Decât un playlist

E sâmbătă n-am chef de nimic, deci ar merge decât un playlist haotic cu ce-mi înfig eu în urechi în ultima vreme.

Da, un playist și decât atât este un semn clar de lene și dacă nu aș fi fost activ socialmente ieri noapte poate că azi aș fi postat ceva mai challenging. Dar mi-e lene și astea-s muzici pe care le ascult p repeat în ultimele vremuri.

E bine de tot Saez ăsta. De fapt l-ar chema Damien Saez și e old news dar eu tocmai ce-am da jos discografia.


da, da, foarte frumos.

Tom G habar n-am cine e și de unde l-am găsit dar sună la fel de bine ca Pluto ăla și e bine de tot. cred că de fapt pe rapper îl chema Future și Pluto era albumul și Tony Montana era capodopera.

Hudson Mohawke, de care d-abia ieri mi-am adus aminte că exista și aparent încă mai există.

Din când în când mă mai obsesionez și io cu vrun track aborigen. Dices  dla Velosonics în cazul de față. Și nu există în vreo altă variantă pe interneturi, fără de blablau. Frumos de tot zic eu.

Mie-mi aduce aminte foarte tare de 2003. Și nici nu știu exact ce făceam în 2003.

Cred că de vreo 3 săptămâni încoace am un fel de dark psychedelique mood.  Asta-i cea mai recentă ilustrare.

am și uitat că există un Black Keys de 2014. De ascultat nici nu l-am ascultat până azi dar iaca ce să vezi că au și videoclip pentru una din piesele foarte mișto de pe Turn Blue. Care așa o primă ascultare pare miștocuț dar nu genial ca alelate.

Nu pentru că Pink Panda Remix cât pentru că Richard Durand. Asta este, nu pot să ne placă decât Tiesto și Interpol și SubCarpați la toți.

încă nu știu ce să cred despre Pharmakon. Fakereală pizduală cu mult prea mult ștaif sau experimentalizm care-ar fi trebui să stea mult mai în underground? Cred că înr-un fel îmi place. Sound-ul ăla interstițial și intestinal face cam ca mațele lui Sandra Bullock explodându-i prin cur în spațiul cosmic. Ce frumos ar fi fost Gravity dacă se termina așa. Sau Interstellar dacă începea așa.

Nu știu cine e ăsta, nu știu ce vrea el și nu înțeleg exact de ce la l-am acsultat de vreo 5 ori. Dar știu de ce-i în palylist. Pentru că l-am ascultat de 5 ori, de aia.

mi-e efectiv silă de mine că am aflat atât de foarte târziu că Sage Francis are album nou. OMFG< OMFG< OMFG.  Evident acilea se finalizează playlistul pentru că Copper Gone, albumul nou al lu Sage Francis.

Also, de menționat câteva albume care nu-mi plac. Chiar deloc.

The Physical World de la Death from Above 1979 e pur și simplu degeaba. Caribou m-a iritat cumplit cu Our Love si cu suavitățile lui. De data asta au reieșit niște suavități bășite.  Păcat. The Juan MacLean au data-o și ei în bară nasol cu In a Dream.  O dazamăgire mai mare decât Caribou. Pur si simplu nu-i niciun track care să le fi ieșit bine pe albumul ăsta.