Blue Jasmine

Blue Jasmine este o tragedie care nu cere nici lacrimi, nici compasiuni. Cel mai bun film al lui Woody Allen de vreo 2 decenii încoace nu-i și cel mai original.

Dacă tot se dă azi la DaKino mi-am adus aminte că la un moment dat eram destul de extatic să scriu despre Blue Jasmine. Motivele îmi sunt foarte clare și multiple. Filmul ăsta, prelucrare după Tennessee Willaims (Stretcar Named Desire, ca să fiu exact) este unul din cele mai negre filme ale lui Allen.

Blue Jasmine

Blue Jasmine

Deci tema: săraca fată bogată, cum a ajuns ea la sapă de lemn și cum nu-și dă seama cât de greșită a fost înainte de crash-ul financiar personal. Dar nici cât de mizerabilă este în continuare nu-și poate da seama. Și asta nu din cauza unor începuturi de demență, ci pentru că a fost, este și va fi nimic mia mult decât o boarfă defectă. Egoistă, fandosită ipocrită. Numai bună pentru un rol în viața hi-class mondenă dar deloc potrivită pentru viața reală.

Protagonista: Jasmine French (Oscar meritat și absolut indiscutabil pentru Cate Blanchett) nu are decât mofturi penibile și speranțe deșarte. Woody Allen este genial (și) pentru că nu dă tuturor personajelor redemption-uri sau scuze de circumstanță. Nu a făcut-o vreodată și în filmele lu care sunt proape capodopere răul triumfă. Faultat nițel nu de vinovăție sau conștiință ci de frica de-a fi descoperit (Crimes & Misdemeanors, Match Point). Totuși niciun personaj allenian nu a fost o căzătură totală și absolută precum e Jasmina. Nu are nici coloană vertebrală de vreun fel, nici luciditate, nici vreun fel de preocupare sinceră în afara banilor și a produselor.

Blue Jasmine

Blue Jasmine

 

She stole our money!

She knew but she looked the other way!

We need MONEY to make MONEY!

This terrace requires an (antique) telescope!

Blue Jasmine este nu este primul film al lui Woody Allen despre class-divide, nouveau riche și fandacsiile lor. Dar este primul lui film citibil în cheie marxistă. Ăsta ar fi un plus major. Banii sunt și sursa fericirii ipocrite și lipsa lor e declanșatoare de colaps psihic. Ce face boarfa rămasă fără haine de blană și fără vacanțe în Paris? Nimic, pentru că nu știe să facă nimic. Sunt toate discursurile neo-con și toate moaftele  luate în colimator? Da, chestie frumoasă. Cumva filmul ăsta îmi pare mult mult mai bine construit pe politică și politici financiare decât Wolf of Wall Street. Mai ales că privirea aruncată spre protagonistă e încărcată de dispreț.

Blue Jasmine

Blue Jasmine

 Mai ales când spre final de film madam Iazmina are marea șansă (cerută de scenaristică mai mult decât de realistică, între noi fie vorba) de-a se spăla de jegul propriu. O întâlnire cu fiul vitreg, un semi-twist și o ratare umană colosală extrem de bine jucată și din acting și din scenariu. EU am avut nevoie de tine zice boarfeta scăpătată spre fiul vitreg. După care spune că a regretat tot. Și în momentul ăla știi că nu a regretat decât luxul dus, a cărui pierdere, fiind o boarfă extrem de proastă, nu o luase în calcul.

Blue Jasmine

Blue Jasmine

Dacă Blanchett e Blanche Dubois și Vivien Leigh atunci Sally Hawkins este Kim Hunter + Stella Kowalski, iar Stanley-ul lui Marlon Brando este fix Bobby Cannavale. Deci da, scenariul ăsta nominalizat ca scenariu original nu are absolutamente nimic original în el. E revamp-are a unui clasic, cu opțiuni diferite și cu final nițel schimbat. Ce se întâmpla în piesa lui Tennessee Williams și în filmul din 1951 a fost recalibrat pentru a se potrivi cu modul de funcționare al unui film de Woody Allen. Perspectiva schimbată, de pe masculul frustrat (Stanley) pe femeiușca dusă cu pluta (Blanche). Dacă ar fi păstrat violul coercitiv sigur s-ar fi inflamat și mai rău buba apropos de viața sexuală a lui Woody Allen.

Blue Jasmine

Blue Jasmine

Ce voiam să punctez este că da, aș fi preferat ca ambele oscaruri pentru actrițe să fie decernate lui Blue Jasmine. Dar Sally Hawkins, actriță capabilă în general și admirabilă acilea în special nu are o personajă negră și biciuită, deci ciu-ciu Oscar. Și că Bobby Cannavale este unul din actorii mei favortiți.

Deci da, Blue Jasmine e al dracu de bun. Cu câteva minusuri (scenariul neoriginal și căteva opțiuni asumate cumva just dar nu chiar necesare) și multe plusuri.

Blue Jasmine

Blue Jasmine