Decat o lista: 10 chestii

Link-o-rama adunata de pe interneturi si nu numai. Niste foto, ceva muzica si de fapt 10 chestii care merita citite indiferent de vremea de afara.

Sunt foarte variate astea 10 chestii demne de citit/văzut. Articole despre cum putrezesc oameni prin închisoare pentru crime cu autor încă necunoscut, ceva biologie marină destul de extraterestră, niște poze pe alb-negru care sunt chiar frumoase. Plus niște matrapazlâcuri academice, ceva artă  și un interviu cu nenea ăla de-a scris cartea după care s-a făcut serialul The Leftovers.

Pentru debut, o foarte frumoasă oroare sub-acvatică. Buretele harfă, care, ce să vezi, e cât se poate de canibal, cât se poate de aspectuos și e dotat cu o digestie halucinant de oribilă.

buretele harpa

buretele harpa

“So it eventually ends up as a little pocket, what we call a prey cyst,” said Reiswig. “And then once the prey dies in there, the cells around it migrate into any little opening—through the mouth, through the nose, through whatever openings there are between the skeleton, and starts to dismantle the cells of the copepod or small crustacean. Insidious!”

Pe Salon, Tom Perrotta se dă la intervievat despre serialul ăla nou HBO, The Leftovers. Perspectiva e mai mult despre cum a fost influențat romanul lui de cele care se întâmplau pe zona de politic, religios și economic prin America de după 9/11 și criza din 2008.

the leftovers

the leftovers

I think that, like a lot of liberal secular Americans, I was sort of startled by the rise of the Christian right, which basically happened over the course of my adult life. My adolescence too, if you consider somebody like Jimmy Carter being … he wasn’t on the right, but he was definitely coming out of an evangelical tradition.
Tot dinspre America o listă de 50 de romane scurte, sub 200 de pagini. Cred că ăsta e un link pe care l-a pus Marius Chivu printr-un articol dar nu-s 100% cert în privința asta. Oricum, din cărțile alea, pe unele le-am citit, altele le-am abandonat, de câteva nici nu am auzit vreodată. E cam criminal să lipsească tocmai Ballard, dar whtvr.

50 de romane scurte

50 de romane scurte

Și mai e și-o copertă făcută de unul din artiștii pe care-i urmăresc pe instagram, Ricardo Cavolo. Să servim deci o mini-galerie, că e foarte mișto Cavolo ăsta.

Tot pe arte vizuale e și Mădălin Nicolaescu, fotograf cam talenat după părerea mea și-a alora de la Positive, care-i iau un interviu despre cum este el pozar și ce însemnă să faci poze.

Madalin Nicolaescu in Positive

Madalin Nicolaescu in Positive

Am intrat pe zona de #românica, deci să vedem ce mai strălucește și ce mai duhnește pe acilea pe la noi prin țărișoară.

Vice descriu (în termeni destul de juști, cu foarte puțin bullshittin) Bucureștiul pentru turisti straini. Da, chiar reușesc să dea o privire din exterior asupra colțului ăsta de Dâmboviță.

bucurestiul iarna atomica

bucurestiul iarna atomica

Don’t visit Bucharest in the winter. It’s horrible. The streets are unwalkable. The pavements are blocked with giant piles of snow. It’s basically an atomic winter, only without the bunkers and with more Christmas lights.

Tot de pe vice un text superb despre instituțiile birocratice ale statului și fauna care le populează. E absolut delicios textul lui Alex Olaru.

birocratia

birocratia

Ăştia toţi sunt morţii vii. Ferice de mortul viu, sărac cu duhul, a lui va fi împărăţia sistemului şi leafa cu spor 30% ce va să vie, acum şi de-a pururea şi-n vecii vecilor până la pensie, Amin! Pe morţii vii nu pot să mă supăr. În delirul lor, oamenii ăştia mi se par inofensivi. Ei ştiu că munca lor e fix un rahat, că poate fi făcută de o singură persoană şi că fără locul ăsta i-ar mai angaja fix Pulea. Se scurg ca gândacii pe culoarele sinistre şi pustii şi îşi acceptă statutul de creaturi ale nopţii.

Costi Rogozanu publică o petiție apropos de niște hidrocefalii ale Academiei Române. Bani mulți, transparență extrem de puțină și o eternă durere în pulă apropos de modul de funcționare și prestigiul pe care o chestie cu nume de Academiei le cer. Eu am semnat, deși nu-s by default de acord cu toate chestiile lui Rogozanu.

Academia_Romana_cladirea_noua

Academia_Romana_cladirea_noua

Făcând abstracţie de perioada extrem de scurtă care nu a permis o diseminare corespunzătoare a anunţului şi care nu a dat o oportunitate reală potenţialilor candidaţi de a afla despre aceaste burse, dorim să remarcăm restricţionarea nejustificată a accesului la informaţii publice.

Ileana Bârsan a dat de o poveste din aia de-ți zburlește toți perii de pe corp. Trei tâlhari sunt bătuți și condamnați pentru o crimă pe care n-au comis-o. Chestiile foarte nasoale nu țin de empatia mea pentru scursurile societății ci de faptul că un criminal este încă în libertate. Și de niște abuzuri foarte nasoale ale poliției de prin Bihor, parcă. Tot ce se poate spera e că între timp lucrurile s-au mai schimbat și că anchetele se fac pe probe și pe logică nu pe mărturii false, obținute de la foști pușcăriași, gata să declare orice numai să-l facă fericit pe nenea milițianu. Enfin, chiar e ditai subiectul de film (documentar au ba) la cat de oribile sunt toate detalille & toate matrapazlacurile.
 

povestea e cu taximetristi morti

povestea e cu taximetristi morti

La mașină, fără să se schimbe de haine (presupus pline de sânge și apă), Moldoveanu i-a trimis pe ceilalți doi să facă rost de bani, după care el s-a culcat în mașină, pe bancheta din spate. Cei doi, fără să se schimbe de haine, au plecat de la mașină, de lângă Hotel Elite până în apropiere de magazinul Crișul (sunt 0,8 km, în jur de 10 minute de mers pe jos). De acolo, au vrut să se urce într-un taxi, au renunțat și apoi, în jurul orei 23.00, s-au urcat în mașina lui Vajna Tibor, cu direcția strada Făcliei, specificată în comandă, adică s-au întors acolo unde se presupune că l-au omorât pe Nagy Adalbert.

Manic Street Preachers Futurology

Manic Street Preachers Futurology

De încheiere, merge niște muzică. Adică Futurology, albumul nou de la Manic Street Preachers în care eu mă bălăcesc auditiv cu-o foarte mare nostalgie după albumele lor care chiar erau geniale. Nu că asta nu ar fi bun, dar e un fel de retrospectivă intimist muzicală asupra celor mai bune chestii pe care le-au cântat MSP, și cum au cânat destule și destul de superbe, logic că merită din plin audiată și futurologia retro.


Plus piesa asta de la Future Islands, pe care o cam ascult în loop cu albumul de eniență cu tot.