6 motive pentru văzut „Cel ales”

„Cel ales” are premiera în Românica zilele astea. Un thriller cu securiști, spioni, legiunea străină și alte alea care m-a distrat sincer și, uneori, involuntar.

Despre Cel Ales se pot zice câteva chestii. Eu am chef să le zic pe alea bune,  pe alea rele o să le citiți probabil de la alții. Sunt foarte la îndemână și, la cum stau lucrurile cu scrisul despre filme, ălora care speră la selfie 2 n-o le displacă, dar nici n-o să le placă prea tare. Iar pe corifeii filmelor aborigene premiate prin festivaluri, care sunt importante, cu tematici de maxim interes hipsteric și politically correct nu îi văd capabili să-și asume că le-ar putea plăcea un thriller cu spioni.

Ce-mi place la „Cel ales„ este ușor de sistematizat:

  1. scenariul
    Un thriller foarte B-series cu un adolescent recrutat se Securitate care ajunge spion român prin străinătate, fuge în Legiunea Străină și ulterior se întoarce în patria mumă ca să rezolve niște chestii și s-o pompeze pe Laura Cosoi (care seamănă cu Iulia Vântur – diferența dintre aceste două produse media îmi scapă). Totul servit cu niscaiva melodramatisme și ceva pompierisme, dar deloc plicticos și totalmente inteligibil.
    thrillerrrrrr

    thrillerrrrrr

  2. secvența de sex cu Laura Cosoi (sau Iulia Vântur) care este #wow.
    O pompează securistul bătrân pe blondă de nici măcar Van Damme când era june și în Legiunea Străină nu ar putea egala performanța sexuală din secvența aia.
    Iulia Vantur

    Iulia Vantur

  3. cadavre.
    Finalmente avem și noi filme cu ceva hoituri expuse camerei și cu ceva killerit. #haicasepoate 
    hoituri

    hoituri

  4. secvența de bătaie de la Balul Bobocilor.
    Mult mai bine decât tot filmul selfie, deși pare date fiind vârstele actorilor implicați o gâlceavă la căminul de bătrâni.
  5. Poza aceasta cu Nicodim Ungureanu. Și tot rolul lui Nicodim Ungureanu (securist specialist în afaceri externe) care se tot camuflează și costumează mai ceva ca Secret Squirrel.
    Nicodim Ungureanu

    Nicodim Ungureanu

  6. Olimpia Melinte cu pălăriuță și suferind de coco-șanelită zicând pardon.
    Ar fi fost genial dacă Melinte zicea în toate secvențele în care joacă o liceancă (da, și în filmul acesta, pentru a 3-a oară în doi ani Olimpia Melinte are rol de liceeancă, să-i scrie totuși și un român un rol de femeie matură, că până acuma doar un spaniol s-a dovedit capabil de acest task) am doar 17 ani, PAROL! 
    Pardon!

    Pardon!

Ce-ar mai fi de zis? Nu mare lucru, dar cumva (pe rezonuri de colaborări nefructuase cu Securitatea și personaje care trec prin viață și actorii machiați conseguenți) mi-am adus aminte de drama personajului lui Alexandru Potocean din Brîncuși din Eternitate. Ah, și mai avem o sexvență gen my first sex teacher la un moment dat. De fat este un sub-plot, parcă.

Vă doresc vizionare plăcută!

 

cel ales poster

cel ales poster