Crimson Peak, jegnant și nimic mai mult

Am mers cu așteptări mari la Crimson Peak, și pulai duoamni cât de rateu e filmul ăsta.

Crimson Peak i-a gâdilat profund la sensibilități pe ăia dornici de povești de dragoste elegante rafinate și damnate. Genul de oameni care cer un film frumos, ca să plâng pe facebook. Asta nu m-ar irita, sunt și ei oameni (în fine, aproape oameni) și merită să se bucure și ei de ceva  ilustru de mediocru. Ce mă umple de ură este că voma asta de Crimson Peak este un film de Guillermo del Toro, un regizor extrem de capabil vizual, care-a dat și din box-office (Hellboy & Pacific Rim) și din arthouse (El laberinto del fauno și El espinazo del diablo) filme cu ceva vizualmente superb și cu ceva emoții bine amplasate prin scenariu și personaje. La Crimson Peak ratarea e atât de mare încât mi-am amintit de o altă dezamăgire de-a dreptul nucleară, Alice in Wonderland.

si atunci cand ninge i se zice Crimson Peak

si atunci cand ninge i se zice Crimson Peak

Măcar pentru Alice Tim Burton, intrat pe pilot automat și plescăitor de căcat la un nivel incredibil pentru standardele lui făcea o chestie: înlocuia straniu cu grețos (Mad Hatter-ul lui Johnny Depp și Regina Albă a lui Anne Hathaway sunt personaje 100% grețoase și singurele chestii memorabile din film). Pentru Crimson Peak del Toro nu înlocuiește nimic, pur și simplu renunță la orice zvâc vizual și la orice frison veritabil și se împotmolește penibil  într-o poveste de dragoste cu fantome care atunci când nu e desfigurant de plicticoasă e revoluționar de cretină.

si fantomutzele muisteau pe coridor

si fantomutzele muisteau pe coridor

Plictisul, după cum bine știm ăștia care ne mai uităm la filme vine din 1)regie și 2) montaj. Cretinismul aparține în mare parte din cazuri scenariului și scenaristului. Co-scenarist și regizor unic del Toro ratează tot, de la public țintă (dacă e să fie melodramoletă romantică, atunci de ce dreacu are gore-ul ăala ieftin din FX-uri penibile pentru 2015?) la ritm (prima oră este un plictis care face ca orice episod din Dr Quinn, Medicine Woman să fie de-a dreptul film de acțiune) și de la personaje (bărbații sunt niște zdrențe retarde și ca acțiuni și ca intelect, există acolo ca să ajungă scenariul pe culmi de penibil nebănuibile) la atmosferă.

cred ca am o ura sincera pt hindelson sau cum lo chema

cred ca am o ura sincera pt hindelson sau cum lo chema

Ce se poate salva din film încape într-un hoit de hamster pitic: lutul roșu, mobilierul, momentele în care Mia Washingmashinkaya se preumblă pre-raphaelitic prin pseudo-suspansul  rahitic. Apopos de rahitic, ultimul lucru care se cere blamat este talentul rahitic al lui Washingmashinskaya. Oricât de iritantă și anostă ar fi ca actriță, măcar personajul ei are  ceva consistență. Chestie care nu li se întâmplă nici lui Loki umectatorul de vagine (acest actor cu charisma unui vierme inelat conservat într-o soluție de formol 20% și melancolie ftizică 80% care place atât de mult la femei și femeiuști dar care sărmanul n-o prea are cu actoria), nici puletului ăla blonziu și anonim (nu-i Thor, dar nici ăla din True Blood, e varianta inferioară abdominal), nici lu madam Chastain (care, truth be told e extrem de hot).

Ce-ar mai fi de zis?

13 Ghosts și The Haunting REMAKEURILE sunt de un miliard de ori mai valabile narativ și cinematografic decât zdreanța asta de Crimson Peak. Că au mai mult suspans și skill și explorează mai bine scenografia decât o afce del Toro.

Că există un film care mie mi-a plăcut mult scris de co-scenaristul de aici. E un film de familie cu extratereștrii și e foarte recomandabil.

Singurul actor demn de ceva laude este Jim Beaver, și nu zic asta doar pentru că o mierlește într-un mod memorabil. Chiar are un personaj ok scris și bine jucat.

Că două secvențe de sex sunt acolo pentru ca să vadă și spectatoarele curu lu Loki și respectiv pentru ca să dea și Jessica Chastain cu mâna pe la o pulă și să fie evidentă o relație, deja super-evidentă, dintre personaje.

Crimson Peak poster

Crimson Peak poster