8 scurtmetraje românești de la TIFF 2014

ZFR-ul are 8 scurtmetraje românești în competiție. Rele nu-s dar parcă ar fi cam plate și nu chiar memorabile. Sau mă rog, nu e diversitatea de anul trecut.

Din astea 8 scurtmetraje românești pe care le-a vernisat TIFFu eu deja văzusem 3. Deci încep cu ele, auto-citându-mă.

Cai putere

regia Daniel Sandu

cai putere

cai putere

Ce se întâmplă: bărbatul român autentic (cu burtă și bere și locuitor la bloc), mai exact 5 exemplare de bărbat român autentic, urcă o motocicletă pe scări. La modul ideal ar trebui să ajungă pân la etajul 10, dar ce să vezi, apar disensiunile.

Cumva filmul ăsta ar fi o verigă lipsă între Danieliuc pre ’89 și Jude. Fără de cinizmele și istericalele exacerbate ale ălorlalți doi dar cu niscaiva fler când intră în comedie. O comedie cam acră.

Tatăl nostru

regia Sergiu Lupșe

tatal nostru

tatal nostru

Ce se întâmplă: la o margine de lan, două prostituate se conversează nu chiar amical.

Genul programului fiind comedie, s-a râs. Am râs și eu. Partea tristă este că tir-iste care cred că niște Tatăl nostru este util pentru șters păcatul suptului de pulă chiar există. Uortuodoxie de baltă în toată splendoarea ei, aș zice eu.

Trece și prin perete

regia Radu Jude

trece si prin perete

trece si prin perete

17 minute de interior apartament de bloc interbelic cu bunicul și un amic plus nepoțica. Și foarte multe discuții despre un deces din vecini. Un film parlat despre colateralele morții pe care la modul pervers l-ai putea pune ca sequel la Film pentru prieteni. Evident nu se îmbină perfect (nici blocul nici povestea vecinului decedat nu-s identice) dar face bine ce-a făcut foarte bine Jude și înt-O umbră de nor. Nu zice mai nimic dar nu o zice foarte bine. Acilea subtilitățile nu mai sunt atât de subtile, e fix vorba despre o moarte și cum o percep vecinii. Cu toate sechelele pe care le-ar putea implementa în capul ploadei și cu toate crucile și bârfele pe care le eliberează din bunic și prietenii săi.

A doua traidă este compusă din filme regizate de femei. Trei la număr.

Să mori din dragoste rănită

regia: Iulia Rugină

sa mori de dragoste ranita

sa mori de dragoste ranita

Ce se întâmplă: el & ea, fost cuplu, fiecare fanatic după marea doamnă a muzicii ușoare Angela Similea vor să se suicideze. Ce poate fi mai trist pe lume? Păi madam Angela dă dumneaei prima colțul și suicidurile celor doi fani sunt puse pe hold.

Chestia extrem de bună este că Rugină revine la ceva digerabil și mult mai similar cu filmul decât Lovebuilding unu. O glumă care frizează absurdul și care o face la modul deplin asumat. Dacă mi-e simpatic omagiul în cheie funerară la Angela și Similea ce nu-mi pică foarte bine este că filmul ăsta mustește de rapeluri și xeroxări de prin The Rules of Attraction. Oricum finalul face toți banii.

Plimbare

 regia:  Mihaela Popescu

plimbare

plimbare

 Ce se întâmplă: o femeie trecută se ejectează din singurătatea apartamentului și se duce la aprozar. Ca să se înșurubeze contra-cost în castravetul zarzavagiului.

La cât de fucked-up e simpla idee filmul ăsta ar fi fost oricum memorabil. Ajută și o regie corectă deși nițel over-stated și niște acting convingător.

O lume nouă

regia: Luiza Pârvu

o lume noua

o lume noua

Ce se întâmplă: Olimpia Melinte traversează oceanul până în America pentru ca să-i dea Florin Penișoară o veste cam nasoală. Se discută despre botine.

E cu ceva tupeu faza asta cu filmul de epocă transoceanic. Actorii sunt ok. Textura e totuși cam ieftină și pacing-ul e un flatline absolut,  fără zvâc sau sfârc. Probabil cel mai bun film de până acuma al Luizei Pârvu.

așa, unde ajunsesem?

Kowalski

regia: Andrei Crețulescu

kowalski

kowalski

Ce se întâmplă: trei bărbați stau la o masă și se lasă cu-o mare violență

Plan-secvență, dialog, ceva tensiuni. Destul de bine, mai ales că ăsta și Cai putere sunt singurele filme care reușesc să avanseze și narativ și să dea o gradație și un climax (enfin, climax dar  de alt gen e și la Plimbare). Vreo 16 clase peste precedentul film de Crețulescu (Bad Penny), păstrând totuși nucleul de-acolo, recte mafioțeală și violențe.

Ela Panda și Madam

regia: Andrei Ștefan Răuțu

ela panda si madam

ela panda si madam

ce se întâmplă: corporatista Ela o împachetează pe bunica Madam într-un Fiat Panda și se duc spre mare. Mult bla bla despre ce faci tu cu viața ta, fetița mea.

Acuma Ela e jucată lemnos, Fiat Panda este o glumă prostă de mașină dar măcar bunica e convingătoare. Per ansamblu filmul e un loc foarte comun, punctat cu câteva cadre frumoase. Antipatic nu mi-a fost dar asta nu însemnă că nu este mediocru și degeaba.

Ar fi fost optim și frumos să bag un ochi și la selecția de scurte aborigen-clujene, dar nu am avut timpuri și de asta. Oricum, reacțiile au fost la modul următor: doi oameni au zis că a fost praf & pulbere dar că au văzut vreo două filme ok, patru perspoane s-au declarat exasperate și două ființe m-au întrebat cum de nu mi-am dat interesul.

Apropos, mai multe (despre) scurtmetraje românești am scris și pe acilea, dar și pe aici