Ebola Zombies

Aveam nevoie de un rahat relaxant de film și am băgat Ebola Zombies. Nu m-a dezamăgit, a fost un căcat simpatic. Și mi-a reamintit de ce ne uităm de fapt la filme cu morți-vii.

Ebola Zombies e un film asiatic (Made in Hong Kong mai exact) de serie B cu niște jefuitori care descoperă că ce jefuiau ei (care ar trebui să fie o Bijuterie, dar arată a corporație cu apartamente de locuit și studiouri hand-made de creat zombie, pardon cercetări de virusologie underground) nu este ce pare-a fi (sau ce-ar trebui să fie) și deci și-o cam iau nasol în gură. Pentru că airborne zombie virus. How retarded is that? How sexy is that!

cute

Deci da, m-am uitat la film care părea a fi o mizerie și chiar a fost o mizerie.  Dar o mizerie delectantă. Uneori avem nevoie de mizerii d-astea. Delectant de tembele dar mustinde de mațe, melo, cinism și mai ales, fiind vorba de un produs de cinemau hong-kongez CU CULOARILE ALEA cum numa la filme din HK mai găsești. Super-saturate înspre un toxic abstract.

bloody zombie hands #iconografie la maxim

Miza nu-i din poveste (cretin de-a dreptul scenariul) și nici din personaje (cele mai retarde acțiuni puse în niște personaje care sunt kick-ass deci ar trebui să fie ceva mai capabile și la gândit nu doar la smardoit), nici din originalitate (de la Day of the Dead și pân la Dawn of the Dead -remakeu se tot xeroxează chestii, o ploadă parcă extrasă de prin Resident Evil-uri, etc). Miza e ca și la Train to Busan zombietainment. De cea mai joasă clasă, deci cu atât mai mult autentic deși n-are un strop de originalitate.

mânuțe, multe mânuțe

Demult am scris și-o lucrare de licență apropos de zombies, ce înseamnă ei și cum i-a utilizat ca metaforă a masei societale numită turmă cinema-ul. După aia s-au întâmplat câteva chestii și ceva ce era o nișă și un refugiu scabros pentru marginali cu acqired tastes și joie du vivre apropos de vivisecții trash a devenit mainstream: The Walking Dead la TV, idila dintre muist și târfoaică din Warm Bodies și World War Z cu cele 3 picături de sânge ca să nu supere fanele lui Brad Pitt venite cu pizduțele pregătite de melo-borșit-familist rămân niște pietre de mormânt indiscutabile pentru un întreg gen (sub-gen, whtvr) de cinemau fantastic. Ce nu reușiseră Resident Evil-urile (confiscarea întru mainstream și aseptizarea de orice mațe și text politic ) deja s-a întâmplat.

și acum o injecție cu vitamnia E

Pare tragic dar poate așa e mai bine. Sau poate e doar un simpton dintr-o confiscare întru mainstream a celor mai nișate geekiness-uri și dork-celi. Pur și simplu alți zombies, ăia suferinzi de moartea creierului de pe la shithollywood au avut o sclipire de foame abjectă de bani și s-au apucat să pompeze bugete în chestii testate la sigur. Puțoizmele retarde Marvel și bășinile pompoase DC au ajuns la cinemau, lipsite de cea mai fină urmă de finesse, care uneori mai exista prin benzi desenate. Un serial penibil, cu creierul lipsit de orice striație dar bugete de miliarde. În epoca lui Guantanamo și Wikileaks inperiul retard al americii avea nevoie disperată de propagandă pozitivă și ce-i mai util decât pulet dus la sală (miliardar, evident) și târfua în latex cu lăptării memorabile salvând americănește tot universul? Și bășind din gurițe discursuri (fracturi de discursui că la cum sunt montate mizeriile nu mai e timp de mai mult de 4 replici consecutive) despre truth, justice, the american way, femuism de mușama și să nu uităm de discriminarea e nașpa.

zombie la perete

Din ju-ju al unor marginali stelciți de conformismul societății filmul cu morți-vii a ajuns să fie nici mai mult nici mai puțin decât o gogoriță pentru retarda clasă de mijloc. Un fel de home-invasion la ei în viețile lor burgheze, ordonate și calibrate pe discursurile politice (corecte) venind dinspre stăpânire. O nenoricire din care numai Brad Pitt își poate salva femeia și plozii. Sărăcuții de ei, majestuosul de el. Un fundal prostituat și din scenariu și din FX-uri pentru ”sunt adolescentă, mă mănâncă la fufu după băeți periculoși” ca în warm bodies.

cine nu papă bătăturică nu primește ochișor

La vremea lui George Romero trăsese dintr-o singură trilogie o frescă foarte nasoală despre putreziciunea societății americăniste: conformismul parohiar din Night of the Living Dead și consumerismul din Dawn of the Dead și finalmente armata din Day of the Dead era mizele, deși facsinația era pe hoiturile ambulante.

do the sexy zombie

Până prin anii 90 zombie au fost ăia care nu gândesc. Ăia care sunt foarte mulți și foarte proști. Suficient de mulți cât să nu ai unde să te ascunzi de ei.

yum yum.

Îmburghezirea recentă a filmului cu zombie schimbă sensul. Zombies nu sunt ăia care nu gândesc, au devenit ăia care nu gândesc ca noi. Cumva paradoxal între zombie=masele cretine și consumeriste și conformiste și zombie=cine nu este cu political corectness-ul în gură 24/7 tot Romero a punctat. ”They are us” din Dawn of the Dead nu-i o replică pe care s-o zică vreun personaj din filmele ultra-mainstream cu zombie.

do the sexy group hug

Și tocmai de aceea zombie nu sunt anihilați total de mainstream. Pentru că cinema-ul cu ei a fost mereu mai mult decât o singură chestie. Romero a fost a thing, dar au ajuns să fie a thing și Bruno Mattei și precursorul lui direct, Uwe Boll. Tot ce-au pierdut din zona de amenințare implacabilă și inevitabilă odată cu dotarea loc cu abilități hyper-atletice (28 /weeks/years days later, alt muism pentru clasa de mijloc, care fură enorm din Day of the Triffids ) zombies au păstrat sau câștigat prin cinema-ul de periferie, fără ifose moraliste și fără vreo abilitate de a-și camufla trashiness-ul.

Fix ca-n Day of the Dead

Da, zombie sunt bine-merci acolo unde le este locul: la periferie (în cazul de față Hong-Kong și trash-o-rama cretină, cum numai asiaticii putea scoate din căpuțurile lor galbene).

Return of the Living Dead-vibe, anyone?

Toate sortimentele de ratați și grase care erau geeks și dorks pentru că altceva nu aveau societal cum să fie s-au trezit peste noapte că au milioane de frați întru suferințe fictive și labă solitară apropos de Wonder-Woman și miliardarul Batman. Scurt pe doi fericiți cei mai onaniști dintre labagii, că ei au moștenit mainstream-ul. Într-un moment în care e la modă să fi un ratat interesant mulți rahați se dau interesanți și se uită cu sfințenie la produsele dork și nerd și geek oficial omologate pentru mainstream ale inperiului retard.

Asta e jegos și penibil, dar nu o să se schimbe prea curând. E cel mai comfortabil să vezi că ia uite, un miliardar americănist salvează lumea și îl ajută băeți duși la sala și pizdue sexos de războinice. E-te-te, putem să învingem morții-vii. Totul va fi ok, ne scapă americanii de orice invazie extraterestră. E și mai bine la capitolul de propagande și e bine și la încasări.

Ce-a pierdut de fapt filmul cu zombie este narativul. Raportul dintre mesaj și scop.  A Rămas și fără estetici, anonimizat vizual și cu multe Fx-uri penibile, întru o mai bună performanță la multiplex. Dar poate e mai bine, nici lumea de azi nu mai are un narativ al ei. Asta este o pierdere mult mai îngrijorătoare. Mai ales că, la fel ca în cazul filmului cu morți-vii, narativul lumii în care trăim se reconstruiește din arhive. Nu-s cele mai prestigioase arhive. dar măcar ele mai au o urmă de sens și de verticalitate. Un miez vizual, dincolo de slognauri și tag-lines.

Ebola Zombies ăsta ar fi putut foarte bine să fie un film de Bruno Mattei sau de Vincent Dawn sau de Umberto Lenzi sau Claudio Fragasso sau de ce nu Antonio Margheritti. Pentru că are ceva din nepăsarea aiba sublim de abjectă și are ceva din gore-galore-ul care făcea prestigiul filmelor oneste și non-burgheze cu zombie.

În mod haotic, lumea nu o să-și aducă aminte pe personajele umane din filmele cu zombie, ci de modul în care au murit. De aia trebuie să fie spectaculos. Pentru că memoria păstrează mai mult zombie-clown și zombie-bucătar, miresuci-zombie și majorete-zombie decât supraviețuitori disperați să mai supraviețuiască încă o zi, încă o oră. încă câteva minuțele.

E mult mai spectaculos să mori memorabil decât să supraviețuiești când de fapt în afara instinctului de supraviețuire alte motive nu prea mai există. Cam asta zic filmele cu zombie.

 

Ebola Zombies zice ceva mult mai facil de digerat: e totul degeaba. Și-o face într-un film de trash total, care ar fi fost mai puțin trash total dacă nu l-ar fi apucat pe regizor (un debutant, dar îi voi urmări cariera) să dea cu niște cadre de Hong Kong Cinema poetique prin film. 

Ebola Zombies poster

Și #raisingawareness prin postere mijto apropso de Ebola, o boală minunată, aprdon mult-prea-misterioasă