documentare din 2015. un top

Topul de documentare din 2015 are fix 11 poziții. Filme despre cinema și filme despre sectanți împuțiți, filme cu mize sociale și filme cu experimentalisme de efect maxim.

Cred că am văzut vreo 70 de documenatre din 2015. Nu-s chiar multe, majoritatea nu m-au dat deloc pe spate. și totuși pe final de an mi-am at seama că sunt vreo 4 care merită să fie topul de flme. Aveam deci un shortlist (7 piese) și am zis că hai să vedem dacă ajungem până la 10 poziții. Am ajuns pân la 11, deși asta a însemnat să văd multe borhoturi documetaristice lăudate deșănțat. Deci ca să fim în clar.

top documentare part 1, adică VOMELE, plictisurile, rateurile

The Wolfpack – boooring and retarded. și nu zic asta pt ca persoanjele sunt cam retarzi ci pentru că nu se face nimic interesant din subiect.

The Salt of the Earth -încă o mizerie prețioasă pretențioasă și mai ales detestabilă de la Wim Wenders. Lu Herzog i-ar fi ieșit ceva bun pe subiectul și formatul ăsta, dar ăla știe Cinema. Wenders nu știe decât laba-laba.

The Best of Enemies – dacă vi s-apărut că nu vă pierdeți timpul cu Frost/Nixon puteți să-l vedeți. altfel, de ce PLM i-ar păsa cuiva de subiectul ăsta? De ce ne-ar păsa acum, când politica Inperiului Retard al Americii este așa cum este, de iluziile de grandoare și stil din 1956 sau 63? Anyhowz Gore Vidal rulz, dacă nu vă sună cunoscut ăsta ar fi un singur motiv pentru vizionare, Vidal.

top documentare parte deux, adică ceva IMPECABIL dar din 2014, nu din 2015.

Happy Valley a fost o experiență pur și simplu wow. Urmărisem subiectul pe presă (despre un antrenor secund futac de copii și modul în care universitatea Penn State l-a acoperit ani buni pentru ca să nu-și perecliteze gloria rezutată din echipa de fotbal retard) și avem principalele dezvolări încă proaspete în minte. Cât de curve pot să fie fanii fotbalului? Cât de multă corupție și căcat pot să mănânce absolut toate zdrențele retarde dintr-o universitate, cu campusul, cancelariile și orășelul aferente este totuși halucinant.

Ca notă personală, uite de asta e toxică toată adorația fără limite a pulimii pentru sporturi și echipe și sportivi. Ca observație ceva mai obiectivă, sunt niște chestii foarte interesate de observat apropos de ce înseamnă de fapt sporturile pentru universitățile americane: decât bani.

Topul de documentare partea 3, adică topul însuși

11. The Nightmare

Ăsta ar fi putut fi și în topul de horror și nu puțini l-au pus prin topuri de filme de groază și mister. Motivul e destul de clar: există niște secvențe extrem de creepy, refăcute din docu-dramă. Subiectul este de fapt mai complex și investigat cu aplomb, fler vizual dar fără prea mari profunzimi: problemele cu somnul. Nu insomni și chestii mult mai nasoale, ca paraliziile, halucinațiile și ceva din mitologiile care le înconjoară. Fabulos și extrem de captivant, cu pusee de geniu dar și ceva lene. Totuși când intră în zona de antropologie culturală o face bine. Veriga lipsă dintre coșmaruri și extratereștrii? Tulburări de somn. Veriga lipsă dintre somn agitat și demonizarea pisicii de către medievali? Tot somnul, plus obiceiul pisicesc de-a se pune ca belega pe peptul persoanelor adormite. Și multe chestii excelente, dar cam fușărite.

10. Tales of the Grim Sleeper

A fost odată ca niciodată un nene negru care a fost arestat pentru niște crime în serie. Asta se întâmpla prin 2010. Ancheta a scos la iveală niște chestii foarte frumoase, de la o listă de zeci și zeci (se aproximează la minim 80, maxim 140 dacă țin minte corect) de femei dispărute, probabil hăcuite de individ până la formularea polițistă NHI, adică No Human Involved. Documentaru e o incursiune în viața și obiceiurile unui negru sărac dar cu ceva bani și multe nevoi sexuale, care fiind cu ceva bani era boss de boss la el în cartierul de-o sărăcie lucie. Și-o incursiune foarte just vizualizată în america aia adevărată, care poate da mult mai multe frisoare decât enjpe true detectivii puși la un loc.

09. Listen to me, Marlon

Marlon Brando, larger than life și fatter than fuck a fost și-a rămas mai mult icon de cinema decât om și mai mult cinic în stare pură decât visător corupt de sistem. Povestit de el însuși, din zecile de casete audio pe care le-a înregistrat (pe post de jurnal? ca terapie?) și ilustrat cu imagini random din viața filmele și scanările digitale (The Congress, anyone?), Brando rămâne Icon și mit în stare pură. Un individ perfect conștient de propriul lui talent și propria lui valoare, capabil să privească lucid înspre alegerile proaste (și dă niște mui colosale apropos de filme și regizori) să regrete foarte puține și să nu scuze nimic, nici lui nici ălorlalți.

08.

Povestea Cannon Film și-a modului în care frații Golan au schimbat ADN-ul cinema-ului de consum în anii 80. Niște indivizii care se credeau Citezn Kane dar erau de fapt mai Scarface de felul lor. Niște filme care erau Fun și cash-in și culmea, majoritatea din ele erau destul de fresh și de originale cât să scrie atunci și acum istorie.

07. Remake, remix, Rip-Off

Pentru că cele mai bune filme cu Superman Spiderman și Batman le-au făcut turcii. Și pentru că industria aia de filme, xeroxate și remixate de prin trash-culture american e mult mai spumoasă decât s-ar crede. Și mult mai mare. WOW și big love. (în Fine, la Batman chestia e debatable, adică Batman Returns al lu Burton e capodopera ultimă).

06. Navajazo

Gummo, versiunea hardcore, de 2015. Also de vreo 3 ori mai bun decât Gummo (deși asta pare greu probabil). Ce se întâmplă? Nimic. Personaje random, mai mult sau mai puțin heroinomani homeless de undeva de prin Mexic și modul de-a exista pe care îl practică ei. Coup de coeur masiv și nu pentru poverty porn și pitorescul aferent.

05. Going Clear: Scientology and the Prison of Belief

Aoleo. Ceai mai retarzi americănoi de la hollywood au primit cadou de la un autor de SF ieftin o religie de absolut tot căcătu, care se mulează perfect pe creierele lor anorexice. O religie care zice cum orice rău este rezultatul unor bântuiri de către fantome extraterestre. Acum și pururi și în morții morților lor. Documentaru e HBO și ar fi fost de așteptat să o ardă mai avocățește apropos de gunoaiele scientoloage, dar are atâta tupeu și atâta nerv că-ți dai seama că alea din film sunt fapte necontestabile în vreo instanță de judecată sau for public. Deci mdap, scientologia este fix de absolut tot căcatu.

04. Im Keller

Im Keller este noul eseu-expozeu despre Austria lui natală pe care Ulrich Seidl îl propune, ca documentar(ist). Faza e simplă: ce fac la ei în subsol austriecii atunci când nu-l folosesc pentru depozitat copii de futut. Ei bine, fac al dreacu de multe chestii bolnave. Genial de bolnave. Pe care Seidl le filmează cu minimalizmul lui frust, aseptic și perfect. O singură mișcare de cameră (pe urmele unui membru de fanfară cu lederhosen și fetish pentru Adolph), o tonă de vorbărie uluitor de tembelă, ceva futai (dap, Seidl filmează hard) și mai ales o serie de idei/hobby-uri/fantazme capabile să facă orice din orice piele de spectator piele de găină. Fix cum ăi șade bine unui film, atât de perfcet calibrat din vizual încât toate cuvintele sunt fooooarte foarte de prisos. amuzante, debile, dar mereu parcă în plus față de cadrele alea sublim de reci și milimetric etalate.

03. From Caligari to Hitler

Cel mai cinefil documentar posibil ia la un loc capodoperle cinema-ului mut german și disecă, nostalgic și pre-scient toate colateralele antropologice care au generat și cinema-ul ăla sublim și ascensiunea nazismului. Două chestiuni care au schimbat indsicutabil lumea, istoria și mai ales cinema-ul. Expersionismul german, ca o simplă stare de spirit.

02. Lost Soul: The Doomed Journey of Richard Stanley’s Island of Dr. Moreau

WOOOOW. Ce-ar putea să fie mai documentar de cinema decât astea de până acum? Fix povestea unui film ratat, a unui regizor psihozat și-a unor evenimente și incidente demne de Apocalypse Now. De fapt și de drept Island of Dr. Moreau ăsta e al doiela Apocalypse Now din multiple motive (literare, de producție, de Marlon Brando batshitting all around). E versiunea lu Tropic Thunder care chiar s-a întâmplat și-a fost cu mult mai multe demențe decât s-ar putea crede. Also, e foarte foarte frumos de văzut în contextul lui Listen to me, Marlon.

01. Bitter Lake

Se gasește integral online acilea, eu zic că e cel mai must posibil documentar pentru momentul ăsta și că la câte poezie are în el merită văzut și ca tripping outta reality.

Vreo 70 de ani de politici ratate, imperializme cu mare aplomb aplicate, sute de mii de cadavre, mii de atentate și tone, sute de mii de tone  opiumuri și heroine. Momentul în care handicapatul de la conducerea Us of A și zdrențele al-saud și-au dat mâna poate părea un realpolitik deloc blamabil. Petrol ieftin contra noi facem ce vrem, noi cu wahabbismul nostru cu tot. Win-Win pentru dinastia al-saud, loose-loose pentru tot ce înseamnă civilizație.