De 1 Decembrie să sărbătorim minoritățile

Încă un 1 Decembrie, încă niște parăzi militare și motive din alea de falsă mândrie și măcănit imnul nostru, apel tardiv la deșteptare.

De 1 Decembrie avem o zi întreagă ca să sărbătorim o țară pe care n-o iubim și-o cetățenie pe care mulți ar schimba-o fără prea multe regrete sau dubii cu ceva mai spălat și mai vestic. Poate-ar trebui să fim mai pragmatici și să-i sărbătorim pe ăia care, deși români fiind, merită celebrați.

Să-i sărbătorim pe românii care n-au tăiat vreodată porcul și mai ales pe ăia care nici nu l-au îngropat după aia pentru a-și apăra talibanizmele uortuodoxe de amenințarea islamistă.

Să-i sărbătorim pe ăia care au dat măcar pe-o carte bani în 2015. și cartea aia să nu fi fost vreo fabulație creștinoidă de-a lu pleșu, vreun ghid de îmbunătățire personală sau vreo labă despre Arsenie Boca.

Să-i sărbătorim pe românii care pot să admită că nu se pricep la politică.

Să sărbătorim bărbatul român care nu a făcut burtoi de gestantă după ce i-a născut femeia. Și pe bărbatul român care nu dă cu bormașina înainte de orele 12 ziua.

Să sărbătorim româncele care (chit că au ajuns europarlamentari,  cadre universitare, artiste sau horoscopiste) au făcut carieră prin muncă, nu prin pizdă. Și verigheta și amantlâcul incluse acilea.

Să sărbătorim cetățenii fără doctorat.

Să sărbătorim curvele românce care se prostituează discret, fără ifose de artiste și fără videoclipuri muzicale.

Să sărbătorim țiganii care sunt atât de prosti încât chiar muncesc, făcându-și neamul și rasa și cetățenia de rușine.

Să-i sărbătorim pe românii care nu pândesc următorea tragedie fierbinte ca să dea și ei cu empatia și să-și schimbe poza de profil pe facebook.

Să-i sărbătorim pe băieții care face hip-hop fără s-o dea în erecție când văd steagul și fără s-o dea în lacrimi când văd icoana. Și pe ăia care chiar fac hip-hop, nu backing vocals prin videoclipurile unor închiriabile mai mult sau mai foarte mult lăbărțate de peștele impresar și sponsorii cu yacht. Și pe ăia care nu s-au lăsat de heroină ca să apuce să măcăne ortodoxist.

Să sărbătorim românii care pot să-și manifeste umanitatea față de animale și altfel decât umplând orașele de haite de maidanezi.

Să-i sărbătorim pe românii care nu strâng puncte megaimaj.

Să-i sărbătorim pe românii care deși nu au simțul umorului, nu s-au apucat de făcut stand-up. Sau vlogging.

Să sărbătorim românii fără televizor.

Să sărbătorim românii care n-au mers vreodată la concertele de crăciun de la Sala Palatului. Pentru că nu au vrut să meargă, nu pentru că nu le-a permis buzunarul.

Să-i sărbătorim pe românii care nefiind muijți pot să-și ia un bard de crăciun din plastic, dacă tot au protestat pentru natură și au salvat Roșia Montană.

Poate că de fapt o întreagă zi e prea mult. Poate de 1  decembrie  trebuie să sărbătorim doar un sfert de oră.