Black Mirror is BROKEN

Dacă credeați că Huawei are probleme, staț numai să vedeț ce-a mai rămas din Black Mirror: praf & pulbere (de cur, nu de stele)

Sezonul 5 din Black Mirror este fix ratat. 3 episoade, trei rateuri. WTF went WRONG? Păi ideile sunt încă bune (Charlie Brooker, d-oh), dar scenariile sunt sub-mediocre (tot Brooker, câh) și la 2 regia este efectiv proastă. Al treilea beneficiază de regie superioară față de alelate 2, recte mediocră. Tot ce era mijto (curiozitatea perversă apropos de efectele perverse ale tehnologiilor – și mai ales reacțiilor la ele) s-a dus pulii de suflet. Tot ce era superb (să faci sefeu mare cu bani mici) s-a îngropat definitiv: zero zvâc vizual, zero wow, nuj ce-mi arăți acolo dar sunt atât de captivat că ok, să zicem că face sens. ZERO imprevizibilitate. Totul, dar absolut totul pare-a veni din blockbusterele alea creștinopate adresate adolescentelor americane ca să nu avorteze că se supără Isus pe ele.

Oglinzile negre au ajuns niște povestiri cu final foarte clar încă de la pornirea actului 2. WTF.

Striking Vipers, care tratează tratează sublimarea întru mediu virtual a bisexualității masculilor afro-americani ar vrea să fie în zona lui St. Juniper dar nu este. Nici ca mize, nici ca emoțe, nici ca suspans, nici ca nimica. Practic lucrurile sunt atât de clare și de aseptice că în afară de-a bifa pe agendele woke ale incluziunilor sexualiste SV nu face nimic. Nici cu psihicu nici cu Viaru nici cu fetișizarea personajelor de videogames. Wreck-It Ralph este mult mai deștept și mult mai curajos și mult mai kinky decât episodu ăsta. Nici nu există vreo preocupare pentru toate mizele din chestia asta. Doi bisexuali se fut în VR travestiți în cuplu straight și nu sunt capaibili nici ei nici regia să convingă nici pe actori nici pe VR că ar avea vreun simțământ unu față de altu. Sau vreo pulsație sexuală. Also, faptul că au furat ca niște țărani lipsiți de talent și idei posterul lu Moonlight nu ajută deloc.

Smithereens este un alt sortiment de accident feroviar total. Un uberist răpește un negru pentru că vra să vorbească cu șefu unui corporații la care lucrează negrul. în primul rând ca discurs despre tehnologie si efectele ei este NUL. Am văzut d-astea deja în enjpe seriale polițiste, FFS. Latura personală este din nou complet inexistentă. Da se vrea un fel de critică cu limba pe talpile lu Zuckerberg și-a altor psihopați din Silicon Valley, dar se ratează pt că nu are absolut nimic nou (sau reciclat dar non-retard) de zis și absolut nimic de arătat. Efectiv ăsta nu era nici subiect nici scenariu de Black Mirror. M-am bucurat totuși să-l văd pe Topher Grace. Singurele secunde de grație din episodu ăsta.

urmează spoilere, gen.


Rachel, Jack and Ashley Too este episodul cu Miley Cyrus și dacă zic că Miley Cyrus e cel mai bun lucru (estetic și actoricește) din sezonul 5 e cam clar cât de jos e media. Miley este o divă pop care are o fană mai țărăncuță și mai timorată și o linie de păpușele cu pseudo-Ai de lansat și-o carieră căreia nu-i mai face față. Nu mergem spre Prinț și cerceștor băltim în ceva ce pare calibrat pentru creiere netedee adolescenți din Us of A din epoca Reagan. Adică în loc de o formulă mult mai tenebroasă și thrillerească (despre cum țărăncuța descoperă că diva ei favorită este de fapt într-o comă ca s-o mulgă de bani căpușele) avem o curvație d-aia de multiplex americănoidal, un sortiment de Coyote Ugly avortat în fază de prequel.

Este efectiv jignitor că parcă au luat subiecte refuzate pentru filmul inter-activ (Buttersnatch?) și le-au făcut rapid și la ftuimăsa, cât să pretindă că au mai făcut ceva. ARGHHHHH