Big Fish un film despre puterea poveștii

Mi se pare cumva nedrept că dintre toate filmele lui Tim Burton tocmai Big Fish este mai puțin văzut și lăudat. Merită, deși nu-i capodoperă.

Big Fish este un eseu foarte frumos calibrat din cinema și din emoție despre poveste și povestitor. Despre modul miraculos în care imaginația poate crea o lume și face lumea mai bună. Fix genul de film pe care mulți l-ar fi putut face (ca logistică și buget nu-i deloc blockbuster) dar pe care l-a semnat frumos și cu niște patos foarte tușant tocmai Tim Burton. Care pe atunci (2003) era unul dintre cei mai veritabili visătorii  de pe la Hollywood.

Albert Finney

Albert Finney

Pe scenariu lucrurile sunt simple: un tip (Billy Crudup) își duce soția gestantă (Marion Cotillard) la părinții lui. Taică-su, povestitor super șarmant și super mincinos (Albert Finney) e pe moarte. E vorba mai puțin de proverbiala împăcare și de daddy isssues pe care le tot filmează Hollywood-ul și mai mult de modul în care un pargmatic poate înțelege modul de viață și resorturile interioare ale unui visător. Pentru că da, inevitabil bătrânul povestitor se mai scufundă încă odată în lumea lui de fabulații și-i trage după el în mrejele narațiunii și pe fiu plus noră și pe spectatori.

Ewan McGregor

Ewan McGregor

Miza e din start masivă pentru că Big Fish trebuie să funcționeze și narativ pe două planuri dar la modul discret și emoțional trebuie să livreze toate chestiile pe care personajele nu le spun. Deci ce-avem de văzut? Povestitorul tânăr (Ewan McGregor) se preumblă prin trecutul malformat de către povestitor (ca să fie mai interesant, pentru că poveștile trebuie să fie frumoase nu adevărate), fiul rătăcitor încearcă să dea apă la moară tatălui muribund dar să și prindă vreo fărâmă de adevăr  prin cele povestite și din fundal Burton trage frumos sforile.

Ghițăăăăăă!

Ghițăăăăăă!

Ce face McGregor e de basm: se întâlnește cu un uriaș (Ghiță Mureșan al nostru) se îndrăgostește de-o vrăjitoare (Helena Bonham Carter) , spală obezi cu mopul, face cunoștiință cu un vârcolac (unul din cei mai fun vârcolaci de prin filme ever) se scunfundă după un pește care-i furase verigheta. Pe subtext evident că logica funcționează și spectatoul suspectează constant care-ar putea fi realitatea din spatele minciunilor frumoase. Asta suspectează și fiul cel anost. Dar la un moment dat, într-un tur de forță halucinant de eficient și impresioannt Tim Burton unește trecutul povestit cu trecutul trăit și atunci WOW. Planul mincinos și realitatea din spatele nu se izbesc se pun cap la cap într-un fel absolut uimitor. Și deloc pevizibil pentru spectatorul care se aștepta să dea de un adevăr anost.

Danny deVito

Danny deVito

Deci mdap, a fost foarte frumos Big Fish. Un film care-i despre pescuit fix în măsura în care e Nymphomaniac despre pescuit.

Se dă azi, la 12:30 pe Tv1000. adică la prânz nu noaptea!

Big Fish poster (1) Big Fish poster (2)