De 6 ori RoboCop

27 de ani, 4 filme oficiale cu RoboCop, ceva benzi desenate. Un fan-cult masiv. RoboCop-urile meritau investigate individual.  Ca fenomen de pop culture dar și ca…

timeline al ascensiunii corporației. Pentru că da, oricât de cool ar fi primul RoboCop, oricât de violente ar fi BD-urile scrise de Frank Miller și oricât de jenant ar fi al treilea episod it’s all about corporate EVIL conquering the world. Cea mai politică (anti-corporate) franciză de la Hollywood este pe cât de inegală pe atât de fascinantă. Mai ales că, mdap, este unul dintre avertismentele alea optzeciste care au devenit realitate în deceniile care au trecut. O tot zic, ca pasionat de SeFe-uri puse pe film: Epoca Reagan a fost singurul moment în care cinema-ul a reușit să preconizeze corect viitorul!

RoboCop (1987)

RoboCop 1987

RoboCop 1987

trailer

Storyline: Alex Murphy, polițai de Detroit este hăcuit de niște mafioți. Resurectat și reinventat de o corporație versată în technologii (militare) are niște  rudimente de memorie care l-ar face mai degrabă să-și caute familia (pierdută) și ucigașii (nepedepsiți) decât să ducă la îndeplinire munca de poliție.

Dedesubturi: la regie e Paul Verhoeven, excelentissim când vine vorba de dat de pământ cu hidrocefaliile 100% americane: consumerism penibil și încredere orabă în justice by force. Reclamele din TV (I’d buy that for a dollar! plus one-linerele lui Paul Weller) sunt memorabile & delicios de debile. Temele subterane sunt evident uman versus metal, frica de technologie și mai ales identitatea. Ca factor definitoriu al identității umane.

Corporația: Omni Consumer Products (OCP) a preluat deja controlul Poliției din Detroit și are niște planuri de viitor mărețe pentru oraș. Până una-alta trebuie să facă față grevei polițiștilor și să-l dea frumos pe sticlă pe RoboCop, produsul lor de mare succes.  Asta în timp ce protejați de unul dintre programele de prin softurile care-l funcționează pe RoboCop sunt feriți de orice acțiune directă împotriva lor. Și evident, există o luptă intestină de putere printre capii corporatiști.

Villain: traficanții de droguri mai mult decât corporatiștii. Din punctul meu de vedere și Nancy Allen, care este antipatizabilă prin excelență și care un personaj cu atitudine gen smug cunt.

Verdict: foarte agreabil, extrem de lo-fi (după standardele de atunci dar și de acum). Un Verhoeven de succes dar cam over-rated și în cult-status și în canon-ul verhoevian.

Bonus: making-of

Robocop 2 (1990)

Robocop2 1990

Robocop2 1990

trailer

Storyline: O savantârfă îl reprogramează pe RoboCop ca să fie mai PR-izabil. Asta în timp ce Detroitul se duce dracu există o ditai gaura în startul de ozon și madam savantârfa are o idee năstrujnică pentru a face un al doilea RoboCop, mai viabil intereselor OCP: să folosească un criminal avid de putere și ușor controlabil prin droguri.

Dedesubturi: regizat de un anume Irvin Kershner (pe atunci babet la decât 70 de ani) sequel-ul a avut probleme masive de scenariu (inițialmente scris de Frank Miller, rescirs și hăcuit constant de alții)  dar este o serieB foarte agreabilă, care păstrează (și exacerbează) ironiile și gore-ul din primul film.

Corporația: vrea să falimenteze dracu’ odată orașul pentru ca să-și construiască mult piarizatul Oraș Nou. Acilea OCP deine evil fără vreun fel de gradații, o adunătură de psihopați plus savantârfa. Detroit orașul din lumea reală tocmai ce-a dat faliment, BTW.

Villain: Cain, creator al unui nou drog (imaginativ intitulat NUKE) care are valențe de profet și psihoze așișderea. Pe el îl face robot savantârfa. Pentru că ar fi mult mai puțin capabil de suicid, boala celorlalte încercări de RoboCop. Primul RoboCop nu se suicidase pentru că era catolic, apropos. Mai există și un pre-teen evil minion, care ste gen WTF, people? Victimă a unui Bart Simpson craze printre scenariștii incompetenți, aș suspecta.

Verdict: excesiv din satiră & violențe, talmeș-balmeș narativ (RoboCop-ul lui Paul Weller este decât un sub-plot) al doilea film cu polițai robot mie sincer mi se pare mult mai simpatic decât primul. Stă mai bine și la acțiune și la violențe. Stop motion excelentissim. Genul ăla de film care l-a iritat pe Roger Ebert cel sensibilos.

Bonus: acilea un nene a făcut un montaj din film peste care citește de pe pagina wikipedia pentru RoboCop 2.

 Robocop 3 (1993)

Robocop3 1993

Robocop3 1993

video review

Storyline: în Detroit se coace de un război civil între milițiile corporației și rezidenții evacuați din casele lor, deveniți rebeli și ajutați de o parte din poliție. O ploadă cu laptop vintage îl reprogrameză pe RoboCop. Dar există niște cyborgi samurai și o bombă atomică. Oh, nu.

Dedesubturi: Orion (casa de filme) era in financial trouble, deci s-a decis ca noul film cu polițai robot să fie mai propice vizionării de către plozi și ploade. Very big mistake. Regizorul Fred Dekker a zis da și cariera lui s-a terminat fix în 1993. Frank Miller a zis da și-a luat a doua muie masivă de la Hollywood: în loc de scenariul lui (pe care-l rescrisese) s-a trezit cu o căcărează castrată de film. Paul Weller a zis nu și a fost înlocuit cu Robert John Burke (eu nu am avut o problemă cu asta, sincer să fiu).

Corporația: are și ea problemele ei financiare, dar de vină sunt tot salvatorii lor, recte o altă corporație. Japoneză. (asta propos de japonezo fobia 90istă a americanilor). Acum au armate de mercenari și licence to kill. A devenit practic stat în stat și organizm propovăduitor de genocid.

Villan: șeful mercenarilor corporatiști plus roboți samurai.

Verdict: există multe filme la fel de proaste ca RoboCop 3 dar există puține filme mai proaste decât RoboCop 3. Insalvabil  din mai multe motive (buget mic, imaginație puțină, coae lipsă, ploadă în rol mult prea mare) filmul are momentele lui juisive: Nancy Allen o mierlește ciuruită de gloanțe (în timp ce apăra fix o biserică, d’oh), ROBOCOP ZBOARĂ. Dar tot chinuitor de cretin și absolut degeaba rămâne.

Bonus: OMFG, it’s midget murdering RoboCop!

Frank Miller’s Robocop (2003)

Robocop Frank Miller Comics

Robocop Frank Miller Comics

 

Există sute de comix cu RoboCop. Chiar și unul tentant dar greu de găsit: RoboCop VS Terminator. Scris tot de Frank Miller. Care nu și-a desenat scenariul refuzat pentru RoboCop 2, ci l-a dat către rescriere și ilustrare lui Steven Grant & Juan Jose Ryp.

Ce s-a păstrat din scenariu pe film este extrem de puțin: savantârfa din Robocop 2 și mercenarii puși pe masacre din RoboCop 3. Restul a fost amputat pentru că, deh au și gunoaiele de la Hollywood din când în când dreptate: era nefilmabil.

Povestea este foarte puțină (savantârfa vrea să facă cyborgi mai buni decât RoboCop, corporația a scăpat total de sub control mercenarii, ceva nuclear a explodat în Antarctica și vine iarna nucleară peste america, trasexuali scârboși au talkshow-uri emoționale…), iar viziunea lui Miller este o orgie de distrugere, violențe hipertrofiate și rage porn în stare pură. Stilul grafic nu-i deloc pe gustul meu, dar cumva pare just pentru a da pe hârtie amestecul de mațe betoane și metale care pare a fi singura miză.

Deștept în niciun caz, dar destul de agreabil.

Our robocop remake (2014)

Robocop Fan remake 2014

Robocop Fan remake 2014

 Full movie

Deci e un trash din ăla când jegos când ilar. Pornit de la ideea că dacă tot își bagă Hollywood-ul pula în mult-iubitul RoboCop ( a se citi se face remake) măcar să și-o bage fanii primii. Eu l-am văzut pe sărite și agreat pe alocuri. Poate și pentru că este ce s-ar fi întâmplat din RoboCop în Be Kind, Rewind.

 

Robocop (2014)

 

Robocop 2014

Robocop 2014

Storyline: la fel ca în original dar nu chiar la fel.  Adică da, polițaiul Murphy devine RoboCop dar familimuiuța lui de familist ideal ocupă cam mult tmimp din film. Pentru că nici soțioara, nici plodul nu dispar, ci îl așteaptă să (își) revină. Restul filmului e bine implementat ca revenge story și corporate shenanigans story. Chestie plăcut surprinzătoare.

Dedesubturi: Jose Padilha, ăla cu Tropa do Elite 1&2. Deci cam deloc insensibil la fascizmele armate care sunt una din mizele majore ale lui RoboCop. Scenaristul este debutant dar suspect de capabil să joace trei mize (corporația, răzbunarea și familia) care ar fi putut totuși să mai pună ob-uri în lichidurile ideologiei american-familiste.

Corporația: este (sinonimă cu) America. Roboții ei invadează umanitar și mustinzi de democrație Teheranul în primele minute de film. Politcile de la Washington sunt dictate de intersele lui Michael Keaton și de tehnologile lui Gary Oldman. Produsele ei trebuie implementate în viața și orașele americane. Ar fi un-american altfel latră de la teveu Samuel L Jackson (tras la indigo și înegrit după unul dintre comentatorii teve de prin benzile desenate ale lui Miller). În mod deloc surprinzător pentru un film produs de corporațiile conglomeraționiste care dețin tot hollywood-ul mesajul anti-corporate e toned down și se blamează mai degrabă indivizi și politici corporatiste decât entitatea în sine.

Villain: din punctul meu de vedere femeia și plodul, că ocupă cam mult timp pe ecran pișându-și ochișorii. Din punctul lor de vedere – șefii mafiei și polițaii corupți și personajul lui Keaton.

Verdict: mult mai bun decât era de așteptat, foarte bine implementat în time-line-ul și temele din franciză. Totuși under-achieving la capitolul anit-corporatist și oricât de grotesc ar fi talk show-host-ul și zona aia este under-achieved. Și lipsul care chiar se resimte din orice perspectivă este tocmai umorul, ironiile și satira.  Dar de plăcut mi-a plăcut.

Bonus: ceva prostethcs OWOW

#decâtungând plodul lui RoboCop va deveni probabil homosexual pentru că l-a ignorat tac’su într-o secvență over-played și din acting și din montaj și din regie.

#decâtungând doi accentul ăsta scabros pus pe familie și emoții vine din seria lăcomiilor hollywoodiene detestabile: hai să injectăm niște rahat emoțional și în filmul ăsta mai SeFeu ca să placă și la femei.