Când lucrurile omoară: 10 filme cu obiecte asasine

În viața de zi cu zi lucrurile omoară mai mult decât prin filme. Și nu-i vorba de pistoale și explozii este vorba de cele mai banale obiecte de prin case.

Chestia asta cu obiecte asasine nu-i nici nouă nici extra-ordinară pentru filme de groză și mister. Se întâmplă ocazional în mediu fantastic, se întâmplă tot ocazional și prin filme non-horror (cărțile otrăvite din Numele trandafirului și Regina Margot sunt și ele obiecte care omoară). Dar acolo sunt instrumente ale unei crime și utilizate de criminali, nu au voința sau capacitatea proprie de-a ucide.

Pe zona horror, unde miza este ce și cum ne mai omoară azi? situația prezintă nenumărate aspecte. De la animalele cele mai puțin probabile pân la urși și fenomene ale naturii sunt destule. Iepurii din Night of the Lepus, râmele din Squirm, păsările lu Hitchcock. Aș putea să bag un post fix despre asta, WHEN ANIMALS ATTACK, dar n-am chef deci mai menționez pisicile complotiste din The Uncanny, un hammer-style cu Peter Cushing cu tot. Delicios și omnibus și fix despre agenda pisicească secretă de-a controla oamenii.

Alt motiv de panică și genocid sunt limacșii, care climaxează criminal și mutant în Slugs, capodoperă de 3 parale cu mai mult enteratinment value decât 17 filme date cu oscar.

Las deoparte pe Chucky & restul păpușilor criminale, chestiune care nu m-a mișcat vreodată în mod special. Și clădirile bântuite, chit că-s bază pentru capodopere (The House on Haunted Hill, ambele versiuni) sau rateuri cu momente de geniu.

Să purcedem deci. Primul lucru este o mențiune pentru picturile rupestre ucigașe dintr-un episod the Twilight Zone. Da, picturi rupestre care dau iama prin secolul XX. Mijto ideea, și mai mijto este că funcționează brici.

pe restul să le luăm alfabetic deci:

Anvelopa psihotică dotată cu puteri supra-naturale care se dedă la orgii ale crimei din Rubber este și un mijto galactic apropos de genul horror și pretext pentru cel mai bun dispozitiv de analizat resorturile funcționării filmelor în general și cinema-ului în mod special. Capodoperă de la QD, care mă jur că-mi place mai mult decât QT.

Extensiile de păr satanice din Exte: Hair Extensions sunt ceva ce nuj dacă le ieșea bine pe film unora care nu sunt la nivelul de demență a lui Sion Sono. Dar filmul e admirabil de debil și murdar, cu pusee de fetișim și subtexte (în fine, destul de clare) apropos de necrofilie.

Dacă zic frigider de oameni mâncătoriu nu mă refer la secvența aia din Requiem for a Dream. Nici la The Refrigerator, B series în cheie vag comică care poate fi și el văzut apropos de ce se întâmplă când frigiderului demonic i se trezește pofta de crimă. Cel mai bine punctează aici industria de enetertainment filmat din Filipine. Frigiderul carnivor are un film filipnez dedicat lui în totala sa totalitate. Ca să nu mai zicem că cinema-ul filipinez face degeaba umbră pământului, iaca Pridyider. Filmul cu frigider CU TENTACULE (opa-opa-cthulhu style) care este și-o poartă spre altceva și care este și posedat. Și sau rețin eu greșit sau frigiderul este interesat amoros senzual și sexual de madam protagonista. Sau frigiderul iadului sau regizorul, cineva în mod clar avea intenții erotice apropos de madam aia. Ce-i cert este că  exorcizarea de frigider este o nișă foarte frecventabilă.

Mașina industrială de călcat cearceafuri care cere sacrificii umane din The Mangler (și din The Mangler Reborn, a treia parte dintr-o trologie mijtocuță… în partea a 2a e cu virus de calculatoare, câh) e ceva ce funcționează pe filme de serieB mai bine decât alte ecranizări după Stephen King. O fi de la Tobe Hooper, o fi de la Robert Englund, o fi pur și simplu just făcut pe zona lui de șoc și groază. Nu, n-am uitat de Christine dar niciodată nu m-a mișcat filmul ăla, mult de tot sub și foarte pe lângă cartea lui King. Deci The Mangler, pe care chair am chef să-l revăd ACUM.

oglinzile defecte. Aș fi vrut să am măcar un film la fel de bun ca secvența asta din Southland Tales dar n-am. Oculus e un rateu cu câteva chestii reușite, parcă era mai eficient scurtmetrajul din care s-a storcit filmul. Ce-i creme de la creme din filmele cu oglinzi bântuite (sau satanice sau etc) e Mirrors, un remake filmat de Alexandre Aja prin București după un ceva asiatic care nu era vreo capodoperă sau vreo minunăție nici ăla. Evident există și două sequel-uri, unul korean, unul americănez. Alea sunt miensută pasabile.

Paturi care papă oameni, beau vin,  și scuipă oase din când în când? Avem cum să n-avem. Death Bed: The Bed that Eats este WOOOW, so 70s trash. Tipu asta le zice bine dar dă și sploilere. E cam ca atunci când Ingmar Bergman s-ar fi apucat de exploitation pentru drive-ins. Cam câte spoilere poți să dai la ceva este un The Room și un Jess Franco în mizerie?  Există și un remake din 2016 pe care spre groaza mea totală l-am ratat.

Prezervative cu dinți, săltărețe și cântărețe? OMFGeu, Killer Condom, aka Condom der Greunes, unul din filmele mele de corazon. Și una dintre capodoperele lui HR Geiger de care nu se vorbește aproape deloc. Una din cele mai bune comedii ale tuturor timpurilor, deasemenea. Simplul fapt că n-a fost restaurat și lansat pe bluray este o crimă împotriva umanității. Avem de-a face cu singurul produs indiscutabil valid al industriei sub-mediocre de cinemau german, care de vreo 70 de ani nu produce decât căcat pansat, căcat curvat, și căcat prețios în stare pură. Nu dați banii pe prostii, luați killer condom la copii.

Sushi-ul criminal, zburător și de tâțe mușcător merită un loc acilea. Am zis pas la seria cu Killer Tomatoes, că n-au cauzat nici râsete nici mirări din partea mea. Dar Dead Sushi este  de-o splendoare abjectă și de-un sublim incalificabil. E o defecțiune din aia de numai Noboru Iguchi putea scorni și susține din isterie trash vreo oră juma. Dacă pare cumințel înseamnă că ați văzut deja campodopera ultra-trash a lui Iguchi, Zombie Ass: Toilet of the Dead, chestiune pentru care nu pot decât să vă felicit. Este, pentru cinema-ul nipon la fel de util important și capodopericos precum filmele alea ale lui Ozu pe care nu le mai vede de fapt absolut nimeni.

TV-ul ca portal și resursă de creaturi cu intenții dubioase? Desigur că da, de la Poltergeist încoace s-a tot făcut și răsfăcut. Chit că doar în The Ring chiar funcționează creepy, e mai bine și mai memorabil în Await Further Instructions. Canal de comunicare dintr-o invazie extraterestră camuflată abil și mult bullshite family dramma. Cronenbergian indeed it is, un scenariu mai putin isteric ca paTriarHaTU esTE EvIL ar fi fost optimal.

Kamikaze este ceva nu musai pe bază de teveu malevolent prin proprie voință ci ca vector pentru execuții de la distanță. Unul din filmele mele 80iste favorite. Un nene cupărat pe curvăsăreala de pe TV inventează un pistol cu raze care belește de la distanță media personalities. Splendidă comedie.

ABSOLUT TOATE OBIECTELE? cum ar putea absolut toate obiectele să te mierlească? păi dacă sunt infectate cu un virus pe care un băiat l-a luat când a fost atacat un fel de chewbacca și virusul ăsta face ca obiectele efectiv să te mănânce de viu… The Carrier este un trash-fest mult mai capabil decât pare. Bagă niște fitile sociale pe care virusul le aprinde frumos. Ca în filmele bune cu zombie mai multi oameni mor din cauza altor oameni nu din cauza situației de urgență. ca în cărțile lu Brussolo efectele situației extraordinare (rișți să te muște de țățe oglinda infestată, n-ai de unde ști cine pe ce a pus mâna) asupra phicului sunt foarte ineresante…. si oameni imbrăcați în saci de gunoaie și perdele de duș hăituindu-se și hăcuindu-se unii pe alții eu n-am mai văzut.