5 Albume noi din 2014

Beck & Black Lips & Liars & Major Lazer & Metronomy au lansat 5 albume noi care sunt cel puțin recomandabile, în genere foarte reascultabile. YEAY, i say.

Muzicalmente vorbind, primăvara lui 2014 începe destul de bine. Mi-am ales deci 5 trupe și nu am dat pe lângă. Let there be musics.

Beck 2014 Morning Phase

Beck 2014 Morning Phase

Beck s-a dat (înapoi) pe Sea Change mood. Ce-a rezultat este o colecție de melancolii solar autumnale și un album bine construit din sonor care însă-mi pare cumva mult prea Ian Brown-ish (în momentele bune, Unforgiven & Wave) și mult prea californian sau chiar folkist (în momentele nu chiar proaste dar deloc notabile Blackburn Chain, Hart Is a Drum) din partea lui Beck.

Cele mai bune bucăți  ar fi Wave (parcă smuls de pe Soarized-ul lui Ian Brown) Unforgiven (care pare-a fi un Soulsavers sedat) și cincer să fiu decât astea două mi se par individuale și memorabile.

Verdict: lălăială bine făcută dar nu chiar interesantă.

Black-Lips-Underneath-The-Rainbow

Black-Lips-Underneath-The-Rainbow

Black Lips, veriune mai garage punk a lui Black Keys au Underneath the Rainbow, album cam  bun în care sound-ul oscilează inspirat între punk zlobiu și rockabilly fățarnic. Exact ce făceau și până acuma, cu niscaiva plusuri & minusuri. Eu am senzația că pe undeva printre hillbillizme și pe sub punkăreală s-ar ascunde unul din puținele albume de rock’n’roll notabile de la Mechanical Animals încoace. Și dacă nu aș fi superficial în ce privește muzicile mi-aș investiga o bănuială cum tre să existe un link (membru, producător) între Black Lips și Brian Jonestown Massacre.

Vârfuri de album: Boys in the Wood  (dotată cu clip pe placul lui vice, care-i și produce: violuri homosexuale, urofilie, violențe inter-rasiale, toate în pădure, desigur) Dandelion Dust (highy addictive) Smiling (super trashy și 90istă la modul ăla la care dacă trupa ar fi fost mai bună ar fi putut fi piesă de la Cake)

Verdict: continuare frumoasă pentru Arabia Mountain, un album destul de omogen și cam reascultabil.

Liars Mess

Liars Mess

Oh-la-la, bine de tot Mess al ăstora de la Liars. Reconfigurare în cheie electronic mistică a unor rock-uri psichedelice. Cu noisy funk și cu senzalități orientale super dronate. Revendicabil dinspre electronicele alea cutting-edge (Fisherspooner și cumva Four Tet și de ce nu Flaming Lips), pe alocuri al fel de paranoic și anxiogen ca trip-hop-ul, din când în când capabil de erotisme dopate.

Întâi și mai înainte de toate Dress Walker & Mess on a Mission & Darkslide & Vox Tuned D.E.D.

Verdict: Excelent. Pur și simplu excelent. Fix genul de album care nu mă mai lasă să audiez nimic altceva vreo săptămână.

Major Lazer Apocalypse Later

Major Lazer Apocalypse Later

Pentru că the trashy 90s și din cauza la cocalarul interior. Glorios de low-taste, teribil de dansant. Blisfully trashy și mdap, e ce s-a înțeles la un moment dat (CocoJambo, să-i zicem) din hip hop. Adică pop jegos dar miraculos de eficient for the masses. Nici măcar nu-i album și mdap zona de latino e mai deficitară dar decât 5 piese de dans.

Vârfuri: Come on to Me (feat Sean Paul) și Aerosol Can (feat Pharrell)

Metronomy Love Letters

Metronomy Love Letters

Fundamentalmente vorbind, avem de-a face cu classy classical pop, cu standarde cumva 60iste. Un vibe de imersiune în ceva muzical amplasabil între căderea lui Ziggy Stardust și ascensiunea lui Joy Division. Poate tocmai de aia ar merge ca OST pentru filme gen Hair sau Rocky Horror Picture Show. Rock funky tocmai bun de picurat precum mierea în urechi.

Piese de rezistență nu există pentru că Love Letter este absolutamente integral minunat. Dar să zicem că: The Upsetter & Monstruos & Reservoir & Call me

și un clip oficial