Despre manele, Eden și ipocrizie

Ăsta e un text din alea pe care chiar nu voiam să le scriu. Pentru că despre manele nu știu prea multe și nici nu am o părere flexibilă pe subiect. Dar concertul lui Romeo Fantastik din Eden a încins multe spirite online și offline.

Dar scriu pentru că de-aia am blog. Pentru că mi-am tocit vreo două zile pe baricadele de pe FB, m-am scârbit, m-am amuzat, am observat chestii noi și mi-am confirmat niște prejudecăți de valoare. Am fost și rămân împotriva țiganizării generalizate și-a manelismelor. Ca să nu mă lungesc prea mult, am împărțit subiectul pe căprării:

1. Manele, mâncațaj copii tăi

Muzică de ghetou țigănesc pe care cocalarii au început de ceva vreme să n-o mai asculte en gros (că s-au dat pe house și pe Velea Smiley Connect-R). Dar, pe care au luat-o în brațe, în frunte cu Schiop, toți hipsterii.

Maneaua e varză cu rahat, iar singurele chestii care pot fi apreciate pozitiv sunt câteva timbruri vocale (ambii foetuși de aur ai genului chiar au voci bune). Idealurile sunt penibil de rudimentare, dar pe ele se bazează și pop-ul made in ro: faimă, pizdă și parai.   Plus dușmanii, care tot de faimă & valoare țin. Sinceritățile lipsesc cu desăvârșire, este o muzică de tembeli completamente show-off. “Orchestrația” e jenant de jegoasă când nu-i de împrumut de la greci sau turci și nu merită vreun fel de laude.

Singura șansă de-a face un ceva cu valoare muzicală din manea a fost hip-hop-ul. Și momentul s-a șters lăsând în urmă asta. Doar piesa aia.

Despre manele

Decât #valoare

2. Nici Edenul nu mai e ce-a fost

Într-un fel admir curajul ăstora de la Eden de a-și da de pământ cu statusul de nouă Mecca, nou Web al Bucureștilor. Enfin, fiind destul de mare, era singurul subsol în care mă mai coboram și eu detest subsolurile.

Pe d-altă parte, manevra manelistică poate fi citită și ca un gest diperat de PR, de atragere a atenției & clientelei. Decât o teorie, dar eu m-am trezit mult mai des că ajung prin Control decât pe la Eden. Line-up-ul recent m-a atras mai mult înspre încolo.

Eden-ul era o instituție culturală alternativă. Este logic că s-a apucat hipstărește de politici culturale, este și mai logic că o instituție culturală, fie ea și alternativă are un public capabil să nu pună botul la orice jeg. Care având o relație afectivă cu locanda, normal că a luat foc.

Să nu-mi zică vreunu că vai, dar ei nu se așteptau la reacțiile care au urmat… Poate chiar le-au îmbrățișat.

3. Demersul cur-atorial

Discoteca este ceva mult mai conceptual decât niște DJ care fac caterinci și oamenii s-au tot arătat preocupați (prea mult aș opina eu) de scurmatul în muzicile și rahaturile vechi, de nostalgică aducere aminte. Eu mă gândeam că poate o scot din formol pe Dida Drăgan sau că o costumează în sirenă pe Mirabela Dauer, dar ei s-au dedat  la Romeo Fantastik. Cel mai extrem de caricatural dintre caricaturile cântătoare de manele. Ba unii i-au făcut și logo.

Până una-alta, Discoteca a renunțat la orice standard și valoare muzicală pentru Click! și Libertatea prezintă: RRRRRomeooooo FantastiKKKK! și asta e de căcat. Shock for shock’ sake și nimic mai mult.

Pe Schiop să zicem că-l înțeleg. El vrea să se fută cu malaci țigănoși. Treaba lui dacă reușește ceva cu Romeo Fantastik sau vreun fan sadea, în mod cert mai scoate un besteller din asta.  Dar peste modul absolut jenant în care sunt manevrate informația și cuvintele polisate din această odă în metru șapteseri despre cum e Romeo de fapt e camp asumat și kitsch deplin conștient nu pot trece.

Kitsch-ul este relația de ironie sinceră și drăgăstoasă cu un obiect al culturii de masă care se remarcă prin oribilitatea lui ieftină (și uneori prin imaginația tripat de cretină). Trebuie să ai bon-gout ca să te bucuri de kitsch, dar obiectul afecțiunilor tot infect rămâne. Ești doar tu mai snob decât înainte prin simplul fapt că te-ai bucurat de o bășină care place în mod sincer la pulimea care crede despre ea că este artă și frumoasă. De-asta le place atât de mult la hipsteri kitsch-ul. Pentru că neavând gusturi sau standarde, aleg pur și simplu lucruri detestate de clasa de mijloc, dar adorate de clasele de jos, și se simt inteligenți prefăcându-se că se bucură de ele.

Female Trouble

Female Trouble

Despre John Waters și Pink Flamingos analogia se ține la suprafață. RF este la fel de scabros și caricatural ca Divine, travestitul obez care a mâncat căcat de pudel. Miza este aceeași: shock the values! Ce diferă substanțial este faptul că John Waters nu este în cazul de față Romeo el grande futadore, ci locul lui este ocupat de băieții de la Eden & Discotecă & propovăduitorii lor. Care îl manevrează pe Romeo la fel cum l-a manevrat Waters pe Divine înspre căcăul de pudel. Cu acordul părților și spre deliciul minorităților care vor transgresiv de dragul transgresivului.

Apropos, Pink Flamingos e cel mai notoriu film al lui JW, dar filmele alea care chiar sunt bune se cheamă Female Trouble  și Polyester.

4. Motivațiile

Undeva între ipocrizie sinistră și hidrocefalie în stare pură se tot găsesc justificări pentru acest act artistic și participarea la festivitate.

  • Vai, dar nu înțelegi, e distracție și este cu dat din buci și buric, ne asumăm caracterul de cultură balcanică și uite, în același timp facem un nobil gest de incluziune al țiganilor minoritari care sunt sărmanii marginalizați.
  • Vai, dar cum să fim rasiști și să nu mergem, noi suntem deschiși la minte și cultura nu este cu high class și low class, este ceva viu și în plin proces de evoluție!
Despre manele

Cinste si onoare plus #valoare

În primul rând nu înțeleg legătura dintre datul hipsteresc din buric la Eden și ajutorarea/ vizibilizarea/ sprijinirea țigănimii.

În al doilea rând nu trebuie să ne asumăm caracterul de cultură balcanică, pentru că suntem o cultură balanică. Eu personal mi-l asum cu toate blestemățiile muzicale posibile de prin Ex-Yugoslvia.

În al  treilea rând nu sunt din tagma corect politică a sprijinirii țiganilor prin coborârea societății la nivelul de șatră și Ferentari. Dacă vreți să-i sprijiniți, încercați să le ridicați dracu’ stadardele morale și legale. Să-i tineți la școală. Acolo e problema lor. Noi românii nici nu i-am inclus nici nu i-am educat. I-am folosit ca să umplem și distrugem casele de burghezi confiscate de comuniști și atât. După ce și-au făcut 9 copii că nu știu de sterilet și prezervativ, le dăm bani că s-au puit, când își fac palate din bani nejustificabili nu le dăm foc, nu le confiscăm, nu le facem nimic. Atunci când mai jefuiesc sau omoară îi trimitem la zdup, unde se revăd cu rude și prieteni și unde unora le este mai bine decât acasă la ei, în sărăcie lucie.

Despre manele

Sărăcuții de ei cum mai muncește ei cinstit și greu

Așa se aduce în buricul târgului cea mai caricaturală apariție din rândul cocalarilor exacerbați pe la toate teve-urile și se zice vai ce ok este ăsta! Nu, Romeo Fantastik nu-i ok în general și nu-i ok ca subiect de promovat toleranța în special. Or fi alții. Dacă integrarea se facilitează, toleranța și respectul se câștigă. Prin fapte proprii, nu prin bășeli de Gică contra ale hipsterimii.

Se ajunge la contextul în care niște exasperați sprijină până în pânzele albe o cultură marginală fix pentru că este o cultură marginală nu pentru că ar avea vreo valoare culturală generalmente valabilă.

La momentul în care demoazele care s-au simțit sexualizate de Blurred Lines nu se simt deloc obiectificate sexual de Romeo (care cântă vesel pe net despre cum le trimite hoții să le ia chiloții, inspiră puștimea la admirație și respect față de profele cu fustă scurtă  și militează pentru poziția capră oriunde și oricând ), că deh, el e țigan și are voie. E la caterincă, ce n-ați înțeles

Cultura se schimbă ok, de acord, dar Romeo Futastik și cultura nu au nimica în comun (realizările lui „monumentale” și „otevizate” – PINGUINUL și CAROLINA, care se ascultă pe la nunțile și partyurile cocălărești spun totul).
Nici cultura hi-, nici aia lo-. Cultura populară se tot schimbă și 3/4 din ea se duce dracu de unde-a venit. Este insignifiantă in the big picture și oricât ar disprețui gașca de la Eden & Discotecă ideea, fără high culture nu există vreun fel de cultură. Ne rezumăm cu toții la ales patternul de la iPhone case și cu asta basta.

Singura justificare care stă în picioare este <<pentru că asta au zis șefii hipsterimii că este COOL și pentru că pe noi nu ne duce capul să mergem la altceva decât cel mai controversat party>> și evident foarte mulți sunt incapabili să-și asume până și asta.

5. Contestațiile

Evident multe & vocale. A fost cam toată lumea implicată mai mult sau mai puțin și it felt like the party was on the Fb page.  Pe de-o parte a fost util de văzut cine și cum reacționează, pe de-altă parte toată chestia a fost rupere de pisică pe un maidan, ca la ușa cortului. Românizm curat.

Nu m-am decis încă dacă au fost mai penibili ăia cu trollatul până în pânzele albe sau ăia care, vrând să se dea sufletiști și cu preocupări de anvergură internațională, mai băgau câte un <<băh, se moare in Ucraina și voi vă certați despre manele la Eden>>. Da. e oribil & tragic ce se întâmplă în Ucraina, dar un status de facebook sau un share, oricât de sincer ar fi el, nu are cum schimba ceva sau ajuta pe cineva. Pe când o huiduire ironică sau furioasă, sinceră sau ipocrită la tine pe maidan poate clarifica niște chestii și poate schimba câte ceva.

***ăsta este un sample.

Despre manele, eden ipocrizie

Despre manele, eden ipocrizie

Despre manele eden ipocrizie

Despre manele eden ipocrizie

6. Concluziile

  • Nu știu când sau dacă voi mai merge la Eden. Nu am luat invitarea  lui Romeo FantastiK  drept un afront personal, ci ca pe ceva mai grav de atâta: o ipocrizie plină de căcat și mustindă de moafte din alea fancy, gen ONG trist și pe genunchi, gen falsă toleranță. Când de fapt și de drept, maimuța a fost aleasă după flamboianță, nu după vreun atribut calitativ muzical sau uman. 
  • Mi-a prins bine să aflu și care sunt cei mai furibunzi contestatari și mai ipocriți apărători ai happening-ului. E ceva util de știut.
  • Aș vrea să n-o fac, dar îl consider responsabil de dezbatere, de căcarea în ele de standarde și de manelizarea hipsterimii pe Adrian Schiop. Bine că măcar la scris literatură nu se pricepe.

BONUS: „CINE SE BUCURĂ”: