Cultura este muncă?

No bini: cultura este muncă? Dacă da până unde și dacă nu, pentru cine?

 

Dacă tot duduie internetul cu ”cultura este muncă” poate ar fi bine să verificăm nițel această afirmație. Care-i munca? Care-i cultura? Se intersectează? Este toată cultura muncă? Este toată munca cultură?

Este statu cu curu pe scaun într-un birou muncă?

Este prestatul de pedichiură și anal bleaching muncă?

Este plantarea și vânzarea de zarzavaturi muncă?

Este scrisul de romane cu lezbiene detective muncă?

Este culturismul muncă?

Este pictatul de fresce cu extraterestri și murale cu animale muncă?

Este confecționarea de plite electrice, aparate de aer condiționat și aspiratoare muncă?

Este scrisul de recenzii la episoade de seriale americănoase muncă?

Este curățatul de WC-uri muncă?

Este o operație chirurgicală muncă?

Este vânzarea de droguri muncă?

Este confecționarea de eceleruri și savarine muncă?

Este prepararea și utilizarea reactivilor pentru analize medicale muncă?

Este colectarea gunoiului muncă?

Este crearea de logo-uri și slogane muncă?

Este vânzarea de șepci și tricouri muncă?

Este predarea matematicii muncă?

Este crearea de softuri pentru tranzacții bancare muncă?

Este influensăritul muncă?

Este spălatul vaselor muncă?

Este cântarea unui prohod muncă?

Este prezentarea știrilor la tv muncă?

Este crescutul și montatul de animale de rasă spre vânzare muncă?

Atâta vreme cât produci cu mâinile sau din tastatură sau din gură ceva care-ți consumă timp pentru care altcineva te plătește eu zic că se cheamă muncă. Muncesc și polițistul și prostiuata, și femeia de serviciu și bucătarul și corporatistul și culturistul și dealeru de droguri și cosmonautul și jurnalistul. În fine ar fi greșit să păstrăm ideile pășuniste că munca este doar fizică și ar fi cumplit să fim retardați să zicem că ”all work matters”. Este pandemie (pentru că javrele de la OMS nu și-au făcut treaba, apropos de muncit și plătit) și a apărut un concept foarte mijto: lucrători esențiali. În fine, lucrătorii ăstia erau esențiali de dinainte de pandemie dar nu ne-am dat noi seama: personal medical și vânzătoare la supermarket, polițiști și curieri (pe bicilete sau cu pe mașini). Plus ăia pe care nu-i vezi (vitele nu se abatorizează singure, sparanghelu nu se culege singur, berica nu se pune singură în sticle și nu apar miraculos în magazine).

Cultura e ceva mai mare decât munca și decât societatea. Pentru că multe chestii: este un sistem de valori, vine din multe trecuturi, nu-i uniformă și nu-i cartografiabilă.

La fel ca o parte din munci și o parte din culturi poa să dispară. Dispar, în genere odată cu civilizația/societatea care le-a produs. S-a întâmplat cu fenicienii și cumanii, analbaptiștii și incașii. De-a lungul timpului unele meserii au dispărut până la extincție: peruchierii au dat de-o telescopică masivă odată cu Revoluția Franceză, vânzătorii de gheață au fost anihilați de tehnologie, țesătoresele și dantelerăsele au dat de dreacu odată cu revoluția industrială. Au dispărut și coșarii, în ciuda faptului că încă mai există coșuri pe case. Și nu cred c-a fost vreun chimney-sweeper lives matter și nici Chimney Sweeping IS WORK. Oamenii ăștia, coșari și dantelărese, peruchieri și lustrangii, ăia de aprindeau și stingeau felinarele de pe străzi, copiștii (remember când se copia absolut totul de mână? Nici io), cizmari și developatori de poze nici n-au murit de foame nici nu s-au sinucidat en masse. S-au recalificat pentru că societatea avansează tehnologic și nu tre să te plătească nimeni să aprinzi și stingi felinare și nici ca să le cari gheață din ghețari pân la pivniță pentru că este tot ce ști să faci sau că nu vrei să faci altceva.

Acu munca și cultura se intersectează. Ce rezultă sunt niște lucrători culturali. Da, cultura și artele poate să fie muncă. Și-s mulți lucrătorii ăștia culturali, și-s nu toți căpușe și nu toți sunt agreabili pentru toată populația. Nici n-ar trebui să fie altfel, sau cel puțin pân la pandemie nu era cazul să fie altfel lucrurile. Lucrătorii ăștia culturali nu-s doar ăia care editează al 418-lea volum de Eminescu scos de Academia Română și nu-s doar ăia de fac piese de teatru despre drepturile locative ale lucrătorilor sexuali travestiți. Sunt ăștia și tot ce este între astea două extreme: și Fuego la Tecuci și Electric Castle sunt organizate tot de muncitori cu cultura și artele. Și Teatrul Rodica Popescu Bitănescu și filmul Monștri și distribuitorii de film care aduc la cinemau filme americane și ăia de organizează tururi ghidate prin bucurești și ilustratorii ăștia mijto pe care-i avem acuma și scriitori noștri nedemni de nobel tot aici intră.

Avem deci dreptate și tot dreptul să zicem ”cultura este muncă” și „arta este muncă”. DAR. DAR… DAR. Ca aceste lucruri să nu fie niște scheunături penibile, cum ar fi să

  1. Le zicem IN ROMANIAN, limba țării a cărei cultură o reprezentăm și de la guvernul căreia se cerșesc bani pentru că cultura și artele ie muncă ?
  2. Nu avem tupeul de javră gauche-caviar care dă de sus cu dispreț pentru mare parte din populația țării, fix ăia mulți de muncesc pe bani puțini și din taxele cărora se face cultura? Se poate lăsa de-o parte jegu doctrinar că vai, publicul este nașpa, trebe re-educat întru maoisme americăcănești?  Dacă vrem să pretindem că suntem decât muncitori egali cu restul muncitorilor? Că egalitatea asta a culturalinicilor cu clasa muncitoare apărut așa cam din senin, ca o bășină a unor elite atinse de panică că vai, cum ne mai comandăm noi albume foto cu BLM și bilete la conferințe despre rolul queef-ului în oprimarea femeilor din Guineea Bissau?
  3. Învățăm și alte feluri de muncit că sunt destule? O zic pentru că mare parte din zona de arte și cultură suntem în putere și avem toate membrele necesare. O zic pentru că am făcut-o și eu și pentru că știu că suntem destui care am făcut-o. Uite că am muncit în bucătării și cărat saci de gunoi și spălat pe jos și nu am murit nici de virus nici de oboseală. Nah, puteți să vă faceți și onlyfans sau să cerșiți de la Selly și Cristi Puiu un loc în ”platou”. Și pentru că sincer nu prevăd nici un final rapid al pandemiei, nici o redresare rapidă a economiei, nici o încetare a isteriilor românești. De asemenea, cică tocmai începe un sezon de epidemii cauzat de defrișări și voyage voyage și cu scârnele alea incompetente de la OMS și cu javrele din puolitică aș paria că mai prindem cel puțin 2-3 pandemii pe intervalul vieților noastre.
  4. Dacă tot vă distruge la cariera muncitoreasc-artistic această serie de măsuri (pentru că pandemie și vai o să murim cu toții) puteți guița mai puțin PANDEMIE O SA MURIM CU TOTII? Ar face bine și la moralul colectiv al concetăținilor, care este între isteric și ultra-isteric din martie încoace. Sau na, aquiesați că sunteți parte din cultură și arte care chit că murim noi toți ăștia de pe zonă vor supraviețui.

v-am pupat. Facetz cultură dar nu uitați că acest muncit cu artele și cultura este decât o muncă, o meserie. Pe care nu este absolut nimeni obligat să vă plătească să îl prestați. Nu vă doresc curaj, că ăla pentru mare parte din lucrătorii culturali vine la pachet cu lătrături ideologizdate de import americănesc. Vă doresc pragmatism și modestie, cheile către succes în tot ce faceți.