Câini – Bogdan Mirică nu e faianțar

Noul val de faianțe continuă să se premieze pela festivaluri, DAR  Bogdan Mirică nu-a pus nicio dală de faianță la el în filmul lui

Câini este al treilea proiect al lui Bogdan Mirică după Bora Bora (scurtmetraj copios) și Umbre (serialul antologic). Este un western. Da, chiar este un western, cu cadre largi și peisagii (dobrogene) cu un protagonist cam tâmp pentru binele lui și cu o galerie memorabilă de basterdz care  fac și desfac legea dintr-un cur de țară, capăt de lume și frontieră de europă.

Caini_Bogdan Mirica

Caini_Bogdan Mirica

Pe forntieră lucrurile stau nițel mai altfel decât la oraș și Roman (Dragos Bucur) și-a cam uitat copilăria petrecută alături de bunicul capo dei tutti capi. Sau a preferat să uite mare parte din ea. Acum bunicul s-a hoitit și Roman vine să-și vadă evalueze și vândă moștenirea. În mod surprinzător nu-i doar casa de țară, e și ditai latifundia, acumulată de-a lungul a decenii de moș corleone și esențială pentru mijmașurile lui Samir (Vlad Ivanov, din nou fucking Evil și din nou surprinzător de eficient).  Dacă pe Roman l-ar duce capul n-ar papagalisi despre vânzare. Nu de alta dar și Samir și Hogas (Gheorghe Visu) zic că-i o idee proastă. Hogaș fiind polițaiul ros de boli al satului, sfaturile lui vin cu ceva greutate. Dar nu sunt singurul lucru care vine cu greutate în film. De generic Mirică are ditai secevența dronată peste câmp cu buruieni și lac cu mătasea broaștei pentru ca să introducă (deja devenise o secvență de lungimi românești) un bocanc și laba piciorului afentă lui. OOOpa. Cineva face avertisment despre violența ce va urma și mai ales depre o chestie mai importantă decât violența. Mirică nu face parte din autismul auctorial de Nou Val, e capabil să joace așteptările. Chestia e mai importantă decât un contra-punct ironic, e ceva foarte îmbucurător.  Denotă un regizor capabil să admită că există și niște oameni care or să-i vadă filmul și că poate merită mai multe surprize și mai puține faianțe decâ ar aștepta orice de la un film aborigen.

DB Poliția și polițist

DB Poliția și polițist

E chiar exotic Mirică cu filmul ăsta. E al doilea film pe anul ăsta (după 69 Richter al lui Caranfil) în care unor oameni li se întâmplă niște chestii NOTABILE și nu li se întâmplă într-un apartament puchinos de bloc sau în tiimpii morți rămași după băut supe. Marele tsumani de faianțe, cu miza lui realistă tradusă prin insignifianțe și plictis de interior punctat vag de istericale penibile își papă în continuare mălaiurile, dar în ultimii doi cinematografia aborigenă a început să se viruseze de la thriller. Și Un etaj mai Jos și Tudo și Bypass și Cel Ales și De ce eu? sunt de fapt virate înspre/dinspre triller. Cu mănușite de dantele și sferturi de măsură, dar thriller-izarea asta este totuți un semnal pozitiv.  Câini face pasul decisiv și aduce* violența în mocirla noastră cinematografică autohtonă. Nu-i multă dar e FUCKING AWESOME și e folosită cu cap într-un scenariu care dă destul pe cameră cât violențele din offscreen să aibă impact mare.

Ivanov tot demonic

Ivanov tot demonic

Tot apropos de fucking awesome,  Câini  e un film cool. E calibrat să fie blană și se resimte cât se poate de îmbucurător că din regie și scenariu au fost secvențe cu care Mirică s-a jucat și secvențe de care s-a bucurat să le filmeze. Un picior expertizat medico-legal în mediu domestic? Puse cap-la-cap toate ecranizările după Caragiale n-au atâta umor. Scena unei crime? Unde se termină probele și începe mâncarea? Mai e si Ivanov folosind un ciocan ca să facă jvaitzer din Cașcaval. Doamne cum poa să fie secvența aia. Sau Ivanov cerând un pahar cu apă, alt frison genuin. Care-o ridică pe Raluca Aprodu dintr-un personaj mediocru scris și mediocru jucat și-i dă ocazia să Joace.  Apropos de roluri, secundarii sunt mai memorabili decât protagonsitul. Nu musai pentru că actorie cât pentru că un băiat de oraș o să fie mereu mai puțin exotic decât veterinarul hâtru (Theodor Corban) infiltratul poliției în organizația criminală (Costel Cașcaval) sau un polițai de țară.

Câini este un antidot la tot ce-i greșit cu cinema-ul nostru drag și foarte scump. Vine cu amploare și iconografie (se ia mult din western, cu fulgii de condor sau uliu sau ce era pasărea aia cu tot). E tupeist și plezirist dar eficient. Ca să păstrăm metaforele cinematografico-marine, Câini e o briză mai mult decât necesară.

______________________

*violența nu e Re-adusă pentru că n-a fost vreodată punctul forte al cinema-ului mioritic. S-a întâmplat ocazional, dar niciodată memorabil.