The Act of Killing

Documentar de cam lungă durată cu subiect foarte nasol și extrem de politic. The Act of Killing, multi-premiat și unanim lăudat. Evident am avut ceva scepticisme. Care s-au dovedit cumplit de greșite. Filmul ăsta este so fucked up încât este cam capodoperă.

Subiectul: la vreo 50 de ani de la masacrele multiple pe care le-au comis plini de voie bună, niște respectabili torționari din Indonezia rememorează duios și fără de remușcări happeningurile letale.

The Act of Killing

The Act of Killing

Abordarea: onirism dement plus rememorare șăgalnică.

The Act of Killing

The Act of Killing

Obiectul: artefact cinematografic care vine dinspre mocirlele borșite ale Unchiului Rahatmuie ăla thailandez de-a fost premiat la Cannes în 2010 (pentru cinefilii pudibonzi – Uncle Boonmee Who Can Recall His Past Lives, r. Apichatpong Weerasethakul), dar ajunge într-unul din cele mai crepusculare triunghiuri ale Bermudelor, într-o ligă cu alde Inland Empire-ul lui Lynch & Majki al lui Milcho Manchevski.

The Act of Killing

The Act of Killing

Efectul: demolarea totală a absolut tuturor idealurilor ipocrite ale vestului despre ce înseamnă istorie, justiție, vinovăție.

The Act of Killing

The Act of Killing

E greu de scris și cam imposibil de descris ce și cum face Joshua Oppenheimer (același nume cu tătucu bombei atomice și este foarte potrivit): Re-enactment-urile pline de voioșie ale masacrelor, viziunea de un cinism onest omenesc și zdrelitor explicitată de călăii înșiși,  visele uneia dintre bestii care se cer și ele puse pe film…

The Act of Killing

The Act of Killing

TAOK este zdrelitor pe toate nivelurile. Uman expune <<mintea civilizată>> la realitatea unor orori pentru care nu va plăti nimeni vreodată și pentru care, oricâte îndoieli & remușcări s-ar preface că are unul dintre subiecții documentarului, nimeni nu se simte vinovat.

The Act of Killing

The Act of Killing

Cinematografic, face praf fluxul realității și înfige în el re-enactmenturi și ilustrări de vise. Are cadre intuitiv aproape perfecte și cadre pe care le aruncă în aer punând personaje reale care joacă realitatea istorică (de fapt o ficționalizează) să se uite la pe un ecran la ficțiunea jucată care re-crează realiatea istorică. Dacă subiectul și subiecții nu ar fi fost atât de enorme și teribile niciun documentar nu ar fi rezistat jocului ăstuia genial dar pervers cu conceptualizare extremă.

The Act of Killing

The Act of Killing

Dar filmul rezistă, ba chiar capătă niște plusuri halucinogene de la hărmălaia tembelă din visele și amintirile ficționalizate ca în filmele americane cu gangsteri care le plac foarte mult criminalilor în masă din Indonezia.

The Act of Killing

The Act of Killing

Istoric și antropologic, situația de pe teren este de două ori cumplită: trecutul plin de masacre dar și prezentul plin de glorificări ale masacrelor. Spectacolele televizate și mitingurile organizate de partidul aflat (încă) la putere pentru a celebra și glorifica genocidurile sunt mindblowing prin simplul fapt că există.

The Act of Killing

The Act of Killing

Ca rezultat direct al luptei Americii împotriva comunismului, care s-a făcut, ca și War on Terror, pe spinarea și pe viețile altor oameni.

The Act of Killing (3)

the-act-of-killing-poster

the-act-of-killing-poster