6 mituri toxice ale românașilor

Mituri toxice ale românașilor există cu duiumul, dar unele sunt mai actuale și implicit mai toxice decât altele.

Mituri toxice ale românașilor este un text scris la furie neputință și exasperare și m-am jurat că nu mai scriu texte în contexte de-astea. Pe-de-altă parte mi-am mai promis lucruri și cum încă nu m-am lăsat de fumat nu văd de ce nu l-aș scrie. Deci care-i maximum fecaliferus pe care-l papă conaționalii noștrii?

 

  1. Dacian Ciolcoș, liderul iluminat. Nu-i vorba fix de Cioloș, e mai mult vorba de un deficit neuronal care duce la dorințe acerbe și sincere de tătuci ai nației și lideri maximai. Culmea culmilor asta nu se joacă în sfera realului ci în sfera potențialului din universuri paralele:

”ce-ar fi dacă s-ar reinstaura monarhia? Ar fi atât de bine!”

”cum ar fi dacă Băsescu n-ar fi fost și el corupt? Vai ce bine ar fi!”

”Cum ar fi fost dacă Ceaușescu mai trăia nițel? Să avem și noi metrou și cheltuieli mici la întreținere” Vai, ar fi fost fix ce meritam (după 20 de ani de frecat duda în fabrici și uzine și 17 ani de dat cu subsemnatu/a la securitate)!”

 

  1. Salvarea din exterior care e tangențială masiv cu Cioloș, la rândul lui produs de import. De la americăcanii care nu veneau în anii 50 pân   la investitorii străini din deceniul 9 și finalmente la coana UE (și americăcani, din nou, deși după anii 50 nu întrevăd de ce ar fi rămas reziduul ăsta de filo-americănie) românașu cu ceva spirit modernist și coaie antreprenoriale tot speră că-l va salva de cretinismul curvos și obedient manifestat de majoritatea concetățenilor lui o forță din exterior. Și Johannes ăsta, tot pe zona de aproape import a făcut purici pela Cotroceni, că la carizmă nivelul este de Fosa Marianelor (adică negativ). E nasoală rău asta cu salvarea de import, pentru că mai multe chestii, dar în principal pentru că reduce cetățenii de ambele sexe la IQ-ul de-o cifră al femuistelor scandalizate de ceva ce-au văzut pe internet și care cică le-a violat pe ele la modul personal și pe toate femeile din lume la modul general ceva ce au văzut pe internet.

 

  1. Ideea de un cretinism halucinatoriu că ”există dizidență în cadrul PSD”. A votat vreunu contra? S-a abiținut vreunu de la vot? Nu mai mâncaț căcat că nu primiți medalii și palme pe spate decât de alți pezedizdaci camuflați ca voi. Cu pesedu se poate fura, nu lucra. Nuanțe și argumente juridice nu există decât pentru bolnavii de pesepizduită.

 

  1. Așteptările legate de vreo logică și recul din partea votanților PeSePizdaci la mârlănia porcilor din Casa Poporului. Măh, ăștia sunt viermi și viermii nu au sistem nervos central, funcționează pe sistem nervos ganglionar. Văd dinții și târfizta de 20 de anișori a lu dragnea și se identifică la modul de proiecție cu marele cârmaci pesedist. ”Am și io dinți proști, ce i-aș mai da-o în fufuzelă și la rozetă lu o curvijtină de 22 de primăveri, jmecher dragnea ăsta, vreau să fiu ca el!” Văd țopizmu târfos al lui mulguța-târfuța și găbițua târfeanu-pizdea și vor și ele să sugă pula cui trebe dar să aibă buget gratis, de la stat, pentru macrameuri din luminițe. Lor le place sincer de scroafele și șobolanii ăștia, că alte orizonturi culturale nu au. Soi rău născut din soi rău și crescut în lene și ură pentru toți ăia care reușesc în viață.

 

  1. Isteria pentru supt genitaliile la hoit. Cum s-a hoitit cineva celebru (pentru că TV, a apărut la TV, deci e IMPORTANT) cum toate țoapele de ambele sexe fac coadă și pogo care suge mai mult din pizda/pula la hoit. Că-i Stela Popescu sau Ștefan Bănică, Mihăiță fon Hohenzollern-Simigerie sau Paulică cel expectorat din vagină de una dintre târfele tatălui lui Mihăiță țopizmul și țopenia ipocrit-omagial apar instant și cer să sugă de genitalii ilustrul hoit. Uitați-vă la influensării nației. Decât zdrențe fierte la anus de omagii regelui mihai. Ce-i drept a trăit mult fraeru, a făcut decât ce i-au zis alții, fraieru și când s-a apucat de supt pula lu iliescu și voiculescu a supt bine pula fraeru. De dudiță, alt campeon la felație și căpușă cu titlu pseudo-regal mi-e lene să mai scriu.

 

  1. Agendele și ideologiile politice DE IMPORT. Și talebanii coaliției pentru familie și târfozăii suferind de progresism analo-cebral iau de pe jos și cu pâine și papă căcat toxic vomitat de grupuscule fringe dar foarte util pentru creat haosuri în societate. Nu pot să am doze sau nuanțe diferite de dispreț între 1) ăia care merg cu arsenie boca în gură și te învață cum să-ți bați plodu (pe care vrei nu vrei tot îl faci, că deh, la talebani totul pornește dela defecarea vaginului indiferent de circumstanțe)   și 2) ăia amețiți de curvisme minoritare care consideră că moaftele ălora nici 10% se IMPUN majorității pentru că americănia a zis și s-a făcut și în țările ale lui coana m-UE. Bad news everyone, statutul minorităților se NEGOCIAZĂ și se ARGUMENTEAZĂ, nu se impune pentru că vai doamne, așa e civilizat. Din zona știrilor și mai proaste, dacă Daniel și Kiril, ambii patriarhi cu epoleți de la sevicii secrete   fac 69 cu dejte în cur asta nu înnseamnă decât că direcția în care se îndreaptă ortodoxia românească este decât trădare de neam și țară.

Din căcate și pe post de concluzie, situația este clară: sau rămâi în românica lu liviu și mulguța și lupți cu morile de rahat din creierașele conaționalilor sau pleci. Non-combat-ul nu mai este o optiune, o scuză sau o circumstanță. Trist este că viermii de pesedeu votanți nu dispar nici cu 5 holodomoruri, deci pentru ca să vreun fel de revoluție trebuie să le ajungă cuțitul la os și foamea în existența cotidiană la corporatizde și hipzteri, la viermi îmbuibați de prin ministere și la influensări suferinzi mult prea mult de propria lor semidocție. Nu uitați, că tot e decembrie: nici în 89 nu ne-am răsculat pentru că aveam principii, ne-au răsculat cu ajutor dubios din exemple externe și cu foamea în gâți.  Trebe să le fie foame la burghezie, să crape primu plod al unor corporatiști prin vreun spital privat supra-aglomerat de distrugerea sistemului sanitar de stat sau ceva la fel de penibil și la fel de similar ca să se întâmple ceva. Și eu nu știu dacă pot să mai aștept atâta.