Cele mai bune filme din 2014. Până acu

Ma irită suficient de multe listele astea cu juma’ de măsură cât să-mi fac și eu o listă cu cele mai bune filme din 2014. Cu so far în paranteză evident.

Pentru că-i cam penibil să faci topuri cu cele mai bune filme din 2014, asta va fi o listă alfabetică. Cred că 23 de filme din 6 luni sună destul de bine. 13 non-americane, 6 horror-uri (admit, două din ele nu sunt fix din 2014) 3 desene animate, două documentare. A fost so far un an cam bun. Evident dacă ne uităm la filme, nu la bășeli gen Transformers sau labe jenante precum 22 Jump Shit. N-am văzut chiar tot ce-aș fi vrut să văd, dar niciodată nu reușesc să fiu sigur că am văzut tot ce merita luat în considerare pentru bilanțuri de genul ăsta.

The Babadook

Babadook-ul din titlu este un fel de mixtură între Freddy Kruger și BoogeyMan și nu are o formă exactă. Dar vrea ceva. O chestie pe care, de când a murit bărba-su, femeia o ține sub control: nu demență, nu cretinism (este suspectabilă de ambele), ci o ranchiună pentru plodul care s-a născut fix în ziua în care a murit tac-su.

Beyond Beyond

Suedezul Esben Toft Jacobsen are ceva din imaginația curajoasă a lui nenea Hayao Miyazaki: protagonistul iepurilă se scufundă în regatul morților, deci moare, iar unul din personajele secundare nu e deloc comic relief guy, ci este pur și simplu o mizerie vag canină care de fapt și de drept îl lichidează pe ăsta micu’ ca să scape de propria lui excursie dincolo de dincolo.

Blue Ruin

Blue Ruin e superb din imagine (Saulnier lucrează ca DOP de felul lui) și superb din script. Într-o americă mustindă de arme și armament (dar și oameni mult mai săritori la nevoie decât ar fi fost de așteptat) un homeless face prăpăd. Pentru că #revenge

Calvary

Calvary, alt film extraordinar de memorabil. Un fel de cronică a unei morți anunțate semnată cu panache și cu un aplomb verbal de John Michael McDonagh.

Cheatin’

Gelozie isteț & porcos animată, plină de umor umori și metafore. Francezii i-au zis Les Amants Electriques. Sexy, le sexy.

Despertar el polvo

Cea mai hardcoristă mostră de cinemau minimalist și supra-realist posibilă. Must-see și o zic eu care cu genul ăsta de filme (în care un homeless se plimbă juma de oră pe străzi, colectând cartoane și de-abia după încep să se întâmple chestii) nu am mari simpatii. Dar Awakening Dust e feroce și mistic și extrem de fucked up ce se întâmplă deci necesită din plin o vizionare. Pentru că-i mai Cinemau și mai minimalist decât vreo 20 de filme de val nou puse la un loc și pentru că-și face din nimic și ritm și stil. Cam capodoperă.

Gun Woman

Acuma din gore și din sexyness, filmul se mișcă foarte bine și mdap, știu, povestea e improbabilă dar e un film de serieB care e EXCELENT tocmai pentru că nu vrea să fie nimic altceva. Și mai are și niște stil foarte plăcubil mie, ceva ieftinache, dar deloc lipsit de niscaiva rezonuri artistice. Vă asigur eu, printre mamele, buci și pubisuri acoperite de sânge, chiar sunt niște rezonuri estetice pe acolo.

Grand Budapest Hotel

Un film cumplit de frumos care are de-a face mai multe cu cinema-ul de lux al primei jumătăți de secol XX decât cu malahiile arthouse contemporane. Un cinemau care invocă filme de mult, de tare demult, când Liz Taylor ajunse decât la al treilea mariaj și cineaștii dezbăteau aprins între TechniColor și EastmanColor.

Jeune et Jolie

Avem de-a face cu un film despre o tânără care se tot fute. Pe bani (serioși). Cu bărbați bătrâni. Purcoi-ul scapă: este dorința de răzbunare pe mama care-a divorțat și s-a recombinat cu un bărbat fix de vârsta ălora care o plătesc? Este pentru bani? Dacă e pentru bani sau din plăcere duduița ascunde cu măiestrie asta.

the LEGO Movie

E al dracu’ de bun pentru adulți mai geeky și deloc jenați de privitul la filme product-placement da capo al fine. Are o oră și 33 de minute (restul e generic) și are bunul simț de-a nu avea vreun timp mort, love-story care să umple de melasă tot filmul sau side-kick care să funcționeze prost pe post de comic relief (da, și Uni-Kitty și Green Lantern funcționează puțin și excelentissim ca personaje secundare).

My Name Is Salt

Documentar despre niște indieni săraci lipți care sunt culegători de sare, undeva într-un deșert. Filmat cu anvergură foarte artistic și foarte fashion și foarte bine ritmat. Lent, infuzat cu mitologisme și teribil de percutant ca estetici și ritualizme.

Nymph()maniac (vol 1&2)

Inițialmente nu mi-a dat exact seama dacă prefer volumul unu sau volumul doi din Nymphomaniac. Acu sunt destul de cert că volumul doi este ăla preferabil. Și sunt la fel de cert ca filmul ăsta n-o să-l revăd vreodată.

Only Lovers Left Alive

Niciodată vreun Jarmush n-a arătat în halul ăsta de bine. Cumva mi-a dat ghes un gând că OLLA este cel mai bun film al lui Peter Greenaway pe care regizorul favorit al arhitecților nu a avut vreodată inspirația să îl facă.

Rigor Mortis

Rigor Mortis merită din plin o vizionare. Pe rezonuri în primul rând estetice (awesomeness-ul FX-urilor este regalant) dar și datorită poveștii extrem de absurde pe care însă o articulează brici. Chiar este unul dintre puținele filme coerente cu fantome făcute de asiatici. Și toate ritualurile alea extrem de complicate și cu scopuri nu tot timpul clare sunt fascinante la privit și ghicit.

 

The Selfish Giant

Dickens meets Dardene. Misery porn superb filmat. White-trash drama Bine articulată. Un plod mult prea isteric și un plod cam retard își fac loc în lumea lo-class a traficului de fier vechi și curselor de cai. Sărăcie & cețuri. Deloc prost ca film (ba chiar splendid vizualmente vorbind și cu great acting), dar mult prea lăcrămos pe final.

Snowpiercer

Deloc american să îl pui pe Captain America să facă terci clasele superioare ale societății și să o facă indiferent de costuri colaterale și prețuri umane. Anti-blockbuster-ul lui 2014.

The Taking

E prelung, e un timp mort dar e foarte bine făcut din vizual. O returnare înspre esențele genului (confuzie, amenințări greu definibile dar destul de concrete, carne versus scoarță, suflet versus boscheți) care mi-a plăcut cumva mult și care, dacă ar fi avut 20 de minute în minus ar fi fost indiscutabil o capodoperă.

The Terror Live

Un om-de-radio îl ia peste picior pe unul dintre ascultători. Care-a sunat să zică despre cum a pus el o bombă. Evident bomba face boom pe un pod și jocul se schimbă. Nenea teroristul trebuie ținut pe live pentru că audiențele și din cauza la concurențe.

A Touch of Sin

Viziunea asupra violenței din A Touch of Sin. Violența ca virus, care se transmite din om în om in filmul ăsta chinezesc care e atât de bun de zici că-i rusesc sau corean. Un film care face exact ce trebuie cu violența. O lipsește de orice fetiș, glam sau jubilatoriu tocmai pentru a-i reda spectacularul brust frust și eficiențele maxime. Enfin chinezăria asta e cam capodoperă și nu doar pe rezonuri de violențe super-eficiente.

Under the Skin

Ăsta e unul din cele mai stranii filme de arte ale ultimilor ani. Și este un straniu de factură specială și multiplă: e bizar ce se întâmplă, e și mai bizar pentru că nimeni nu explicitează nimica, e oribil de sinistru din detalii (un ochi care lăcrămează, o furnică în plan-detaliu, o pupilă).

Viktoria

Conservator ca narațiune & tributar lui Seidl ca încadraturi ăsta a fost unul din filmele mele favorite din festival. Are suficient epic cât să umple vreo 14 valuri românești, e bine asumat  formal și mai are și niște pusee din alea de estetism venite toate de prin aceeași imaginație și sensibilitate. 16 ani puși pe 2 ore juma’ de film. O bulgăroaică nu reușește să avorteze. Drept care naște o fetiță fără ordon ombilical care devine poster-girl pentru socialismul bulgăresc, favorita secretarului general și o ciumă pe care mă-sa o detestă. Lucrurile se mai schimbă când comunismul cade și raporturile de forță din familie se schimbă.

Watermark

Watermark este fix din zona aia cu Barăci și Samsare. Doar că WOW, e de vreun milion de ori mai inventiv din Cinemau. Și filmările și ce se filmează sunt chestiuni concepute pentru un impact vizual maximal. Drone care se îmbârligă prin șantierele nesfârșite ale unui baraj gigantic, sute de kilometri de parcele circulare, albii secate de fluvii, orezării și ferme de scoici. Ce face absolut remarcabil este o abstinență foarte lăudabilă de pitoresc-izarea mizeriei de prin lumea a treia. Am zis, wow.

Wither

Cea mai bună variațiune posibilă pe tema Evil Dead, cu cabana din pădure prin care mișună chestii deloc prietenoase.

Wrong Cops

Niște colegi de la secția de poliție au probleme penibile & penale, de la un tip împușcat, 75% mort dintr-un portbagaj la un trecut deloc compatibil cu onoarea de polițai și de la un mod teribil de-a interacționa cu femeile la dorința disperată de-a avea o carieră muzicală. Plus o comoară descoperită în grădină, un șantaj, niște trafic de iarbă.