2 documentare despre terorism

Despre terorism își dă toată lumea cu părerea. Astea 2 filme sunt fix chestiile pe care nu le zice/documentează nimeni. Sunt o realitate deloc comfortabilă pe care mă tem că trebuie să începem măcar să o vedem.

Despre terorism americanii măcăne căcăcatul din 2001 . De atunci când s-au trezit cu ditai gaura în mijlocul New York-ului. O gaură făcută de cetățeni ai Arabiei Saudite. Ca urmare și în calitate de Retarded Enpire US of A au atacat Afganistan-ul și Irak-ul. Logic, nu? Doar nu era să atace Arabia Saudită. la 14 ani de 9/11 și peste câteva milioane de hoituri de arabi (non-saudiți, non-emirațieni, că doar n-o să renunțăm la petrodolari) avem atentate teroriste în Europa și  încă un Bush care se cere la Casa Albă. Și încă niște arme și contracte de semnat pentru Dick Cheney și prietenii lui. Și pe Cuntwhoreeza Rice, aia cu fabulațiile despre armele de distruge în masă irakiene bășindu-și creierul prin universități americane. Toate bune și frumoase, mai ales că emiratele pompează bani masivi în fundația Clinton, că deh, măcar Hillary Cuntham Clinton le măcăne căcatul și are prea mulți bani de pierdut dacă se strică relațiile saudito-americane. Între timp oamenii mor în alte părți ale lumii decât Us of A. E foarte ok pentru că  exportul de democrație se face cu bombe și cu atenate oricunde numai în America și Emirate și Arabia Saudită nu.

După atentatele de la Paris  se schimbă multe chestii. Singura schimbare pozitivă (dar încă extrem de fragilă) este legată fix de modul în care sunt percepute monarhiile absolutiste din golf și rolul lor fundamental apropos de finanțarea și adăpostirea teroriștilor. Pentru prima oară problema începe să fie pusă. De presă. Nu de Washington, că deh, măcăcnitul de căcat Saudit sau clemfănitul de sloboz petrolier din Emirate este încă  pe lista de Must-do pentru hidrocefalăii lacomi din partidul democrat și pentru hidrocefalăii lacomi din partidul republican. Evident pentru orice lucrurile au început mult mai devreme decât 2001. Ba chiar dinainte de marea amiciție dintre Bush seniorul și talebanii anti-sovietici.

Bitter Lake, documentarul lui Adam Curtis pare-a fi ceva despre Afganistan. Este, de fapt, fix despre începutul dezastrului actual și seria de mizerii halucinante care au urmat. Vreo 70 de ani de politici ratate, imperializme cu mare aplomb aplicate, sute de mii de cadavre, mii de atentate și tone, sute de mii de tone  opiumuri și heroine. Momentul în care handicapatul de la conducerea Us of A și zdrențele al-saud și-au dat mâna poate părea un realpolitik deloc blamabil. Petrol ieftin contra noi facem ce vrem, noi cu wahabbismul nostru cu tot. Win-Win pentru dinastia al-saud, loose-loose pentru tot ce înseamnă civilizație. Pentru america, o altă dovadă de cretinism epocal. Pentru care au plătit fix americanii ăia morți la 9/11. Și din care au profitat cu aplomb fix ăia 1%.

Decât prima parte, restul îl găsiți și voi. Nu-i chiar greu.

Documentarul lui Curtis (ăla cu The Century of Self, o capodoperă feroce de lucidă despre psihanaliză) este amețitor de poetic. Faptele și contractele istorice se suprapun peste imagini din arhiva halucinantă a unui Afganistan de dinainte de haos și mizerie. Și peste talibani și peste soldați sovietici și peste corporatiști americani. Margaret Thatcher și Solaris-ul lui Tarkovsky plutesc printre cadavre și explozii, câmpuri de maci și sicrie sovietice. Suficient de tripant cât să fie definit documentar experimental Bitter Lake își ia numele de la fâșia de apă pe care s-au pus de acord, prin 1948 Us of A și dinastia al-saud. Formula lui Curtis este, dincolo de poezii și tripangeală vizuală, un act de-a luciditate feroce. Produs de BBC domentarul ăsta nu face nici conspiraționizme nici gargare. E pur și simplu colosal și la cât de sinistre sunt lucruri de pe acolo, din Afganistan, din istorie, din politicile imperialiste americane, din intervenția URSS, numai ca fever dream putea fi servit. La urma urmei cu toții trăim in coșmarele umede de sânge și 74 de virgine ale dinastiei al-saud si în halucinațiile oligofrene ale americii.

Eau Argentee este tot documentar. Un film-colaj. Siria filmată acum. Cu atrocitate și cu cadavre. Cu umilințe și cu zbierăte. Cu mult prea multă oroare. Filmul se poate vedea integral acilea. Până marți și cu subtitluri en francais. Suficient de brutal și grafic cât să fie aproape insuportabil. Asta e realitatea de zi cu din Siria. Eu n-am rezistat la tot. S-a dat anul trecut la Cannes.

Lumea asta strâmbă și oribilă este așa cum este ea pentru că Us of A LOVES Saudi Arabia. Asta e mult mai puțin reducționist decât pare și nu scuză nimic. E doar cauza principală și o relație cel puțin al fel de toxică pentru civilizație precum slujnicia US față de toate moaftele pline de genocid ale Israelului. De fapt, oroarea maximă este că marele amor dintre Washington și al-saud este mult mai toxic decât mâncătoria constantă de rahat ovreiesc pe care o practică toți politicienii.

Ce-ar mai fi de zis sunt 2 articole fix pe tema dată: Esquire dă o dovadă subită de IQ și ia la pulă arabia saudită, pe vecinii lor absolutiști și pe prietenii lor din bănci și parlamente mustinde de gargară democratică. Și Liberation are tupeul de-a se uita fix la cauzele franceze ale atentatelor de vineri.

De final galerie de poze din Bitter Lake, care e unul din filmele alea de top10 pe  2015.

Adam Curtis - Bitter Lake

Adam Curtis – Bitter Lake

Adam Curtis - Bitter Lake

Adam Curtis – Bitter Lake

Adam Curtis - Bitter Lake

Adam Curtis – Bitter Lake

Adam Curtis - Bitter Lake

Adam Curtis – Bitter Lake

Adam Curtis - Bitter Lake

Adam Curtis – Bitter Lake

Adam Curtis - Bitter Lake (4)

Adam Curtis - Bitter Lake

Adam Curtis – Bitter Lake

Adam Curtis - Bitter Lake (11) Adam Curtis - Bitter Lake (1) Adam Curtis - Bitter Lake (3) Adam Curtis - Bitter Lake (52) Adam Curtis - Bitter Lake (2)