6 Expoziții

Săptămâna trecută m-am dus pe la galeriile de arte. Decât 6 expoziții de arte moderne, că a 7-a, care era în drum și în plan nu avea curent.

 Când mă duc la expoziții nu-s chiar genul de anturat la vernisaje. Dar nah, mă apucă așa, ziua și la modul personal să-mi organizeze câte o noapte a galeriilor. ce-am văzut e, cronologic, la modul următor.

Geroge Anghelescu @Cărturești Carusel

George Anghelescu

George Anghelescu

Carusel nu mă impresionează cu nimic ca librărie și nici ca galerie nu-i chiar optim. Orice lucrări mai mari decât astea a le lui Anghelescu nu pot fi expuse just în spațiul ăla mic de la balcoane. Dar George Anghelescu face chestii care-mi plac și dacă ești atent să nu cazi peste balustradă când te dai cu un pas mai în spate Dulce Decorum merită văzut. Mai mult grafică decât pictură, cu ceva metafizici și iconografie recentă. Desen bun, plus CULOARE, fix chestia la care arta aborigenă dă dintotdeauna chixuri mocirloase. Dacă aș scrie cataloage din alea pe care de fapt nimeni nu le citește aș formula ceva gen metafizica se insinuează pervers în piese care oscilează între alegorie scoasă din timpuri și instantanee actualiste.

George Anghelescu

George Anghelescu

George Anghelescu

George Anghelescu

George Anghelescu

George Anghelescu

Dan Măciucă @Zorzini

Dan Măciucă

Dan Măciucă

Eu și artele abstracte (non-figurative) nu se prea intersectăm. Mai ales dacă manifestă și guguloaie de vopsea, să vadă dușmanii artistului că are bani de aruncat pe vopsele și să crape de ciudă. La Dan Măciucă m-am dus pentru că de 2 ori pe an este recomandat să ieși din zonele de comfort artistic. Și pentru că galeria aia îmi place de mor. Lumină multă, o vedere mai pariziană decât Parisul.

zorzini

zorzini

zorzini

zorzini

Deci Dan Măciucă, nu totalmente abstract și mdap, bănuiesc că mult mai rewarding decât îl percep eu. Orașe măcinate de ciumă, asta-mi părea a fi tema. Cu ceva foarte abstractizat și admitdestul de memorabil. E ceva kinetic în tablourile lui Măciucă. Nu-i vorba de perspectivă, ci de o senzația de mișcare în câmp făcută doar din culoare. Lucrările lui par să se rup, cu planuri și perspective și culori care defromează spațiul. Mult mai cinematografic decât ar fi fost de așteptat. Also, câteva culori adevărate prin mocirlele bejulii.

Dan Măciucă

Dan Măciucă

Dan Măciucă

Dan Măciucă

Iulian Bisericanu @Anca Poterașu Gallery

Iulian Bisericanu

Iulian Bisericanu

Dacă aș mai fi la vârsta la care să am pictori favoriți cred că Iulian Bisericanu ar fi pictorul meu român favorit. E ceva atât de disturbant și de  fascinant în tablourile lui. Colaje venite dinspre voyeurism dar duse dincolo de realitate. Diorame ale unor locuri în care s-au întâmplat cele mai oribile crime galactice. Secunde înghețate din inventarul de oroare subconștientă al rasei umane. Un creeping terror pe care Și Tolici și Ghenie îl rezolvă în visceral acilea e perfect camuflat în lucrări pe cât de placide pe atât de feroce.

Iulian Bisericanu

Iulian Bisericanu

Iulian Bisericanu

Iulian Bisericanu

Iulian Bisericanu

Iulian Bisericanu

Mihai Coșulețu @aiurart

Mihai Coșulețu

Mihai Coșulețu

Destul de neimpresionant. Multe clădiri, duse puțin înspre geometrii primare și orașe (utopii? distopii? situri arheologice?) pictate pe suprafețe genroase. Acuma marele meu problem este că acilea avem o concepție de grafică, nu de pictură. Desenate mi-ar fi plăcut, desenate cu pensula m-au lăsat perfect rece chestiile astea. Expozeul s-a salvat in extremis prin cest ceva (să zicem instalație? sculptură în scâț-scârț?) amplasat la subsol.

Mihai Coșulețu

Mihai Coșulețu

Mihai Coșulețu

Mihai Coșulețu

Mihai Coșulețu

Mihai Coșulețu

Salonul Național de Pictură @Căminul Artei

Salonul Național de Pictură

Salonul Național de Pictură

Nu intenționam să ajung la ăsta, ci la galeria de lângă. Dar am intrat, că deh, #arte. Și pentru că la Dalles UAP-ul (Uniunea Artiștilor Plastici) nu avea lumină la expozeul premianților. Acum eu sunt de partea ultra-vintage când e vorba de arte și în cazul saloanelor aș fi fost de acceași parte a baricadei cu alde Ingres, nu cu Manet. Totuși nope, n-a găst nimic care să miște ceva ceva estetic în mine la salonul ăsta.  O lipsă de idei mai mare nu am gășit nici măcar prin galeriile de provincie. Care apropos de pictură, Cluju ne-a salvat de la mediocritate constantă și căcănie, nu UNARTE.

Salonul National de Pictura (5)

Salonul Național de Pictură

Salonul Național de Pictură

Salonul Național de Pictură

Salonul Național de Pictură

Ok, asta pe roz e singura chestie mai puțin deplorabilă din ce-am văzut. Și-o să zic o chestie pe care de obicei mă feresc s-o zic apropos de arte moderne: asta de mai jos puteam s-o fac și eu. Evident nu aș fi folosit căcăniul ăla. Căcăniul este pentru căcat și pentru engleji.

Salonul Național de Pictură

Salonul Național de Pictură

Vanitas locus @ CAV

Acilea intenționam să ajung. Pentru că playlist-ul era ok. Branea și Anghelescu, Saddo și Tolici. Ce chestie, fix genul ăsta de expoziție care chiar are ceva viu și chiar mai are trebi și cu artele și cu peisajul contemporan lângă salonul ăla. Wow. Am fost mult prea entuziast fix pentru că intervenea după tot sictirul de lângă.

Saddo

Saddo

George Anghelescu

George Anghelescu

cosmin haias

Cosmin Haias

Cam atâta. OMFG, cât de bine putea să fie crabniu ăla. Over and out.