5 motive pentru (re)văzut Atonement

Atonement se dă diseară și mâine la teveu și ați face bine să-l vedeți. Pentru că e un film bun și-o ecranizare foarte inspirată.

Atonement este singurul roman de Ian McEwan pe care l-am citit. Mi-a fost prezentat drept cel mai just de citit de către mine roman al lui McEwan și a fost o lectură foarte plăcută. Filmul lui Joe Wright l-am văzut după ce citisem cartea și mdap, este o ecranizare foarte bună. De ce l-aș recomanda și la alții? Păi:

1. Atonement este o ecranizare bună a unei cărți greu de ecranizat. Ce-i atât de greu de pus pe ecran? Nu epoca, nu personajele, ci faptul că există un twist și fix twistul este miza morală și (meta)mextuală a romanului. Scurt pe doi – Briony (Saoirse Ronan) o fetișcană îl aruncă în închisoare pe Robbie (James McAvoy) un tip care era mult prea interesat de pizda surorii ei, Cecilia (Keira Knightley). Da, chiar de pizdă e vorba, mica boarfă răsfățată citește un bilețel în care Robbie se exprimă vulgar apros de vulva Ceciliei, care unul din schepsisuri este că tocmai după Robbie tânjea. Ceva mai tărziu intervine Al Doilea Război Mondial: Robbie merge pe front, Cecilia s-a rupt deja complet de familia ei și de micuța boarfă mincinoasă Briony (jucată acum, că a mai crescut de Ramola Garai) care s-a făcut asistentă ca să-și mai spele din păcatul de-a fi distrus viețile a doi oameni.

si ce s-ar mai iubi ei daca...

si ce s-ar mai iubi ei daca…

Mult mai târziu Briony a ajuns o băbăciune respectată (Vanessa Redgrave) și se întoarce la mansion-ul familiei pentru a zice niște adevăruri. Cumplite și nasoale și de film răsucitoare. În roman adevărurile lui Briony sunt oribile și cumplit de ipocrite, rezultatul unei minți înguste. La fel sunt și în film, dar scoase din literatură nu mai învârt cu aceeași forță discursul despre pocăința prin scris și futilitatea ei. O pierdere, dar vorbim de medii diferite și ce păstrează filmul este fix impactul lor narativ și emoțional răvășitor.

uneori tot ce trebuuie sa faci ca sa distrugi vietile altora e sa fii o zdreanta mica

2. Ce-are bun Atonement este stilul vizual. Joe Wright e tipul responsabil de Anna Karenina și Pride and Prejudice deci se pricepe și are un interes pentru luxuria filmului de epocă. Nu-i vorba doar de costume și decoruri, pentru alea ne putem uita la fel de bine la Downtown Abbey. E vorba și de un stil vizual, de-o textură bine aleasă.

asta e din bucata de razboi

asta e din bucata de razboi

Lui Wright îi plac cadrele lungi, filmate pe trav sau macara. I-au reușit unele foarte remarcabile prin Anna Karenina dar ce face acilea este considerat unul dintre cele mai memorabile cadre de război posibile. Un long-shot peste plaja de la Dunkirk, plină de soldați fum și răniți. Plus un parc de distracții rămas acolo, aproape obscen. Este fix unul din cadrele alea care fac mai mult decât alte 5 filme puse cap la cap ca impact cinematografic.

pijamaua de razboi

pijamaua de razboi

Keira Knightley

Keira Knightley

3. Keira Kinghtley are destul sprijin regizoral cât să fie mult mai mult decât decorativă. Acilea chiar are un personaj care pe film este mult mai consistent decât în carte. Sau cel puțin mie așa mi s-a părut. Și nu-i făcut nici prea fragil, nici prea cerșetor de milă.

4. Ce-i foarte bine de observat e cât și mai ales cum muzica face filmul. N-o zic pentru că Dario Marianelli a luat un Oscar pentru OST-ul de la Atonement ci pentru că avem de-a face cu un film mare și clasic și melodramatic in care prin definiție jumătate din emoțiile spectatorului provin din muzicile de fundal. Și Marianelli se descurcă admirabil, ba chiar memorabil.

5. Că tot veni vorba de premii Atonemnt a impușcat 2 premii BAFTA (Academia Britanică de film): pentru Best Movie & Best Production Design.

Atonement poster

Atonement poster

Atonement se da pe TV1000 deseara de la 18:55 și mâine de la 12:45 și e opțiune bună de film pentru aceasta perioada a anului. Adica doar n-a iesit deja Home Alone 7, nu?