3 filme horror si religioase si found footage

Am vazut 3 filme horror noi, cu religie și cu suspansuri și toate filmate în regim de found footage. Unul dintre ele e chiar bun, alelalte două au probleme.

Din puzderia de filme horror noi am ales la vizionat consecutiv fix trei bucăți de horror creștin abordat în maniera found footage. Tocmai pentru că nici found footage-ul nici filmele de groază cu subiect religios nu îmi sunt deloc pe plac. Si pentru că aveau cronici suspect de pozitive. Unul m-a surprins foarte plăcut pentru că avea o idee bună și un protagonist excelent, ălalalt m-a impresionat ca regie super-bine calibrată iar ultimul nu-i deloc un film rău (ba chiar e destul de bun) dar este un film care de fapt nu-i horror.

The Borderlands

The Borderlands este cam ce trebuie să fie un horor cu esențe duhovnicești: adicătelea o foarte frumoasă punere între paranteze a tuturor ritualurilor creștine. Deci avem trei exorciști hi-tech acreditați de Vatican care nu prea cred ei în niște paranormal care are loc într-o bisericuță de prin stră-fundul Uk-ului. Dar totuși pe acolo se întâmplă un ceva foarte difuz & confuz. Care nu-i prezență demonică nici fantomă. Este cu totul și cu totul altceva, un ceva care funcționează dincolo de logici și exorcizări.

The Borderlands mi-a plăcut masiv și pentru că suspans și din seria filmelor care deși sunt found footage nu cad în capacanele de căcat ale genului: isterie, confuzie, prea multe zbierăte pe fundal negru, secvențe atât de zdruncinate din cameră că sunt lipsite de vreun sens. Lucru pentru care este foarte laudabil Eliott Goldner, regizor debutant in lung-metraj.

Children of Sorrow

 Children of Sorrow face o chestie foarte coioasă: investighează modul de funcționare al unei secte și mai ales al leader-ului ei. Acilea sunt cele două mari mize: protagonsitul (primul rol execelent scris și mai ales teribil de eficient jucat de Bill Oberst Jr, unul din iconurile noi ale genului horror, și la ce față are nici nu ți l-ai imagina făcând altceva) și modul în care-și documentează secta. Un fel de DIY al abuzării alora proști și disperați după atenție și acceptare în grup.

Ca idee și mize narative și final filmul ăsta e cel mai feroce din toate astea trei. Dar e cu buget mic și deh, a trecut neobservat printre jegurile alea indiscutabile și indiscutabil delicioase în care joacă de obicei Oberst.

The Sacrament

Cu The Sacrament lucrurile stau la modul următor. Un grup de reporteri dela vice pleacă după unul din fotografii lor ca să o viziteze pe surioara ăstuia, izolată într-o minunată comunitate religioasă ascunsă bine și păzită și mai bine pe undeva (probabil Africa). Boarfa drogată se normalizase și își regăsise echilibrul într-un paradis foarte paradisiac. Care evident nu-i decât o gloată de sectanți spalați pe creieri pe care vizita ăstora de la vice o șubrezește și duce la implozie. O implozie din alea foarte nasoale, foarte credibile și foarte oribile. Cel mai bun film al lui Ti West, regizor care mie îmi e undeva între antipatic (Inkeepers) și indiferent (The House of the Devil). Ah, și nu-mi displăcuse deloc sequel-ul la Cabin Fever, care tot al lui era.

Nu mi se par problematice nici începutul mult prea lent, nici atmosfera destul de bine susținută din cameră, și mdap, tre să admit există un fel de Kurtz foarte memorabil. Singurul problem apropos de Sacrament este faptul ca nu-i horror cinstit. Nici found footage utilizat cu vro miza vizuala.