2 filme cu Bob Hoskins

Bob Hoskins a murit zilele trecute. Ca omagiu dar și pentru că le aveam pe lista de revizionări i-am văzut 2 filme: cel mai bun și cel mai prost film din cariera lui.

Pentru începutul investigării despre Bob Hoskins, un clasic al filmelor britanice cu mafioți: The Long Good Friday. Genul ăla de film care e încă brici deși suferă (vizual) de un amalgam vetimentar de 70isme (mafioți cu pantaloni evazați, d’oh) și 80izme incipiente (Între Hellen Mirren de acilea și Michelle Pfeiffer din Scarface nu-i un ocean, este decât o aruncătură de băț).

Tocmai când este pe punctul de-a trece la nivelul suprem al mafioțelii (afaceri “respectabile” cu omologi din US of A) Harold se trezește că-i explodează cazinourile, mașinile sar în aer și îi sunt lichdații oamenii. Șocul e veritabil, mai ales pentru Harold care știe că și-a pacificat cum trebe competiția londoneză. Cu gagica alături (Hellen Mirren, care încă odată reușește să fie hot as hell deși fizic vorbind este o femeie normală ba chiar cam englezoaică) și henchmenii încă fideli musiu Harold trebuie să localizeze surpsa problemelor explozie și să nu le dea prea multe de bănuit mafioților americani.

The Long Good Friday snapshots (

The Long Good Friday snapshots (

Sună a rețetă uzată dar TLGF este orice numai rețetă nu. În prinul rând nu temporizează nici negocierile cu americanii nici investigația internă la modul obișnuit În al doilea rând are un protagonist foarte bazat și perfect conștient de avantajele și dez-avantajele mediului de muncă. Un protagonist de pe care Bob Hoskins îl joacă impecabil. Harold nu-i larger than life la modul Scarface și nu-i zenul întunecat absolut la modul Corleone. Dar are ambele caracteristici. Operează cu ele la modul mai uman și credibil, dar rezultatele sunt la fel de letale.

Chestia cea mai interesantă apropos de TLGF este modul în care avansează narativ și speculativ: cu pași mici și sângeroși plus multiple piedici și victime colaterale Harold se îndreaptă spre un răspuns mult prea fucked-up chiar și pentru un senior al crimei organizate ca el. Finalul sec & de super-impact este ceva mai shakespearian decât ar fi fost de așteptat și mai e asezonat și cu niște muzici excelentissime. I le datorăm lui Francis Monkman, care se documentase cum trebuie apropos de utilizarea synth-urilor pe film (de la școala italiană, aș zice eu).

Deci mdap, de văzut din toate motivele posibile, chit că inițial părea a fi veriga lipsă dintre Performance și opus-urile mafioțești ale lui Guy Ritchie. Dar lispit de coolness-urile foarte căutate și foarte British de prin alelalte film insulare cu mafioți și fix de aia mult mai memorabil. Pentru că este de fapt hardcoreală servită la rece, nefiltrată prin niciun umor și ne-atenuată de nicio violență spectaculară.

13 ani mai târziu, Bob Hoskins ajunge să-l joace fix pe Mario! Filmul, indiscutabil în top 5 de ecranizari complet ratate de jocuri video este un flop masiv. Și poate așa e mai bine, de la Super Mario Bros -THE MOVIE le-a trecut la ăia dela Nintendo pofta de filme.  Un film atât de prost încât este integral pe youtube și nimeni nu are vreun problem cu asta.

Culmea nenea Bob Hoskins cică habar nu avea despre ce și cu ce este filmul. Care nu numai că face praf orice umor și orice simpatie dar mai merge și până în pânzele albe în încercările îndârjite de-a transpune pe ecran într-o manieră deloc metaforică chestiunile din joc. Plictis sinistru pentru orice fel de cinefili (mai puțin ăia din secta MSK3000) și oroare dincolo de cuvinte pentru fanii lui Mario. Un rateu de proporțiile lui Popeye (the Sailor-Man) pe care nici Hoskins dară nici un foarte june John Leguizamo nu reușesc să-l abordeze în cheie ironică.

Super Mario Bros 199

Super Mario Bros 199

Super Mario Bros 199

Super Mario Bros 199

Avem de-a face cu doi frați italieni instalatori în Brooklyn care trebuie să salveze o arheoloagă de planurile lui Dennnis Hopper. Hopper (recte Koopa) este un umanoid care se trage din dinozauri într-o realitate paralelă în care regele a devenit – a fost dez-evoluat- într-o ciupercă și PLM, arheoloaga are la gât o bucată din meteoritul care-a separat universurile. În fine, sună mult mai fun decât ste de fapt. Tragedia unui film care nu poa să fie so-bad-it’s-good pentru că este pur și simplu so bad-it’s-simply-bad.

 

Super Mario Bros 199

Super Mario Bros 199