and social structure in the Italian states never allowed the Northern masons to establish a strangehold on these buildingsites. A continuing tradition, based on reusing and copying ancient forms and detalis extends in Italy from the late antiquity through the Early Christian style into the RomanesqueMaking Renaissance Art

 

Ezra Claytan Daniels – Upgrade Soul

Cel mai roman grafic deja premiat și răs-premiat. Un Moș și cu baba lui investesc o parte din bănetul propriu pentru ca să fie din nou tineri. Se trezesc clonați și clonele, niște cartofi urât mirositori dețin toate abilitățile intelectuale din tinerețile celor doi. Dar la ce bun? Cine-i cine și mai ales cât poate să dureze situația asta absurdă. Până moare cineva și lucrurile o iau perfect razna. Melo criminal cu pusee de body-horror total.

Excelentissim și, PLM, chiar zdrelitor emoțional.

You see our, hm your processed bodies had been matured only to the level of ten-week fetuses before we had to abort the procedures…Upgrade Soul

 

Giorgio Agamben – Taste

Giorgio Agamben Taste

Giorgio Agamben este un Giorgio Moroder al folosofiei. Clar curat și fără lăbagismul atât de filosofant al altora. Aici adună toate concepțiile despre ce însemnă de fapt să ai gust la arte și o face cronologic de la Platon încoace. Clar este decât el, Agamben, că marii autori citați și explicitați dau cu mucii în căcat foarte grav.

Taste appears from the beginning as a ‘knowledge that does not know, but enjoys’ and as a ‘pleasure that knows’.Taste

Anette Kuhn – An Everyday Magic

Cinema and Cultural Memory

 

Anette Kuhn An eveyday magic

Madam Kuhn ia moși și babe și-i pune să-și amintească ce însemna pentru ei, la modul personal, și ei fiind plozi, mersul la cinema. Și de la răspunsurile lor se conturează o teză foarte clară (mersul la film însemna foarte multe pentru educarea întru socializare a animalelor de copii) și se prezintă, cu fler și cu momente de sinceritate și candoare și nu de puține ori surprinzător de actual cât de importante sunt filmele din cinema. Pentru că reprezintă cultura dominantă, pentru că educă/fac propagandă. Supect de lucid studiul dat fiind faptul că este scris de-o femuizdoasă.

Our double task is to uncover the conceptual structures that inform our subjects’ acts, the “said” of social discourse, and to construct a system of analysis in whose terms what is generic to those structures, what belongs to them because they are what they are, will stand out against the other determinants of human behaviorAnette Kuhn

Stephen Baxter -Evolution

Stephen Baxter Evolution

A Novel e subtitlu și cartea asta scrisă de un matematician confirmă un fapt destul de clar: matematicienii se pricep al dreacu de bine la scris literatură SF. Evoluție este fix un roman despre evoluția omului. Și începe acu vreo 66 de milioane de ani, dar de fapt începe în viitorul omenirii, când global warming și de fapt când Marte a fost deja colonizat și au mai trecut vreo 600 de milioane de ani. E efectiv sublim modul în care de la un proto-șobolanid (Purgatorius) Baxter urmărește o fractură de ADN și-o frântură de conțiință cum evoluează. E feroce și e sublim ce rezultă. Nu că ar fi primul auteur care vrea să înceapă la dinozauri și să termine printre nave cosmice. A bifat asta si 2001: Odiseea Spațială, a încercat asta și Here. Le-a ieșit bine dar la nivelul Evoluției lui Baxter nu mai se există nimica.

When he found the honey Noth applied a simple behavioural rule: Call out if the big ones are close by, dont call if they arent. The rule gave Noth a good chance of getiing away with the maximum food and minimal betaing. It dint always work, but often enough to be worth trying.Stephen Baxter

Bryan Talbot – Alice in Sunderland

An Entertainment

Alice in Sunderland

Roman grafic dar de fapt eseu matafizico-memorialistic care pornește de la Alice in Wonderland și ajunge foarte departe în timp și tripangeală. Despre cultură și identitate, mitologizare și incidente locale. Marea cultură și toate frustrările provinciale. Ca și când Alan Moore ar fi scris un scenariu pentru Monty Python atât de WTF, whaaait, WHAAAT e cartea astea. Și da, este una din chestiile într-asemenea hal de cablată la britishness că e de-a dreptul inaccesibilă fără niște fundamnete solide de cultură made in the fallen evil empire of England. Loved it.

More recently Sunderland is linked with Peter Stucliffe, the Yorkshire Ripper, the deranged murderer of 13 women in the late 70s and early 80s. Bryan Talbot

 

Edward Hollis – The Memory Palace

A Book of Lost Interiors

Edward Hollis The Memory Palace

Cartea asta este cumva similară cu Cosmosul lui Carl Sagan. A work of love pe un subiect care putea fi abordat radical diferit dar care efectiv este învăluit în iubire și dap, pe mine m-a sedus total și iremediabil.   Nu-i despre locuri care nu mai sunt, nu-i despre relația omului cu obectul și nici despre obiectele și construcțiile mitice pe care oamenii le-au pierdut din istorie dar le-au păstrat în mitologie și în ritual. E de fapt despre civilizație (europeană), despre istorie nescrisă și despre vestigiile îngropate în prezent ale unor moduri de-a fi om civilizat care nu de puține ori trec de Roma antică.

O carte despre relația cu trecutul, pe care Hollis o face săpând arheologic și investigând antropologic prin prezenturi. Și glisează mult, de la Lupercalii la Gone with the Wind și de la Masa Rotundă pân în budoarele devastate ale lu Marie-Antoinette.

BOne can imagine the carts lumbering through the Spring rain down the ruins of the Roman roads, laden with chambers and courts that had been packed away, slumbing slowly from hall to immeuble hall. No wonder the exchequer itself was so simple: a game of judgement, a magnificient court that, once it had adjourned and the kingdoms obligations to the king had been met became a piece of cloth that could quite simply be taken from the table, folded up and carried away.The Memory Palace

Sorina Vazelina – Old Farts

Vaaai, cum poa să fie cartea asta. Poa să fie excelentă. Portret despre bunici și o incursiune forate empatică în vârsta aia în care încep să-ți dea fail organele. Cu desenul suntem bine, sentiment este și cartea asta este minunat de umană și teribil de frumos argumentată apropos de ce și în câte feluri poa să ilustreze Sorina Vazelina. Must-have pentru 2018 (premiată și la Cele mai frumoase cărți, BTW) și

bă, care v-am dat Old Farts să mi-o returnaț. merci.

You pop more pills than raversOld Farts

John Steinbeck – Către un zeu necunoscut

John Steinbeck Catre un zeu necunoscut

Un fermier se mută în California. Să tot fie 1800 și umpic. Se mută cu frații și familiile lor și finalmente-și găsește și o nevastă și destul timp să-și facă fermă. Și începe să creadă că fantoma tatălui defunct s-a mutat   într-un copac de pe lângă fermă. Niște mexicani cred și ei niște chestii mai animiste apropos de o piatră. Și unul din frații lui e habotnic d-ăla muist și creștinopat. Și de fapt California e catolică. Dar e ceva acolo în natură și în aer și în creiere. Și mor oameni și vine sceta și mor vitele.

Dacă nu aș fi citit DH Lawrence și Faulkner mi s-ar fi păut extraordinar mini-romanul ăsta. Este o carte mișto, sondează aparent superficial dar de fapt al dreacu de adânc în misticoșeniile variilor religii. Are fler la personaje și la cuvinte jute. Dar n-ar nici radicalismul lui Falukner nici splenodarea senzualistă a lui Lawrence. Mi-aam mai luat un Steinbeck, care nuj exact pe unde este dar în 2019 n-o să am nici timp nici chef de el.

Nu-i nimic acolo, spuse ea. Doar o gaură adâncă în rocă și miros de pământ umed. Se ridică din nou în picioare și bătu ușor cu palma marginile mițoase ale rocii. E minunat mușchiul Joseph. Uite cât e de gros. Elisabeth smulse un pumn și-l ținu cu rădăcinile negre în sus, ca să-l vadă și Joseph. Nam să te mai visez niciodată spuse ea apoi, către rocă.John Steinbeck