Anonimul la București

Anonimul s-a relocat din Deltă la București. Să răsfoim carnetul-program în căutare de trufandale, dară.

Ieri am fost la deschiderea Anonimul. La Arena Verde Stop, adică acolo unde-a cântat Tricky. Intrare liberă, loc amenajat cozy, ceva beri & alcooluri, nu la fel de mulțumitoare selecția de mancare. Aer liber, iarbă verde, bere rece (finalmente sponsorizează și Stella ceva, că eu nu beau orice poșircă). Foarte drăguț.

Ce trebe zis este că tot ce se dă la maidanul cu filme se reia la Cinema Studio. Nu vă fac program, fiindcă nu mi-am făcut încă nici eu. Ce-aș bifa e destul de clar:

The Tribe

Hardcoreală super rece, violentă și sexuală cu surdo-muți adolescenți? ANYTIME.

Remote Control

Arthouse mongol? Desigur, după câte arthousuri mongoloide am văzut nu are cum să strice. Și arată destul de bine din trailer.

Incompresa

Asia Argento face filme cel puțin interesante cel mai adesea incitante. Acilea e ceva despre o adolescentă și anii ’80. VREAU să văd. Mi-am programat și-o revedere de Scarlett Diva, debutul ei în regie.

Le Meraviglie

Ăsta l-am văzut în deschidere. Neineteresant, mult prea pășunist și cumva degeaba. Măcar e Monica Bellucci în el. Dar e prea puțin. Ce vrea Alice Rohrwacher să facă s-a mai făcut și răsfăcut. Undeva între Reality-ul lui Garrone și Pivellina. Un film despre o familie de apicultori săraci care trăiesc natural și curat și se intersectează cu un showTV grotesc care cică ar lăuda tocmai genul ăla de viață italiană simplă autentică și sublimă.

A Most Wanted Man

Filmul de închidere merită și el niște atenție. Este un Anton Corbijn după un roman de spionaj de John Le Carre. E și ultimul film al lui Philip Seymour Hoffman.

De văzut mai sunt și scurtmetraje românești. Sunt câteva noi. Despre care chiar sunt curios. Am văzut ieri noapte unu alb-negru care părea a fi reclamă la săpun, dar era ceva despre cum cânta un plod la pian și a intervenit cutremurul din 1977.

Aveți acilea programul complet. Deci mda, ne vedem pe la Anonimul!