6 povestiri SF de Alastair Reynolds

Pe Alastair Reynolds l-am descoperit mai mult accidental și ce-am citit a fost suficient de bine cât să vreau mai multe povestiri de-ale lui. Din fericire am găsit.

Nu știam nimic de Alastair Reynolds când m-am apucat de citit Câini de diamant. Zile pe Turcoaz. Dar s-a dovedit o alegere random inspirată. Ce face din SF Reynolds este fooooarte foooarte bine și frumos. Din astea 6 povestiri și nuvele pe care le-am citit îmi pare cel puțin la fel de bun ca Greg  Egan sau Christopher Priest, ultimele mele două revelații apropos de SF tipărite pe la Nemira.

Ca observații generale Alastair Reynold face hard fiction. Extrem de multă tehnologie deci. Tehnologie care pare-a veni din zonele de magie înspre care galopăm tehnologic. Doar că mare parte din tehnologii sunt rămășite ale unor civilizații sau incursiuni extraterestre prin galaxia noastră. Porți stelare care transportă nave la viteze super-luminice, turnuri din materiale indescifrabile care au ghicitori matematice, planete folosite ca baze de date organice de civilizații despre care nu se știe exact cum au existat și ce-au vrut. Evident are și omenirea niște avansuri tehnologice la care-a ajuns pe propria ei piele și cu proprii ei neuroni: nanotehnologii medicale și spațiale, dispozitive de turism neuronal în universuri paralele, și ceva avansuri medicale care definesc ce însemnă de fapt un corp și-o ființă umană.

Alastair Reynolds

Alastair Reynolds

Câinii de diamant

Prima nuvelă pe care-am citit-o. Un punk, nu-s cert dacă e cyber-punk sau dacă e steam-punk, cu modificări corporal-tehnologice grotești și cu un turn extraterestru care se vrea descifrat. Sau poate pur și simplu se joacă de-a tortura matematică și zdrelirile fizice cu un grup de exploratori.

Este indiscutabil și cea mai clasică dintre poveștile lui Alastair Reynolds, care este fundamentalmente un autor foarte purist de SF. Poveștile sunt de fapt simple, frumos complicate din contexturile tehnologice. Pentru Câinii de diamant face un amestec de hard fiction cu horror și cu thriller polițist care funcționează impecabil .

Zile pe Turcoaz

Jonglerii sunt deja menționați în Câinii de diamant, deci asta are loc în același univers. Ce-s jonglerii? Un Ecosistem planetar oceanic care nu-i decât un mare sistem de arhivare de informații. Și care acum este în mare primejdie. Pentru că niște vizitatori de pe o altă planetă nu au venit ca să studieze mai bine jonglerii ci ca să găsească ceva înmagazinat în memoria aia biologic planetară inexplicabilă. Asta e cea mai bună poveste a lui Alastair Reynolds pe care-am citit-o eu. Are și foarte mult mister apropos de tot ecosistemul ăla, scopul lui și soarta lui finală dar are și spionaj și invazie. Exact cum trebe. Plus un final extrem de nasol pentru toți cei implicați.

Dincolo de falia Aquila (din antologia Gardner Dozois, vol  1)

Saltul prin univers a fost cumva greșit. Porțile galactice, un fel de artefacte ca din Picnic la margine de drum n-au funcționat cum trebuie de data asta și un căpitan de navă se trezește din hibernare dincolo de marginea universului cunoscut. E ca un episod din Twilight Zone, cu un twist extrem de bine manevrat: știm că e ceva foarte în neregulă cu locul în care-a fost transportată nava și detaliile sunt servite încet încet. Culmea, tocmai de aia funcționează și mai bine oroarea finală.

Albastru de Zima (din antologia Gardner Dozois , vol 2)

Cel mai mare artist galactic decide să se retargă. Ultra-modificat tehno-biologic tipul face arte care au dimensiuni uimitoare și-a ales o cronicară de arte pentru a-și explica ultima operă. Și mdap, e o poveste teribil de isteață și foarte înduioșătoare care are mai mult de-a afce cu sefeurile lui Isaac Asimov decât s-ar putea crede.

Zgomot de fond (din antologia Gardner Dozois , vol 5)

Universuri paralele și turismul între ele. Cu mențiunea că nu-i chiar turism este parazitatea corpului echivalentului tău din universul ălălat. Cu niște tehnologie wi-fi. Un savant rămas vădus trece în universul alăturat pentru a avea o șansă de redemption apropos de moartea soției. Și-o are. Chestia excelentă e mai mult body-horror și  modul în care se deteriorează controlul pe care tipul îl are asupra corpului celuilalt el, din universul de lângă este cam epocală.

Sleepover (din antologia Gardner Dozois , vol8)

Apocalipsul din 2216 e cam ca în Matrix doar că ceva mai complicat de atât. E ceva cu dragoni și cu (i)realitatea de la bazele universului și cu inteligențe artificiale scăpate de sub control. Asta este totalmente fucked up dar atât de penal fucked up ca storyline încât e de-a dreptul fabulos de citit.

Acuma ce mai vreau este Amintirea albastră a Pământului, publicat  la Nemira plus Prefectul, publicat la argh, am uitat. asta este tot ce-a fost scos la noi pe tipar din ce-a scris Alastair Reynolds.

 

 

  • maximus

    Editura Trei e vinovata pentru Prefectul. Si-ai uitat de Orasul Abisului, tot la Trei si tot din Revelation Space. Si care mie mi se pare cea mai buna a lui Reynolds din ce s-a tradus la noi pana acum. Amintirea albastra a Pamantului eu as lasa-o mai la urma. Recomand Prefectul si apoi Orasul Abisului.

    • Cristi Mărculescu

      s-a notat, merci de info. ma uit pla ei cand ajung la o librarie

    • Cristi Mărculescu

      heh-he, tocmai ce le-am achizitionat. merci de sfat.

  • Pingback: Gaudeamus 2014: 15 cărți și niște gânduri - mărculescu.ro()