The Crucifiction: după dealurile lui Xavier Gens

The Crucifiction este un film de groază și mister bazat pe Tanacu și filmat în România. Un alt După dealuri, cu mai puțin nămol și mai multă mediocritate.

Habar nu aveam de existența lui the Crucifiction dar iaca, ăsta e noul film al lui Xavier Gens, regizor de specialitate horor care m-a dat pe spate cu The Divide și m-a lăsat cât de cât intrigat  cu Frontier(s). Povestea este de-a noastră, 100% românica, recte exorcizmul de la Tanacu. Evident, nu-i vreo jelanie cu curu în 2 luntrii ca După dealurile lui Mungiu, este un film de oroare cu exorcizare. Nu sună deloc spectaculos, filmele cu posesii demonice sunt în proporție de 94% căcat retardat și propagandă pentru duamne-dumane, cruciulițe și h2o busuiocat dar m-am uitat, că deh, după Amityville-ul ăsta de 2017 aproape orice putea să mi se pară o capodoperă. N-a fost cazul, dar la modul onest Crucificția lui Xavier este o rețetă și nimic mai mult. Nu tu pulsații de cărnuri și demențe ca filmele alelate ale lui, nu tu zvâc subversiv. Totul americănizat, aseptizat și exotizat. Doar că de data asta n-ai cum să acuzi pe nimeni de colonialism cinematografic, că țări în care una belită la creieri e ținută legată de-o cruce până crapă merită să fie privite cu curiozitate și amplasate moral și civilizațional prin Africa.

Povestea este cu-o jurnalistă care pleacă să investigheze ce și cum s-a întâmplat de fapt cu exorcizmul. Dă de un popă tânăr (Corneliu Ulici, care spre marea mea surprindere nu se face de căcat) și de amica calugăriței moarte. Dă de Ozana Oance și de Maia Morgenstern, dă și de hoitul exorcizat pe jumătate și de demonul insidios. Se plimbă prin secții de poliție și biserici dotate toate cu beciuri voivodale. Face o alergătură printr-un lan de porumb (sau grâu, nefiind țăran nu am dat prea mare importanță) vede un craniu demonic pe laptop. Dap, e genul ĂLA de film, de la care poți să ieși după 10 minute, că nu devine mai bun sau mai antrenant. Dar de fapt nu poți să ieși, că nu i-a trecut nimănui prin tărtăcuță să-l bage pela multiplexi, unde și-ar fi găsit un public.

Să lăsăm pozele să zică cu câte o mie de cuvinte fiecare mai mult despre acest film BAZAT PE FAPTE REALE (d-oh)

bla bla bla piei satana bal bla bla

detest cand cineva se uita la poze intr-unj film ca sa inteleaga si vita din sala chestii

asta ar trebui sa se intample mai des

vrum vrum

acesta este hoitul

agarici bre nu agares

sectia de politie la casa universitarilor

romania pitoreasca

posedataia demonica e in flashback LOGIC

obiective turistice

uneori ma ganadesc ca ozana oancea merita mai mult dela actoria de film dar cin-a pus-o sa debuteze in borhotul ala de felicia

romania si mai pitoreasca

o fi zis ceva de rau de salam si manele, i-o fi provocat

romania din nou pitoreasca

mata vrei niste mazare sau niste medicamente?

puleleiala penal americanista cu LANUL DE PORUMB sau grau

i-a pus cerneala in perfuzie, sistemul medical aborigen este la pamânt

bu-hu-hu in muortzii ma-tii

Acestea fiind zise

PS1: Amityville: the Posession este un borhot cumplit

PS2: The Cave rămâne în continuare horrorul meu favorit dintre astea de serieB filmate pela noi prin țărișoară.

PS3: sper că acest film va fi nominalizat la premiile Gopo

PS4: a nus e confunda Corneliu Ulici cu actorul ălalt cu care seamănă, ăla de joacă în bareback mountain-ul irlandez sau așa ceva.