Cannes 2014: filmul românesc

Am zis filmul pentru că la Cannes 2014 avem la modul oficial un singur film, și ăla scurtmetraj. La modul neoficial mai avem niște scurtmetraje și un omnibus cu Cristi Puiu pasager.

Cannes 2014 nu-i prea interesează  pe jurnaliștii, analiștii și bloggerii de film. Motivul este cam clar și cam jenant: nu avem decât un film în vreuna dintre competiții. Noul scurtmetraj al lui Radu Jude este în Quinzaine des Réalisateurs. În rest (mai nimica).

Cristi Puiu a făcut un scurtmetraj pentru omnibusul Les Ponts du Sarajevo. Care sună interesant numa’ la o privire aruncată peste lista celor 13 regizori și regizoare: Aida Begic, Leonardo di Costanzo, Jean-Luc Godard, Kamen Kalev, Isild Le Besco, Sergei Loznitsa, Vincenzo Marra, Ursula Meier, Vladimir Perisic, Cristi Puiu, Marc Recha, Angela Schanelec, Teresa Villaverde. Dar care nu-i în nicio competiție, este o proiecție specială.

La ShortFilm Corner avem 12 buăți de scurtmetraj. Secțiunea este mai mult îngrămădeală de scurtmetraje care nu au de câștigat decât vizibiliate pentru alte festivaluri și alți selcționeri. Chestie care nu-i deloc ignorabilă pentru indivizii ăștia și scurtmetrajele lor. Din care 14 eu am văzut doar 7
12 minute, de Nicolae Constantin Tănase
Brigada neagră, de Andrei-Nicolae Teodorescu
Catafalce, de Radu Constantin Vasile
Dry Bones, de Luiza Pârvu
Jurnal#2, de Adina Pintilie
Kazimir, de Dorian Boguţă
Rio 2016, de Bianca Rotaru
L1-L5, de Letiţia Roşculeţ şi cu Ana Ularu
Ce nu am văzut și-mi este cu semn de întrebare sunt
Cadoul, de Dumitru Grosei
Calea Dunării, de Sabin Dorohoi,
Kowalski, de Andrei Creţulescu,
Rost, de Şerban Georgescu
Shtorzina, de Radu Mihai
Tuns, ras şi frezat, de Bogdan Mureşanu
Vocea a doua, de Daniel Sandu

Acestea fiind zise revined la Jude și la Trece și prin perete și ce caută el la Cannes 2014. Păi e un film destul de bun care după deloc umila mea părere ar putea să încheie o trilogie a morții în scurtmetraj. Care grupează ce sa vezi toate filmele bune ale lui Radu Jude: de la Film pentru prieteni la O umbră de Nor și acuma Trece și prin perete. Moartea la bloc, cum ar veni.

17 minute de interior apartament de bloc interbelic cu bunicul și un amic plus nepoțica. Și foarte multe discuții despre un deces din vecini. Un film parlat despre colateralele morții pe care la modul pervers l-ai putea pune ca sequel la Film pentru prieteni. Evident nu se îmbină perfect (nici blocul nici povestea vecinului decedat nu-s identice) dar face bine ce-a făcut foarte bine Jude și înt-O umbră de nor. Nu zice mai nimic dar nu o zice foarte bine. Acilea subtilitățile nu mai sunt atât de subtile, e fix vorba despre o moarte și cum o percep vecinii. Cu toate sechelele pe care le-ar putea implementa în capul ploadei și cu toate crucile și bârfele pe care le eliberează din bunic și prietenii săi.

Mai vorbim când s-o termina Cannes 2014.