2014: top 15 filme

Cele mai de top 15 filme din 2014 sunt foarte amestecate: SeFeuri și poeme despre Coasta de Fildeș, film bulgăresc și filme rusești. Plus JLG.

Aveți acilea partea 1 (45-30) și partea 2 (30-15) din topul ăsta.

 

#15 Grand Budapest Hotel

The Grand Budapest Hotel

The Grand Budapest Hotel

Grand Budapest Hotel este obscen în frumusețea lui artificioasă, este un artefact cinematografic îmbălsămat în nostalgie.

#14 Under the Skin

Scarletta

Scarletta

Under the Skin este în același timp Odisee Spațială și Primer al filmelor cu extratereștri. Și asta e bine de tot. Video-art kubrickian servit cu ceva texturi very birtish, very 70s, very filthy. Ceva unicat și totuși asemuibil cu alde Final Programme și filmele lui Zulawski. Liga foarte mare, foarte ciudată și destul de ermetică și ca cinema(tografie) și ca mecanica celor filmate.

#13 Test

Test

Test

Cinemau rusesc de foarte mare calibru. Cu un camionagiu și fiica lui adolescentă care locuiesc în mijloc de deșert mongol. Și cu avioane fără aripi, radiații, dealuri înverzite, drumuri prăfuite, mariaje, înmormântări și ZERO DIALOG. Deci mdap, pe lângă splendorile vizuale și povestea corozivă mai aveam și cinemau pur, perfect capabil să dea ditai povestea fix din dialog. Pășunism mongol super-stilizat, lent ca melcul și capabil de ceva patosuri. Picture perfect cu ceva imperfecțiuni. Regizorul e debutant și uneori reia cadre fără vreun sens. Cel mai WTF final ne-imaginabil, tocmai de aia sublim.

#12 Nightcrawler

la munca era tot timpul cate un hoit

la munca era tot timpul cate un hoit

Nightcrawler este Network 2014. Cu toate dedesubturile inerente unui film despre media și cu toate  malformațiile sistemului de știri, scopurilor lui și manevrelor pe care le fac televiziunile pentru-a deforma realitatea pentru audiență și mai ales pentru agendele lor politice.

#11 Nymphomaniac unu și doi

Nymphomaniac

Nymphomaniac

La un an de la Nymphomaniac se lanseaza 50 Shades of Grey. Asta e tot ce am de zis despre distanța enormă dintre Cinema și shithollywood. Căcănarii au ajuns să plictisească încă din trailer. Ca să nu zic că până și TNMT părea un film mai sexy decât 50 shades of shit.

#10 Viktoria

VIKTORIA

VIKTORIA

Conservator ca narațiune & tributar lui Seidl ca încadraturi ăsta a fost unul din filmele mele favorite din TIFF. Are suficient epic cât să umple vreo 14 valuri românești, e bine asumat  formal și mai are și niște pusee din alea de estetism venite toate de prin aceeași imaginație și sensibilitate. 16 ani puși pe 2 ore juma’ de film. O bulgăroaică nu reușește să avorteze. Drept care naște o fetiță fără cordon ombilical care devine poster-girl pentru socialismul bulgăresc, favorita secretarului general și o ciumă pe care mă-sa o detestă. Lucrurile se mai schimbă când comunismul cade și raporturile de forță din familie se schimbă. Da, știu că nu e exact FILM DE FESTIVAL dar PLM m-am săturat până peste cap de dramolete mici cu maxim 5 personaje și absolut nimic de spus. Vreau epic, vreau narațiune, vreau un stil vizual ales pentru că subiect și din ciclul scenariul îl cerea.

#09 Durak (The Fool)

Durak aka The Fool

Durak aka The Fool

Yuryi Bykov e tipul cu The Major. Acuma face un film despre The Mayor, recte despre scoarfa primăriță care se trezește că un bloc cu 800 de locuitori stă să cadă din clipă în clipă. Și pentru că a furat împreună cu consiliul local 80% din banii orașului se poate să aibă parte de un scandal monstruos (chiar și pentru Rusia) și se prea poate să miroasă a șorici prăjit. Ce-i de făcut, ce-i de făcut? Cum salvăm obrazul gros și evităm mirosul de osânze oficiale carbonizânde? Toate ar fi fost altfel dacă The Fool, recte un arhitect prostănac nu ar fi tras semnalele de alarmă. Poate că până la urmă pulimea din blocul deja aflat în proces de colaps ar face cel mai bine să crape, ar fi mai ușor de camuflat măcar lipsa unor fonduri.

Ce face Bykov din The Fool este un hommage a Balabanov, frumos asumat pe final și exemplar cinematografiat într-o secvență cu personaj care merge acompaniat de rock rusesc pe lângă un zid interminabil. Emoționant ca omagiu, superb coregrafiat ca thriller politic cu dezastru. Cu vreo 4 clase sub ferocitatea aia de sânge în vene înghețătoare a filmelor lui Balabanov, totuși.Si motivul pentru care nu dau un cur de șoarec apropos de Leviathan-ul ăla de la Oscaruri.

#08 A Touch of Sin

A Touch of Sin

A Touch of Sin

Viziunea asupra violenței din A Touch of Sin. Violența ca virus, care se transmite din om în om in filmul ăsta chinezesc care e atât de bun de zici că-i rusesc sau corean. Un film care face exact ce trebuie cu violența. O lipsește de orice fetiș, glam sau jubilatoriu tocmai pentru a-i reda spectacularul brust frust și eficiențele maxime. Enfin chinezăria asta e cam capodoperă și nu doar pe rezonuri de violențe super-eficiente.

#07 The Signal

this is Bonnie & Clyde territory

this is Bonnie & Clyde territory

Este de-a dreptul fabulos modul în care un neica-nimeni ca Eubank a dus la prefecție fix rețeta pe care Hollywood-ul o tot ratează cu bugete megalitice. Și-a făcut-o cu banii pe care-i plătește un studio pe tampoanele pentru fufu-ul lui Jennifer Lawrence sau pe apița minerală tibetană a lui Johnny Depp.

#06 Correction Class

corrections class

corrections class

Clasa de corecție este clasa rezervată liceenilor handicapați. E FILM RUSESC, deci toate nenorocirile și ferocitățile sunt orchestrate nu numai de destinul potrivnic ci și de elevii mai mult sau mai puțin handicapați. O paraplegică și cu un spasmos s-ar iubi, și se iubesc dar le este toată lumea în contră. Zăcutul pe șine de tren în timp ce trece trenul e și metafora și concretul personajelor ăstora. Sunt pân la urmă adolescenți care au și ei adrenalinele lor. Doar că ăilalți nu-i văd cum ar trebui, ci ca pe niște gâlme nefolosioare. Chiar și pe piticania vulvoasă! Oribil din partea lor. Dar nu comportamentul ălorlalți normali face din paraplegică un personaj demn de Breaking the Waves, ci furiile handicapaților. Care păreau atât de minunați la început. Corrections Class este cumva ca Zhit-ullui Sigarev, doar că pentru fata din căruciorul cu rotile moartea ar fi o izbăvire mult prea facilă. Aproximativ singurul film care poate fi pus lângă The Tribe. Nu ca stil sau limbaj de cinema, ci pentru conținutul de furie și distrugere.

#05 Snowpiercer

Snowpiercer

Snowpiercer

De la Soylent Green la Horror Express  și  la  Westworld se pot face multiple conexiuni cu un frame of mind similiar. Care frame of mind (eco disaster plus nihilism plus class divide) e cam cel mai actual & corect date fiind situația de acum, cu neo-conii și corporatizmul și distrugerea drepturile cetățeanului pentru ca să facă și corporațiile încă un puhoi de bani.

#04 N (The Madness of Reason)

N The Madness of reason

N The Madness of reason

Documetar super tripat și ultra-poeticizat despre un francez care s-a dus până la litera N dintr-o Encyclopedie du Cote d’Ivoire. Cine-are nevoie de ea? Probabil nimeni, dar la fel ca Infernul pe care n-a apucat să-l facă Henri Georges Clouzot enciclopedia asta este miza și pretextul unui documentar pur și simplu sublim. Uitați de Samsare și Barăci, că asta e din cu totul și cu totul altă clasă cinematografică și poetică. Pentru mine, complet insensibil la problemele Africii a fost unul din pariurile alea pe care le fac, cinefilic vorbind împotriva gusturilor și dezgusturilor mele și mdap, #wow. E 100% francais, deci le vent blanc de l’oubli este cea mai banală dintre replicile din off. Da, este fix atât de prețios. Ca un JLG dus înspre Antiplano și ca un disque dur virusat de fantazmele albe despre o africă neagră care poate nici n-a existat vreodată.

#03 Modris

Modris

Modris

Cea mai hardcore dramă din festival vine din Letonia. Exact, unde PLM e Letonia și ce-are a face cu cinema-ul? Obscen de multe dacă o judecăm după Modris. Un adolescent dependent de păcănele dă nasol de belea. Adică mă-sa îl reclamă la poliție când îi vinde caloriferul electric. (observație de context: Letonia este foarte lângă Rusia, deci da, e cam ca Rusia). Sistemul funcționează în paralel cu destinul și Modris are o perioadă de libertate condiționată în care evident, se afundă și mai mult în căcat. Modris e Dramă cu D mare și face mai mult decât pare. Este unul din extrem de puținele filme care sunt capabilă să ofere indivizi și personaje, nu protagoniști. Și-o face cumva ca la carte, într-un perimetru bine delimitat de realizm mizer dar capabil de foarte multă forță și emoții. Am zis că-i aproape rusesc ca patos, da? Vizualmente vorbind e ceva mai european, deci dinspre Dardenne.

#02 Adieu au Langage

metaforique mon cul

metaforique mon cul

Ciufut cinic și orgolios cum îl suspectez că este Jean-Luc Godard vrea să reinventeze 3D-ul. Și o face. Adieu au Langage are cel mai UIMITOR 3D pe care l-am văzut eu vreodată pe cinema. E o chestie strict tehnică pe care probabil tehnologia putea să o facă dar pe care nu s-a gândit nimeni să o ceară de la tehnicieni. Imagini cu atât hiper-realism cât te uiți mai-de-grabă la o dioramă decât la un ecran. Voyeurism & fascinație dus ela nivelul următor.

#01 The Tribe

violente

violente

PLM, practic spectatorul trebe să reînvețe cum să se uite la un film. Este o miză majoră, un device intelectual, o găselniță genială și funcționează sublim, da capo al fine. Este nivelul ultim al unor experimente și este un triumf tocmai pentru că îndrăznește să renunțe la tot balastul narativ și să facă poveste fix din imagine.

Ce-ar mai fi de zis?

3 filme care nu au intrat în topul ăsta: Maps to the Stars, White Shadow, Watermark. Nu pentru că nu ar fi fost bune ci pentru că pur și simplu nu m-au impactat suficient. N-am pus nici P’tit QuinQuin, că e totuși miniserie.