Dacă e duminică e Dracula

Și nu orice Dracula, ci Bram Stoker’s Dracula, adică cea mai WTF ecranizare posibilă. Un film care mie-mi place de mor.

Dracula lui Francis Ford Coppola este una dintre chestiile care-mi separă cinefilii în persoane frecventabile (care merită ascultați/citiți când au ceva de zis/scris) și dătători cu părerea de duzină. Nu pentru că ar fi o copodoperă neînțeleasă ci pentru că este un film perfect calibrat, cu care Francis Ford Coppola a făcut mai multă istorie vizuală și cultură pop decât oricare alte 16 filme cu Draculea (mai puțin Nosferatu) puse la un loc. Pe Dracula 1992 mulți îl consideră mult prea light și totalmente vulgar. Sunt fix ăia care nu au citit vreodată romanul lui Stoker și nu sunt capabili să-i înțeleagă contextul istoric.

la reaction, le porno

la reaction, le porno

Menacing

Menacing

Expresul Graozei anyone

Expresul Groazei, anyone ?

De ce sunt atât de pornit e simplu de zis. Am revăzut Bram Stoker’s Dracula. Pentru a 6-a oară. Și tot mi-a plăcut teribil de mult. Cadru cu cadru și  dissolve după dissolve filmul ăsta a fost și este simply brilliant. Ghidat de o cinefilie exacerbată dar perfect capabilă să pună cel mai just pe ecran evenimentele din romanul de secol XIX dar și vibe-ul lor estetic (trashy camp și filthy gorgeous) Coppola face dintr-un roman senzaționalist de duzină răs-ecranizat până dincolo de toate pânzele albe o mostră de talent regizoral maximal. Și se mai și joacă, nu tot timpul fin, dar întotdeauna sclipitor, cu  mizele meta ale cinema-ului. În Dracula lui Coppola și Stoker reverberează intens și tot cinema-ul mut (cu Nosferatu în frunte) și toate manierismele Hammer și ceva din ce-avea să devină imaginarul gotic victorian romanțios al deceniului 9.

nui 300, e mai bine

nui 300, e mai bine

erotikon

erotikon

Steam Punkish Castle of Dracula

Steam Punkish Castle of Dracula

Ca să fiu pe scurt, cam asta sunt plusurile maxime apropos de ecranizarea asta după Dracula.

Armura lui Gary Oldman este pornografie curată, un artefact visceral și extraterestru. Ceva mai târziu va inspira armura lui Luke Evans din Dracula Untold. O reinterpretare frumoasă dar lipsită de prestanța originalului de-a dreptul nipon. Cea mai bună citare vine de la Tarsem în the Cell și explică de ce atât de bine armura lui Draculea din 1992. Pentru că este un corp jupuit de piele, cu mușchii stilizat augmentați. Later Update: Apropos, unul din cele 3 Oscaruri ale filmului este fix pentru costume. Și ce să vezi, l-a primit fix Eiko Ishioka (deci japoneză) care-a făcut și costumele pentru toate filmele lui Tarsem. WOW. Cât de bine am intuit.

silent movie shenaningans

silent movie shenaningans

Vorbitul în românește a fost scandalizant în epoca lansării (cât de provinciali eram, să ne isterizăm că niște actori americani nu vorbesc corect limba noastră…) și rămâne delicios de idiotic la a oricâta vizionare. Și mdap, este unul dintre cele mai vorbite în limba română filme făcute vreodată de Hollywood. De ce să ne ofensăm când putem să râdem?

Vizualmente vorbind primele 10 minute definesc tot restul fimului: de la Cinema mut la pre-raphaeliți și de la artificializme hammeriene la  estetici de prin benzi desenate influențele sunt clare. Și reformulate fățiș dar într-un fel foarte percutant. De la Meat Loaf (mai exact Jerry Bruckheimer) la Guy Maddin filmul lui Coppola a draculit mai mult și mai bine decât iconografia lui Tod Browning.

arta pura

arta pura

În mod bizar pentru o ecranizare scoasă de Hollywood filmul ăsta chiar respectă aproape idolatru litera cărții. Culmea, pulsează și cu o abordare justă care înglobează istoria iconografică cea mai în ton cu romanul. Deci da, tot ce-i trashy și over-the-top nu-i al lui Coppola, e al lui nenea Stoker. Uneori asta se simte ca plus, alteroi pare-a fi un minus, dar e fix din miezul sursei literare.

carei faza cu capul ala acolo

carei faza cu capul ala acolo

Apropos de minusuri, da, admit Jonathan Parker este unul. Modul lemnos, de căprior american semi-retard, cu ochii de Bambi beliți de umire cum îl joacă Keanu Reeves e nefericit dar cumva simpatizabil. Din când în când. Ce-i un plus pentru Keanu Reeves este că și-a admis deja rateul din Dracula.

Keanu Reeves mai memorabil decat a fost vrodata

Keanu Reeves mai memorabil decat a fost vrodata

Până la Irreversible Monica Bellucci nu-a reușit să șteargă din imaginarul colectiv modul acela languros în care apare, la bustul gol, cu salbe la gât, dintre picioarele lui Keanu Reeves și-i suge sânge dintr-un sfârc. Da, asta chiar se întâmplă și este atât de fucked-up încât secvența nu mai e erotică, e metafizică. Este dovada ultimă pentru teza despre irepetabiliatea cinema-ului.

mulsul sanglant

mulsul sanglant

Apropos de asta, nici amantlâcul dintre Lucy cea vulvoasă și Contele D în ipostaza de vârcolac păros nu are pereche. E ca și când universurile lui Johnny Ryan și Guy Bourdin  s-ar impacta sexual într-o grădină labirint. Ceeace se și întâmplă. De fapt filmul ăsta este una dintre cele mai senzuale filme cu vampirul transilvănean filmate vreodată. Includ la zona asta și cele cîteva porno-uri cu Dracula pe care le-am văzut. Nici Lucy resurectată din morți nu-i deloc o imagine facil de uitat. Și nu-i doar de la costumul ăla alambicat. Până la Anne Hathaway în rateul vomat cu Alice in Wonderwland nu a existat decât un episod din X-Files în care să existe ceva la fel de scabros.

LUCYYYYYY

LUCYYYYYY

Acuma aș putea să mai dau vreo 15 secvențe și chestii care sunt dincolo de orice logică și mai iconografice decât mult cinemau capodopericos și oscarizabil, dar începe în curând filmul la Tv1000. De la orele 23:10, deci în vreo 10 minute. Vizionare plăcută.

 

title card

title card

dracula-1992-poster

dracula-1992-poster