Anihilare de Jeff Vandermeer

Jeff Vandermeer e mai aproape de Serge Brussolo și de Upstream Color decât de orice alte SF-uri recente și asta îl face destul de genial și în mod destul de automat.

Anihilarea lui Jeff Vandermeer este povestea unei expediții în Aria X. 4 femei (o antropoloagă, o topografă, o psiholoagă și protagonista, o bioloagă) sunt trimise dincolo de o oarecare frontieră într-o zonă sigilată vreme de 30 de ani. O zonă în care natura e multă și totuși nu chiar terestră. Un loc unde cel puțin alte 12 expediții au fost. Ca să investigheze, ca să cartografieze, ca să sampleze. Ca să nu se mai întoarcă sau ca să se întoarcă dubioși și amnezici. Care-i faza se tot întreabă madam bioloaga. Psiholoaga le manipulează nu tot timpul subtil pe alelate 3, un tunel (despre care bioloaga efectiv simte că e turn) se umple de inscripții bizar de biblice din licheni. Antropoloaga e prima care dispare. Ce-a văzut? Creatura care scrie pe pereți. Dacă a distrus-o contactul sau madam psiholoaga, asta tre să afle bioloaga și topografa. Dar pe madam bioloaga au infestat-o niște spori și începe să se simtă cam acut de senzorială.

Southern Reach book covers

Southern Reach book covers

CE PLM se întâmplă e întrebarea fundamentală și în mod miraculos astea 200 de pagini spun ce se întâmplă, dar e un răspuns din ăla venit disptre ororile cosmice, ancestrale ale lui Lovecraft mai mult decât o explicație Exactă. Pentru că la fel ca în The Colour from Outer Space lucurile de dincolo de lumea asta nu sunt comprehensibile cu simțurile umane. Am zis de Lovecraft pentru că miezu și miza din Anihilare (oroarea larger than life și stranger than words) sunt mai aproape de Chtulhu decât de Picnic la margine de drum din care parvine tot frame-ul de zonă în care s-a întâmplat/aterizat ceva. Modul ăla în care un întreg ecosistem e în mutații de-a dreptul imperceptibile cu simțurile dar deja corupătoare de minți și creieri aduce în momentele lui bune a Brussolo (dar nu-i egalează geniul) pentru că funcționează întru tripangeala cititorului. Deloc surprinzător reperele cele mai juste sunt pe film: Upstream Color și Monsters (nu sequelul militarist și căcănăresc) și deloc surpinzător s-a și pus de un film din romanul lui Jeff Vandermeer. E ceva din fascinația asta contemplativ anxiogenă a unui ditai ecosistemul în plină mutație conformă unor reguli non-inteligibile creierului uman care nu l-ar recomanda musai pe Garland ca regizor. Sau există (ne)șansa să se aleagă și din Anihilare ce s-a ales din 1408-ul lui Stephen King: nuvelă excelentă, ecranizare de căcat care era din start (aproape) imposbilă.

Southern Reach book covers

Southern Reach book covers

Anihilare e prima carte din trilogia Southern Reach și mă uit că editura 3 le-a publicat și pe alelate 2. Cu coperți cam nasoale, dar măcar sunt la juma din prețul englezesc. Un review mult mai intelectual acilea, la newyorker.

Southern Reach book covers

Southern Reach book covers