Bacalaureat VS Sieranevada

ăștia suntem, atâta putem, asta vor festivalurile. Mai mult nici nu vrem să putem nici nu putem să vrem. Bacalaureat VS Sieranevada sau ruine cu termopane VS inutilitate futândă

 Bacalureat VS Sieranevada era o curiozitate firească și a devenit un text pe care simt nevoia să-l scriu. Pentru că la final de 2016 nu am făcut un top de lung-metraje aborigene. De ce-ar fi trebuit să mă deranjez? Aveam fix 4 filme românești recomandabile: Câini și Blocul, Doar o răsuflare și Afacerea Est. despre care scrisesem. Erau 4 bucăți de film solid într-un an în care, pe bani de la stat și flatulențe festivaliere  ”marii auteuri de Val Nou” se întorceau ca să mai sugă o ciorbă, să mai fută un premiu-două. Bacalaureatu lui Mungiu și Sieranevada lui Puiu sunt, vrem-nu-vrem stindardele (și standardele industriei aborigene).

cum adica pula-se-suge????

Ce-i drept, nici Orizont nici Ilegitim nici Miracolul din Tekir, nici Dublu nici Bacalaureat nu le văzusem. Și sincer, nici nu simțeam nevoia. După Inimi cicatrizate și Sieranevada aruncasem deja prea mult din viață pe chestii lipsite de vreun fason și relevanță. Nu mai aveam de unde să am curiozități pentru Bacalaureat. Pentru că Gopo și recuperările aferente am mai văzut din ele. Și ajungem la Bacalaureat. Premieră deștept făcută din PR, dublex Cannes -Sala Palatului (mult mai bun pentru Scooby-Doo the live show decât pentru proiecții de filme locul dla Sala Palatului, BTW). un puhoi de oporbiu din partea presei de film (era al treilea film demolat de colegii mei aborigeni, dar despre asta într-un post următor).  Ce mă interesa (și încă mă intersează) mai mult decât filmul în sine este la modul următor: a făcut Mungiu un film prost? mai ipocrit decât alelate? a dat strechea în toți ăia care-i tratau ipocrizelele perfect polișate drept capodopere?

furadan actoricesc level 3000

Despre entuziasmele dețănțate apropos de Sieranevada, asta e altă mâncare de pește.

Urmează multe spoilere. ați fost avertizați.

și în față la blocurile gri suteți tot voi, majoritatea festivalieră incapabilă de culoare

deci Bacalaureat: ar fi putut fi un thriller dramatic sau chiar actioner gen  cine-a futut-o pe fi-mea???? Unde ești, nenorociturle!!!! dar pentru că val nou și alergia simandicoasă la thriller specifică cineaștilor aborigeni avem, din nou, un dramolău din ăla jumate crud, jumate ars la cuptorele minții.  E ca în bancurile cu radio erevan: stai că de fapt n-a futut-o, a violat-o și nici măcar nu i s-a sculat pula. Asta cu adolescenta aproape violată este destul de dramatic ca să țină un subiect de film da capo-al-fine, dar Mungiu mai varsă câteva basculante de câcat nefericit din ăla cu care-și umple tot cineastu român cu pretenții de festivaluri filmele. Pe meniu avem: depresie (cea mai plictisitoare depresie ever, merci Lia Bugnar, era efectiv să vomit de plictis de la depresia ta de teatru de marionete din Tecuci) , corupție endemică (de fapt și de drept epicentrul filmului este corupția endemică, cât curaj, cum, nu știați, 2016 este mult prea târziu ca un film despre corupție la români să fie altfel decât caduc și obsolet), o babă muribundă, un moș muribund, un parbiz spart, un geam spart, drama lu pater familias care tocmai află că himenu lui fi-sa este franjuri și nu de la viol ci de la alte activități consensuale,  bacalaureatul care trebuie fraudat ca micuța abuzată să poată obține nota necesară ca să Cambridge sau ceva similar. WOW, huă, stop. Prea mult este pur și simplu prea mult și dacă fiecare, oricare din nefericiri ar fi credibilă, atunci când sunt adunate unele peste altele nu mai reușesc decât să plictisească. într-un film care nu excelează cu nimic la montaj și scenariu iar regia lui Mungiu nu poate ca să salveze mare lucru. Chestie tristă că orice-aș crede despre el individul a lucrat foarte bine cu actrițe. Abuzatele din 432 și talebanele lui Hristoșii mamii lor de hidrocefale din După dealuri erau personaje credibil umane și viabile cinematografic.

ce-ai facut cu futelnitza lu aia mica nenorocitule

Cu Bacalaurent Mungiu face ceva ce n-a mai făcut de la Occident încoace. Un film centrat pe bărbat. Îi iese prost. Nu pentru că Adrian Titieni ar fi pe lângă, ci pentru că tot ce-are vulvău și e pe lângă protagonist este scris schematic și fără vreun fason. Amanta și soția, asistenta, violata și muribunda nu ies cu niciun milimetru din funcția lor de ficuși cu vagin. Sunt recuzită mai mult decât personaje. Și restul șandramalei care ține loc de administrație orașului (vorba vine) este corupt în sensul acela penal de previzibil: poliția și cadrele universitare, doctorii și inspectorii DIICOT.

Finalmente Bacalaureat are o imagine bună (în standardele și circumtanțele aborigene, la modul general vorbind nu mai mult decât corectă) și un mesaj din ăla mult prea adevărat cât să nu fie penibil să faci film din el ”oricât de bun ai fi, nu ai cum să nu te mânjești de căcat dacă trăiești în românica”. Merci știam.

Antipatiile reacționare de la data premierei sunt deci perfect justificate. Bacalaureat e cu vreo 4-5 clase sub După dealuri, e prea tributar rețetei ”acum toată lumea să arunce cu căcat în protagonist, ca să facem niște #empatie” ca să conțină vreo urmă de demnitate și prea anost vizual cât să nu-i vezi scheletul tezist. Paleta cromatică este jegos-anonimă, între griuleț de bloc umed și bejului de căcat cu spumă de lapte.

cea mai buna secventa din tot filmul

Despre Sieranevada am scris la data premierei.

Toate entziasmele de atunci se rezumă foarte scurt prin identificare. Nu-i nimic cinic la SN, un film despre absolut nimic, dar creierul reptilian aborigen nu are cum să nu intre în fibrilații atunci când o familie de vite (ca majoritatea familiilor noastre contemporane) se schelălăie în așteptarea sarmalelor. Ca să umple mațu. Pentru că mațul scheunând de foame ne unește, corupția prin care trebuie să înotăm ne stelcește. Filmul lui Puiu nu este cu absolut nimic mai util sau interesant decât filmul lui Mungiu. Este mai bun pentru că are mai mult persoanje decât scenariu (și Bacalaureatul are mult scenariu dar insuficent de bine conturate persoanjele) este mai agreabil (și mai prelung) dar finalmente și Sieranevada și Bacalaureat sunt două piese din expoziția inutilitatea funtândă a filmelor deluxe pentru festivaluri.

scoate-ti zdreantza in parcare sa va zica Andi V cat de zdrente sunteti amandoi

Mimesis bine făcut VS mimesis prost făcut, la catarsis decât pula și în cazul Bacalaureatului și la Sieranevada. Dacă vreunu din filmele astea măcar vizual încerca ceva, atunci am fi avut altă discuție. Dar ambele sunt fix formule, fix ce au tot selectat cu habotnicie festivalurile. Românica gri și căcănie în care toți sunt triști, unii sunt amuzanți și se suge supa și se ling faianțe. O bucată (majoritară, ce-i drept) din românia reală  care de vreo 15 ani e singura miză a filmelor și auteurilor noștri pompați cu bani de la stat și premii de la festivaluri. Pariul sigur, laba continuă. Este esențial să nu se întâmple de fapt nimic. Blocurile cât-mai-mizere-vă-rog în care se suge ciorbă au înlocuit viloaiele prin care dinozaurii își plimbau miliardarii de weekend, ultimii corupți și senatorii melcilor prin cinema-ul de după 89. Noii dinozauri sunt la fel de actuali cum erau prin 1997 Nicolaescu și Daneliuc. Adică, cinematografic, deloc. Ideatic, papagali cu același discurs pus pe repeat în orice film ar fi făcut. Noul Val are nevoie extrem de urgentă de o contra-reformă. Sau să-l clonăm dreacu pe Caranfil. 2017 este momentul să ne dăm seama că avem nevoie de orice altceva. De comedii sau de thrillere, de film de dragoste. De filme despre ceva concret, cu mai puține xeroxuri și cenușiuri inutile din realitatea înconjurătoare. Merci, puteam la fel de bine să mă uit 3 ore pe geam nu trebuie să fie norma unei cinematografii naționale.

secventza mea favorita din film care are loc intr-o parcare

Realismul orchestrat pentru/întru/din cauză că festivaluri nu (mai) are vreo relevanță socială. E de fapt mizerabilismul conformismului festivalier pe care toată industria îl scuză cu replici standard ”dar dacă noi nu avem public și săli, ce să facem cu filmele” dacă nu ați fi făcut doar habotnicii d-astea cenușii și trisuțe ați fi avut și public și intrări în sloturi la mall-uri.

 

  • Cum va te contrazici. Nu legat de filmele astea, ci legat in paragraful final. Selfie (ambele) sunt filme de public, filme care au rulat in mall-uri, pe care tu le-ai facut praf. Si Doua Lozuri a fost film de public, si el foarte apreciat.

    Pana la urma, ce e de preferat?

  • Cornelia

    Eu nu ma uit la filme romanesti by default. Cam de cand m-am uitat 432 si la cativa ani dupa la loverboy. N-as sti sa spun de ce, ca nu-s critic de film :))) Dar domnul aici de fata cred ca m-a luminat in oarecare masura 🙂