Aleargă [Ana Maria Sandu]

A treia carte scrisă de Ana Maria Sandu e mai mult poezie decât roman. Un flux de trecuturi pe care le invocă și panseuri pe care le emite AMS la ea în cap (și pe hârtie) pentru ca să blocheze invazia miasmelor vârstei de 40 de ani.

Alegatu’ e deci strictamente metaforic, e o fugă tristă și lenesă, dar destul de sincer panicată din calea putregaiului îmbătrânirii.  Nu-i  nici digest nici diegetică a joggingului. Nici poveste nu e pentru că adunate de panică, invocate de nostalgii și zburătăcite de frici momentele de trecut și observațiile de prezent nu încep cumva, nu se termină undeva și numai într-un discurs nu s-ar organiza.

Din toate cărțile scrise de Ana Maria Sandu asta-mi pare, deloc paradoxal cea mai bună. Scriitură liberă și dezinvoltă, cu niscaiva formulări venite inspirat din poignet dar și cu frazări din alea căutate & bibilite & prețioase.

Clipboard02

 <<Timpul are un preț pe care nu-l știm. Cursul fluctuează.>>

<<O piele impermeabilă, groasă, ne supraviețuiește. E țesută din amintiri și senzații, din cuvinte rostite într-o doară, din oameni apropați cu care ne-am fotografiat, am râs, am vorbit mult, am băut și am mâncat.>>

<<Picioarele lui musculoase mi s-au înfipt în gât ca niște oase de pește translucide. O să alerg poticnit și o să rămân fără aer, mi-am zis.>>

Clipboard01

La final se cer efectuate trei precizări.

  1. Celelalte două cărți ale Anei Maria Sandu sunt Fata din casa vagon & Omoară-mă! și sunt de fapt trei, cică ar exista și Amintirile unui Chelbasan, care e poezie.
  2. Cele două screencaps sunt din Alerg, videoclipul trupei de pioasă aducere amintire Laguna:)
  3. Deci nu, în cada aceea nu este AMS, este artista Anca Florescu. jumătatea mai puțin multi-lateral dezvoltată mamar a Lagunei (cealaltă fiind Nicoleta Luciu, desigur)