5 chestii despre Globurile de aur 2014

Uneori îmi doresc să mă intereseze mai mult premiile americane, cum ar fi Globurile de Aur 2014. Dar nici la astea, nici la Oscaruri, nu arunc cu interesul dincolo de o listă cu nominalizați și una cu premianți. Dar am de zis cinci chestii.

La modul la care merg și industria (heavy PR in heavy rotation) și interneturile, tot sunt mult mai la curent decât ar fi cazul. Deși, mă repet, conteză fix cine câștigă. Lista cu laureații este acilea, pe site-ul oficial. La FilmRepoter sunt acilea și looserii, adică cei care au avut marea onoare de-a fi decât nominalizați. Eu personal m-am bucurat mai mult de looseri. Nu de filmele lor, ci de faptul că  au ratat măcar un premiu…

1. Inside Llewyn Davis, al mult prea aplaudaților Coheni – acești frați Petruș ai cinema-ului american, n-a luat NIMIC. Cum din nefericire pentru mine le-am văzut aproape toate vomele pretențioase și disprețuitoare pe care le-au regizat, evident că mă umple de ură lanțul nesfârșit al osanalelor și al limbilor între buci cu care sunt mereu întâmpinați și ei și filmele lor pline de mizantropie falsă, personaje cretine și subiecte nule. M-am bucurat ca un copil că măcar de data asta nu a mai pus toată lumea botu’ la rahaturile cohenilor.
Probabil vor fi recompensați din milă și servitudine cu vreun Oscar, două, să nu se simtă lezați, sărăcuții de ei.

INSIDE LLEWYN DAVIS

INSIDE LLEWYN DAVIS

2. M-am bucurat mult și de buzele umflate din lipsă de gloabe (globuri, whatever) ale lui Alexander Payne. Care-a făcut odată, demult un film bun (Election) și care de atunci tot face melodrame mediocre și pline de simțăminte false insuportabile (Sideways, The Descendants) . Cu Nebraska m-a umplut de ură prin simplul fapt că el, regizor la fel de puțin capabil vizual ca alde Woody Allen (dar deloc la fel de talentat la scenarii și muncit cu actorii) s-a dat pe arthouse și pe făcut filme în alb-negru. Cinema-ul pe alb-negru nu e un moft al unor gloabe mediocre, dar în ultimii ani numai gloabele mediocre s-au dat pe STIL și CUR prin filme alb-negru (Frances Ha, Blancanieves, chiar și The Artist care nu mi-a displăcut, Much Ado about Nothing, Tabu, Escape from Tomorrow). Evident, există excepții, adică filme care sunt bune și sunt ceva mai mult decât pretenții nefondate:  Kill Me Please, A Field in England, al doilea Human Centipede. Dar un Payne filmat în alb-negru nu are cum să fie bun sau non-mediocru. Nu pot decât să sper că cinema-ul fără culori va resimți niște șuturi în cur și că trendul se va dovedi decât un fad.

Nebraska

Nebraska

3.  Am dat de un non-articol pe ziare.ro. Exact, eterna garagă cu căcat fashionistic. Bârfa sterilă pentru boarfe care nu au ce face cu timpul lor și le fierbe suflețelul lor frustrat în ele apropos de care divă s-a îmbrăcat cu ce rochie și cât de neinspirată a fost alegerea. DAR wow, o să fiu și eu boarfă și o să remarc toaletele mele preferate: Cate Blanchett a dat iama prin debaraua studiourilor Dorcel & și-a ales ceva vintage, lipsit de gust, dar plin de mesaj. Mesajul zdrenței din dantelă este <<contesa își va folosi toate orificiile pentru a-și mulțumi soțul, pe prietenii acestuia, șoferul, grăjdarul și pe instalator>>. Dantela este o alegere ideală pentru dive porno si pentru târfe, să nu ziceți, fetelor, că nu v-a zis nimeni.

A doua costumare mi-a umplut sufletul de milă: săraca negresa aia, care a venit costumată în covor roșu. Oare câți n-au călcat-o în picioare ca urmare a confuziei?  Oare ce-o fi fost în sufletul ei când un stol de boarfe faimoase au fugit care încotro la vederea ei, ferm convinse că red carpetul s-a întrupat într-o negresă care le va călca pe ele în picioare ca răzbunare pentru sutele de tocuri înfipte în red carpeturile de pretutindeni?

gg2014

4. Matthew McConaughey. INDEED.

give all awards to  Matthew McConaughey

give all awards to Matthew McConaughey

5.  U2, o trupă care nu mi-a plăcut decât pentru albumul Pop prin the 90s, a făcut o piesă pentru care a luat și un premiu. Inclusă într-o altă boceală despre Mandela, care mă jur habar nu aveam că există. Filmul, dar acuma nu mai există nici Mandela. Deh, sunt și Globurile de Aur bune la ceva: afli că trupe de care de fapt nu-ți pasă fac piese pentru filme pe care nu îți dorești să le vezi. Și evident, iar m-am bucurat ca un hater, bine că nu au premiat vreuna din bășinuțele cântate prin Frozen (e destul că au premiat Frozen…).