22 de postere alternative

La creme de la creme dintr-un folder doldora de postere alternative, mult mai bune decât versiunile originale. Decât 22 de bucăți alese în funcție de arte, nu musai de filme.

Cred că într-un fel sau altul o facem cu toții: căutarea de afișe cât mai cool/arty/pe sufletele noastre pentru filme. Fie ele filme super celebre, fie dubioșenii, fie filmele din alea super-nișate de care de fapt n-a auzit nici dracu. Chestia foarte mișto la posterele alternative este că cinefilia se manifestă cu efecte geniale în rândul artiștilor (desenatori, graficieni) care scot din imaginațiile lor afișe în majoritatea cazurilor mult mai de impact și mult mai deștepte decât posterele “clasice” de filme hollywoodiene. Deci de la A la Z, gen.

300

300

Un 300 frumos vizual, lipsit de toate homoeroticismele și abdomenele photoshopate din versiunea originală. Ce-i drept cam prea gore pentru un film mult prea artificios cât să mai conteze în vreun fel la modul visceral. Apropos, sequel-ul (nu înțeleg exact dacă 301 sau 299) e deja prin cinema-uri. Și nu simt nicio dorință să-l văd.

Alien

Alien

Alien este și el și cu toată seria lui de sequel-uri & prequel-uri unul dintre cele mai genial re-ilustrate filme din seria asta. Ajută și faima (cu cât filmul este mai celebru cu atât crește și numărul de postere alternative, fan-art gen) dar și conținutul gore-ish 100% memorabil. Ăsta este cea mai recentă versiune bună dintr-o puzderie de postere alternative.

Apocalypse Now

Apocalypse Now

Apocalypse Now este în continuare cel mai bun film făcut vreodată. Părerea mea, deloc umilă și deloc discutabilă. Dement & feroce în versiunea clasică AN ajunge dement & feroce & foarte tripat în versiunea Redux. Big Win aș zice eu, iar posterul ăsta e foarte clar că a fost făcut pentru Redux version: iepurașele Playboy nu apar în cut-ul original.

Bambi

Bambi

Creepy as shit posterul pentru Bambi, unul dintre Disney-urile care mi se par detestabile prin excelență. Am zis inițial că nu pun afișe care denaturează sensul filmelor (care sunt multe și frumoase dar sunt mai degrabă caterincă decât hommage) dar în cazul ăsta nu mă pot abține. Look at that creepy deer shit.

Black Death

Black Death

Must-see pentru toți fani lui Sean Bean în special și Game of Thrones în general. Black Death, film de oroare medievală mult prea trecut cu vederea. Și ocazie pentru Simon Bisley să comită unul dintre posterele alea cum numai el poate să facă.

Blade Runner

Blade Runner

Blade Runner este un film pe care mă tot chinui să înțeleg de ce dracu îl consideră lumea ca fiind bun. Vizualmente foarte bine aproximat, cu un protagonist jegos (Harrison Ford, care BTW, a jucat nițel și în Apocalypse Now) și-o recalibrare lipsită de ambiț narativ a unui roman SF (deja) clasic filmul nu-i ajutat deloc de regia cam flască a lui Scott. Oricum, posterul ăsta face cinste laturii vizuale și sincer să fiu cred că aș prefera să mă uit la el în loc de film. Chiar și 3 ore juma sau cât dracu ține director’s cut-ul.

Dracula

Dracula

Poster foarte anacronic pentru Dracula-ul cel mai clasic dintre toate filmele cu Dracula. Ăla din 1931. Excelentissim vizual dar estetizmele provin dinspre Belle Epoque mai degrabă decât din Goticul Victorian. Unul dintre cele mai minuțios făcute postere alternative din seria asta. Înspăimântătoriu & senzual.

Even Horizon

Even Horizon

Chestia foarte misto apropos de Event Horizon este că au reușit să egaleze  tag-line-ul de la Alien, care era deja ultra-memorabil. Deci de la <<In space no one can hear you scream>> s-a ajuns la <<infinite space. infinite terror>>. Frumos, cum e defapt și posterul, care genial nu e dară tocmai de asta merge perfect cu filmul.

Fight Club

Fight Club

Excelentissim în minimalismul lui posterul ăsta. Ce greșește este că trece dncolo de zona safe și intră în teritoriul spoilerelor. Adică, da, este Bun la 15 ani de la premiera lui Fight Club, dar nu ar fi fost un poster de promovare bun în 1999.

The Fly

The Fly

The Fly. Care din ele? nici că ar conta. Poa să funcționeze la fel de bine pentru orginal, sequel-urile lui sau pentru remake-ul lui Cronenberg și sequel-ul lui. Bodyhorror in a nutshell, cum s-ar zice.

 

Inglorious Basterdz

Inglorious Basterds

Inglorious Basterds are suficient de mult gore pe afișul alternativ cât să treacă din fandacsie cool-istă cu al Doilea Război Mondial în zona de horror cu multe mațe revărsate. Ce face însă foarte bine este să reflecte idologia (america + evrei triumfanți) și mai are și-un Turn Eiffel pus acolo, ca să se știe că e cu Paris.

the Iron Giant

the Iron Giant

Unul din puținele lung-metraje animate care chiar este genial s-a <<pierdut>> pentru masele de spectatori. Are un cult following extrem de bine-meritat și este unul dintre filmele de animație americane și deștepte și emoțioante pe care ar trebui să-l vadă mai multă lume decât vome gen Frozen. Posterul este all concept și foarte inspirat și ca imagini (robotul, Iron Giant-ul din titlu) și ca teme (singurătate, grandoare, sacrificiu).

The Life Aquatic

The Life Aquatic

La cât de iubit este de către hipsterimea de pretutindeni e logic că Wes Anderson are o tonă de omagieri vizuale prin toate interneturile. Versiunea asta de The Life Aquatic (with Steve Zissou) e un poster mult mai cuminte decât posterele oficiale pentru film. Dar și mult mai puțin colorat decât media cadrelor din filmele lui Anderson.

the Raid

the Raid

The Raid: Redemption chiar avea nevoie de niște postere mai lungi. Pentru ca să se înțeleagă exact cât de mult au de urcat, caftit și killerit polițaii ăia. La câte hoituri sunt prin film se cerea ceva mai sobru . E foarte mișto alegerea de negruri și atât pentru afiș. Apropos, se face sequel. Mie-mi aduce aminte de coperțile de la Short-stories-urile lui Ballard. Cumva.

 

Rambo

Rambo

Deci Stallone în versiune de pop-art Hokusai. Frumos și inteligent, genul de tratament vizual pe care tocmai un film ca Rambo nu ar fi de așteptat să-l primească. Cineva a avut o idee foarte inspirată și venită de foarte departe, la urma urmei între stampele japoneze medievale și Rambo cel singur contra tuturor din pădurile Americii ’70iste e mare distanța. Fuckin’ awesome.

Robocop

Robocop

Suficient e albastru cât să pară poster pentru ceva gen Gravity sau Avatar afișul ăsta este cumva foarte just și într-un fel foarte greșit. Adică explicitează vizual cyborgizarea, dar nu e foarte clar cât este om și cât mașină în RoboCop. Ah, asta era chiar și una din mizele filmului. Excelent jucat din afiș.

the Shinning

the Shining

The Shining a fost un roman excelent. Filmul lui Kubrik nu-mi place deloc dar are un potențial apreciabil de-a genera iconografii și implanta imagini în creieri. Posterul ăsta care nu preia nimic din imaginile arhicunoscute ale filmului este lăudabil tocmai pentru că face asta. Sintetizează ideea, ignorând decorul.

Spring Breakers

Spring Breakers

Nimic mai potrivit pentru SpringBreakers, o orgie instagramizată până peste poate decât un poster denaturat și tripat în culori din alea teribil de frumoase și cumplit de non-naturale. Are și paleta cromatică dar și vibe-ul filmului lui Harmony Korine.

 

Taxi Driver

Taxi Driver

Foarte simplu, dar deloc simplist. Portretul făcut din gloanțe plus mohawk-ul din blocuri sunt exact ce trebuie unui film ca Taxi Driver, cu conținut atât de ridicat de violențe urbane. E de maxim impact și culoarea (galben, o alegere suficient de curajoasă cât studiourile să o evite constant) și, ca notă personală, individul aduce mai mult a Savage Dragon decât a Robert DeNiro.

The Thing

The Thing

Pentru afișul ăsta nu-mi dau seama dacă asta a fost intenția sau nu dar e foarte vizibilă și oroarea extraterestră (the thing) și modul în care-a fost nițel îmblânzită din cromatică. Cu culori tari ar fi fost la fel ca filmul, adică minunat de hardcoist la privit. Dar cumva îmi pare cam ratat la capitolul de impact.

the Town

the Town

WOW. pur și simplu wow. Să punem doi oameni, multe mașini și niște clădiri. Dar să fie totul pe ROȘU. un roșu de efect maxim și un poster care poate părea găselniță facilă dar care funcționează maxim (ca impact) și nici la execuție nu i se poate reproșa ceva. Lui The Town -filmul i se pot reproșa câteva chestii.

There Will Be Blood

There Will Be Blood

Nu le-am păstrat intenționat pe astea două la final, dar sunt cam cele mai bune. Impactul imediat al afișului pentru The Town nu are nimic de-a face cu modul în care e desenat (milimetric, cu extrem de mult detaliu) posterul pentru There Will Be Blood. Camuflat în bancnotă afișul ăsta reflectă perfect și complexitățile și minuțiozitatea din film. Și mai ia în calcul și Banul, mare învingător în lupta pentru sufletul Americii. (ălalt concurent era Dumnezeu, enfin Religia și formularea pompoasă nu-i a mea, a zis-o altcineva).