balanța 4k: păi de cadavre credeți dvs că ducem noi lipsă?

restaurat și relansat pe cinema balanța 4k nu-i  mai mult decât a fost în 1992. ba chiar e mai puțin.

balanța 4k este un eveniment: primul film românesc restaurat în 4k. Chit că pe lista mea de filme românești care trebuiesc restaurate si relansate nu ar fi intrat fix filmul ăsta al lui Pintilie, balanța s-a 4kizat, e de bine, de foarte bine și frumos că au început și românașii să-și restaureze filmele din miniuscula lor cinematografie națională. Și că restaurarea e brici. După cum se zice și aici avem chiar și sonor cu dialoguri inteligibile.

Inteligibile sunt multe apropos de balanța: că definește obsesiile și isteriile unui deceniu, că are un scenariu discutabil și dialoguri superbe, că ar fi un punct de escală într-o perspectivă despre relația cinema-ului aborigen cu cadrele medicale (hai că de la Să nu ucizi pân la Moartea domnului Lăzărescu și de la Bypass pân la Doctorul Poenaru, plus Mere roșii, plus Poziția Copilului avem ceva film despre cât de dezastruoasă este relația românului cu doctorul și-a doctorului cu restul societății dac e să fim onești).

La fel de clar se vede și cum a îmbătrânit filmul ăsta: cu sau fără 4k balanța este un film obosit și obositor. Un produs de arhivă, care indexează teme (securiștii, doctorii, viața la țară, minerii, corupția, VIOLUL) și obiecte (borcanu de ness și polaroidul,  valiza  și caietu și aparatu de proiectat filme de familie) legate nu tot timpul fortuit de ura sinceră față de tot  ce nu provine din școala de dans și bune maniere la care aderă intelectualul Pintilie.

Ura asta a lui Pinitlie este și ea o coordonată definitorie pentru cinema-ul 90ist. Și fie că vine de la Danieliuc sau Pintilie tot este lindicul punctului de ruptură dintre ”cineajti de mare talent” și publicul românesc. Da, este o supapă, la fel cum comediile sexy ale lui Mircea Mureșan sunt și ele tot o supapă pentru lucrurile care nu se puteau arăta și zbiera înainte de 89. Dar o supapă utilizată prea des devine viciu.

vor urma spoilere

deci avem un protagonist cu vagin. O beizadea a nomenclaturii comuniste, plină de mi-se-cuvinism jegos. Căreia i se hoitește tati în pătuț în timp ce se uitau la filme de familie. Zici că-i Rămâi cu mine, faza asta cu tati mort în timpul proiecției. Evident beizadoaica comunistă este în șoc și traumă, biata de ea. La fel de evident prin filmul ăsta Pintilie îi oferă un purgatoriu. Ca se spele de jegu propriu, isteriile penibile și ca să treacă prin țara de denaturați medievali pe care tati comunistul a construit-o. La final i se oferă redeption, un dop pentru fufulizdă, un doctor la fel de mi-se-cuvinist, la fel de isteric și în plus și capabil de violențe către inferiori, recte restul lumii din curu de țară (Copșa mare sau mică) în care a fost repartizată beizadoaica comunistă.

Problema cu cinismul este că da, poate fi sublim. Atunci când nu este zbierat, atunci nu se manifestă cadru de cadru drept dispreț pentru personaje, atunci când măcar e împachetat în satiră. Balanța ar fi putut fi, pe fix același scenariu defectuos o comedie grotescă superbă. Dar nu este.

Mare parte din responsabilitatea pentru dramaticizarea filmului revine lui Răzvan Vasilescu. Personajul lui, doctor de țară nu mănâncă mere roșii, papă căcat. Este un mi-se-cuvinist (pentru că profesia) plin de intenții nobile care se soldează în chestii minore, precum decesul unui pacient și diverse altercații. La fel de abject ca personaj dar jucat ceva mai bine decât protagonista lătrată de Maia Morgenstern doctorul ăsta de țară mi s-a părut un personaj scris pentru Gheorghe Dinică. servit cu zeflemeaua specifică lu Dinică personajul ăsta ar fi avut un plus de șarm și ar fi contra-balansat toxinele beizadoaicei isterice.

si zicetz ca facetz spumitze?

Acu, paradoxul balanței este că nici acuma, la a 3-a vizionare nu văd ca păstrabile și lăudabile din el mai mult de 4 chestii:

Piscina cu valuri

Gheorghe Visu, popa din tren

Leopoldina Bălănuță (care o dă Judi Dench level cu rolul ăsta secundar și cu secvența aia, efectiv impecabilă)

AUTOBUZUL CU PLOZI CARE EXPLOADEZĂ. autobuzul cu totul, nu plozii individual. deși ar fi fost la fel de (i)logic și dacă erau plozi care exploadau sau făceau combustie spontană aletoriu prin secvențe din film, FFS.

De fapt fix autobuzul dignostichează o problemă a scenariului: sunt prea multe, prea puse-cu-mâna, doar ca să se bifeze TOATE PROBLEMLE SOCIETATII ROMANESTI. Și autobuzul cu firendly fire (otopeni, d-oh) și minerii (mineriadele) sunt traume reale si societale și totuși sunt puse dampulea. e mai mult trauma-spolitation. să nu uităm că anii 90 au fost cu mult exploitation, s-a făcut twin-peaks sploitation, ffs.

BOOM

Pintilie vrea să diagnosticheze societatea românească de bestii sub-umane cu filmul ăsta, dar finalmente nu reușește decât să fie încă un simptom al anilor 90. Nu vreau să zic că balanța este un film prost sau mediocru. Este cumva interesant din motive de arhive si antropologie. Dar ca să fie un film bun îi trebuia măcar un scenariu bun și măcar cu 80% mai puțină isterie.

also, ziceam că e antologic din dialoguri (care nu țin loc de scenariu și la care sunt din ce în ce mai intolerant într-un mediu eminamente vizual precum cinema-ul)

”tata a fost un mare patriot” (beizadea jegoasă, incapabilă să accepte ce-a fost de fapt tac-su)

”dacă tot n-am reușit să-i fructific corneea pentru binele umanității..” ”(beizadea jegoasă, disperată să poată da queff-uri despre cum ajută ea și jegu de tac-su umanitatea)

”am cerut un crenvurjt, am fost refuzată și jignită” (beizadea jegoasă scheunând căcătu)

”părinții la moscova, copii la paris” (Pintilie în cel mai bun moment de critică socială din tot filmul)

și, de final

”păi de cadavre credeți dvs că ducem noi lipsă?” care e și mijto și perfect aplicabilă balanței. reîmbălsămată frumos dar, hoitu tot hoit. și era deja hoit din anii 2000 când, ca urmarea a unui puhoi de isterii similare nu se mai ducea nici dreacu la cinema și nu se mai dădea banutz de la CNC pentru isterii d-astea.

PS: vizualmente vorbind Doru Mitran filmeaza corect si impersonal un film cu alura franceza, cca 80s. Nimic de obiectat, nimic de laudat. Deci de ce e primul la restaurare? in fine, ar face bine să urmeze și filme care au ceva estetic valid, nu alte filme de dialog și isterie. Nunta de piatra sau Lapusneanu, Hotel de lux sau Croaziera, Moara cu noroc sau Valurile Dunării.

asea da

asea nu