Câteva chestii despre Eurovision 2014

La Eurovision 2014 a câștigat un scârnache disperat după atenție. Chestia a scutcircuitat interneturile. Pe mine mă ia cu o ușoară silă și cu mare lehamite.

În primul rând pentru că Eurovision 2014 mai primește vreun fel de atenție. Festivalul în sine este ceva mai mult decat un trash fest homosexualist, este un maldăr de gunoaie care muzicalmente vorbind nu sunt nici interesante nici amuzante. E pur și o chestie atât de jegoasă încât e pur și simplu… jegoasă. Nu ajunge să fie involuntar sublimă în penibilul ei, deși ar fi singura justificare (la ironie) pentru o asemenea chestie. Camp-ul nu are limite (și nici nu ar trebui să aibă), toleranțele apropos de minoritățile sexuale se cer împinse politic până dincolo de ultimele lor consecințe iar muzica, fuck that, că noi belim ochii la costume și ne exercităm toleranțele maxime.

Faptul că în 2014 Europa aruncă hârdaie de bani pentru pamplezirul unor femei cu vocație de gospodină și bărbați cu vocația suptului de phalus nu-i vreun mare subiect de mândrie. E tembel faptul că nimeni nu mai poate să manifeste vreo obiecție la circul ăsta grotesc care nici măcar în zona de burlesc nu mai reușește să ajungă. E chiar jenant și ca investiție financiară și ca supapă pentru superiorițăți morale.

De unde și sila maximă pe care mi-o provoacă comentariile gen “s-a votat politic, asta e așa ca să vadă Rusia cât de homofili suntem noi, Europenii” sau si mai exact prenumele feminine folosit pentru Scârnache Cârnat (Conchita Wurst), care, ce să vezi oricate rochițe mulate ar avea tot bărbat se cheamă că este biologic și legal. Și care tot o scârboșenie jucată la PR și la over-doing it as hell se încadrează. Circus Freak ajuns să fie votat și adulat pentru că cine nu o face e homofob și vai dragă, cât de maximum de toleranți și lipsiți de orice fel e prejudecată  suntem noi europenii, nu ca gunoaiele alea din Rusia unde Lăbar Leberwurst ăsta ar fi cel mai probabil ars de viu. Cu tot cu personalitatea lui cordită și croită special ca să atragă atenții și să irite.

În fine, poate e mai bine c-a câștigat la Eurovizion 2014 pentru că altfel al cât attention whoring are în el creatura ar fi venit la Eurovision 2015 ca să dea cu prolapsul anal de clapele clavecinului. În aplauzele pentru curaj și construct identitar sexual ale gospodinelor care oricât ar costa un vot la Eurovision tot nu ar accepta așa ceva la ele în casă. Și ale homosexualilor care votează și se identifică unor sârboșenii caricaturale lipiste de orice altă valoare decât shock value după care se dau cu cururile de pământ apropos de vai cât de homofobă este toată lumea care nu le votează muzicanții și îi tratează ca pe niște carricaturi penibile și marginale.

Muzical vorbind, piesa este 2 centimetri de jeg indiscutabil. Ce contează lipsa de voce (pentru asemenea piese în special și așa mai în general pentru muzică  fără autotune) dacă bărbatul cu barbă și-a tras rochiță și machiaj. Măcar existența acestui austriac cu rochițe îmi confirmă o părere despre Fritzl-Landia aia și valorile ei: bărboșii în rochițe și pedofilii incestuoși cu subsoluri tocmai bune pentru puit împreună cu propiile fiice.

Fără de Urovizionul ăsta nu ar mai fi vizibilitate și concordie între diversele orientări sexuale? Mă îndoiesc. Dar cele mai defecte chestii de la fundul butoiului cu târfi desperați și târfe desperate după atenție nu s-ar mai da pe sticlă și nu ar mai putea pretinde că vai, ei sunt artiști.

PS 1: ah și mă umple de ură și sintagma impropriu folosită “femeia cu barbă”. E un bărbos într-o rochiță.

PS 2: “Urovizion” nu pune un egal între comunitatea urofililor și aia a votanților la Eurovision. Urofilii măcar au bunul-simț de a nu-si finanța festivalurile din bani publici.