4 filme cu apocalipsa

Am dat mai mut accidental peste 4 filme cu apocalipsa. Nu trăim cele mai optimiste vremuri și asta se vede și pe la cinema. Vestea bună e fiecare din astea 4 merită văzut.

4 filme cu apocalipsa în care mai pe hipsterește sau mai pe filozofie, mai cu bere sau mai cu demoni lumea se termină. O fi mult pentru un interval de 2 ani? Eu aș zice că da, mai ales că luate fix după intervalul premierelor filmele astea încap, calendaristc într-un an. E vorba de situație de context, de psihicul public care nu-i chiar pe fericire și optimism. Interesant este că două din ele sunt comedii și fiecare versiune despre fin du monde are punctele ei forte.

After the Dark (aka The Philosophers)

The philosophers

The Philosophers

trailer

genul apocalipsei: filozofant-nucleară

Un profesor de filozofie împreună cu 21 de studenți trec prin mai  multe apocalipse. Pentru că în asta constă examenul. Cum s-ar organiza pentru a supraviețui și perpetua specia un grup de studenți care au la dispoziție un bunker și propriile lor rațiuni de filozofi? Prost ar înclina să zică profesorul, un scârboi care în mod clar are o intenții ascunse.

Ce se întâmplă de fapt este o dezbatere între viziunea rațional utilitaristă și aia deloc practică, empatică asupra lumii. Chit că dezvăluirile din final și formula câștigătoare a luptei cu apocalipsa sunt highly debatable filmul merită văzută pentru etapele și teoriile (dezastruoase) pe care le pune pe masă. Mai are un merit, este un film cu buget mic care știe cum să apeleze cu maximum efficiency la imaginația spectatorului. O rudă a unui alt film extrem de interesant și isteț, The Man from Earth. Și nu doar pentru că este cu profesori universitari, ci pentru că face din buget mic plus idei bune o chestiune memorabilă.

Goodbye World

Goodbye World

Goodbye World

trailer

genul apocalipsei: hipsteric-informațională

Era logic ca cinema-ul hipsterilor să se infiltreze și în filme cu apocalipsa. Goodbye World este însă suspect de articulat și bine calibrat pentru un film cu & pentru hipsteri. Un atac cibernetic face muci  America (și probabil lumea). Se duc pulii de suflet interneturile, mobilele, rețeaua energetică. La o fermă un grup de hipsteri se întrevăd mai mult accidental. Unul a făcut pușcărie, alta s-a cordit cu un senator și este la modul vag oficial mult mai conștientă de protocoalele de National Security decât ar fi cazul. Doi foști prieteni au avut o firmă (și ferma asta) la comun dar s-au certat de principiu (pe 3rd party data sharing sau ceva de genul ăsta). Unul, hacker de profesie tocmai ce se gândea să se sinucidă.

Cum fac față la colapsul societal din îndepărtata civilizație? Destul de bine, că au și tone de iarbă și jacuzzi și generator propriu. Asta până apar soldățoii care ocupă o fermă de produse bio învecinată.  Dacă nu ar fi un final mult prea conformist (cu idelaurile hipsterice) filmul ăsta ar fi foarte recomandabil. Merită însă văzut pentru că perspectiva (care ar fi fost mult mai la îndemână de tratat în cheie comică) și datorită unor personaje și situații bine scrise.

This Is the End

This Is The End

This Is The End

trailer

genul apocalipsei: biblic-autofelaționistă

Cele mai borșite scursuri diforme de la Hollywood (Jonah Hill, Michael Cera, James Franco. Seth Rogen și Jay Baruchel) sunt la un party (în manșionul de fițe bășite la maxim al scârbaviei artistice numite James Franco) și vine pste ei Apocalipsul ăla biblic. Cu tot cu oameni ridicați la ceruri și cu demoni umblători pe pământ. Emma Watson și Danny McBride sunt singurii tolerabili și sunt secundari. În rest gașca de gunoaie Pineapple Express și-o sug singuri. Caricaturizându-se pentru a tăia macaroana haterilor jegurile par a fi găsit o supapă bună pentru a se dovedi mai mult decât cariacaturi. Dar ratează și nu o fac la mustață: sunt mult prea plini de ei cât să fie capabili de auto-ironii ne-scârbavnice deci eu nu i-am crezut.

Două momente bune (Michael Cera tras în țeapă și Vomah Hill rupt la buci de un demon) nu ridică în vreun fel mizeria de la nivelul subsolului. Deși admit, scenariul ăsta ar fi funcționat cumva cu oameni sau actori. Dar nu cu vomele astea. În mod deloc paradoxal Jay Baruchel a juns să-mi fie și el mai antipatic decât mi-era înainte.

The World’s End

The World's End

The World’s End

trailer

genul apocalipsei: sublim-extraterestră

The Brits do it BETTTER. Mai ales dacă-i vorba de Edgar Wright și gașca lui (Simon Pegg & Nick Frost & co, responsabili so far de 2 filme superbe Hot Fuzz și de Shaun of the Dead plus Scott Pilgrim Vs the World care sincer nu m-a dat pe spate) și mai ales dacă asta fiind a 3a parte dintr-o trilogie se dovedește a fi cea mai bună. Se pornește deci la o băută. 12 Pinturi în 12 pub-uri din rahat de sătuc britanic. Ultimul Pub din traseul ritualico-alcoolic fiind World’s End. Destinație finală a unui terchea-berchea ratat care-o arde încă adolescentin și a celor 4 prieteni buni din liceu care încă mai pun botu’ la ideile lui.

După postere se va va da cu spoilere.

Deci World’s End joacă aceeași carte a cetățenilor britanici care nu sunt de fapt ce par a fii. Dincolo de calmul lor aparent și viețile lor rudimentare s-au ascuns zombies (în Shaun of the Dead) criminali siniștrii (în Hot Fuzz) și acilea sunt nici mai mult nici mai puțin decât extratereștrii. Un fel de Invasion of the Body Snatchers în mediu britanic. Fără de intenții chiar malevolente și făra dorința de-a înlocui musai individul uman. Dar cu intenții de pace și obediență și tocmai de aia deloc eroicul protagonist lansează discursul ăla fundamental pentru filmele SF în care se explică la alte civilizații și la spectatori că vai cât de minunați suntem ca rasă incapabilă de consens sau supunere. Doar că acilea ne obținem ca răspuns extraterestru libertatea PLUS distrugerea civilizației. Niște căcănari atât de isterici nu ar trebui să ajungă de capul lor prin spațiu cosmic. Chestie sublimă și jucată impecabil din regie și scenariu.